Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Viața nu este altceva decât o scurtă călătorie lăuntrică. Timpul curge și zilele apun vremelnic în abisul adânc al zărilor întunecate. Soarele răsare în fărâma de bine a unui suflet și răul îngroapă calea cea dreaptă într-o clipă de rătăcire. Pe alocuri vântul schimbării acoperă lumina caldă a blândeții. Așa alergăm goi și orbi într-un gând străin. Uneori mi-ar plăcea să mă ascund printre ruinele viselor vechi. Alteori aș călători braț la braț cu binele dintr-un suflet hoinar...

(18 mai 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cum se cos aripile frânte în zborul lin și legănat al viselor? Poate e nevoie de praful stelelor și umbra delicată a șoaptelor prinse cu grijă într-o îmbrățișare ascunsă. Atingerea caldă a mâinilor o să prindă în suflet șirag de raze împletite în lumina blândă a răsăritului și noaptea, cu tainele ei necuprinse își va suprima întunericul adânc într-un cerc de flăcări. Jarul amintirilor, mușcate pe alocuri de trecerea vie a timpului le va înteți văpaia sorbindu-le cu nesaț fumul efemer.

(3 martie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din adâncul privirilor tale păgâne încă răsare soarele. Ești ispita mea, deliciul gândurilor îndrăznețe, implementate adânc în rigiditatea conștiinței tulburătoare. Doar sărutările, menite mângâie goliciunea trupului, întruchipează un suflet hoinar pe țărmul viselor mele făurite într-un amurg tardiv. Te respir și te gust flămândă de dor. Ești marea mea răcoritoare și briza dimineților toride. Străine, trăiesc în această inimă călătoare, urmându-ți pașii goi pe nisipul fin. Te aștept de multă vreme, aștern fărâme de rouă peste gândul tău și tu, cu strălucirea zâmbetelor firave îmi aduci vara în suflet în fiecare zi.

(17 august 2014)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Profetul contorsionist

ocolesc băltoacele ploilor de vară
braț la braț cu sora cenușăresei
degetul piciorului stâng îmi sângerează
am încercat port sandalele sfântului Pavel
pe calea cea dreaptă

lumina felinarelor vechi a rămas în urmă
drumul oglinzilor întunecate
îmi reflectă pasul șchiop
călcând și ultima fărâmă de credință
presărată în urma mea

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Libertatea evocă nevoia acută de eliberare a gândurilor care tulbură ecourile vastelor trăiri. Oamenii sunt clipe de adulație, mister sau furie copleșitoare într-un buchet de măști sculptate din lutul timpului. Adesea, plecăm împreună pe drumuri anevoioase, prin hotare îndepărtate de viață. Ne ținem de mână strâns, purtând bagajele viselor vechi pe umerii goi. Vântul șoaptelor ne mângâie pleoapele cu o adiere blândă a tăcerilor mistuitoare. Uneori ne pierdem în armonia viselor îmbrățișate cu dor. Dar iubirea înseamnă descoperi harta unui drum comun într-un suflet firav.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Libertatea evocă nevoia acută de eliberare a gândurilor care tulbură ecourile vastelor trăiri. Oamenii sunt clipe de adulație, mister sau furie copleșitoare într-un buchet de măști sculptate din lutul timpului. Adesea, plecăm împreună pe drumuri anevoiase, prin hotare îndepărtate de viață. Ne ținem de mână strâns, purtând bagajele viselor vechi pe umerii goi. Vântul șoaptelor ne mângâie pleoapele cu o adiere blândă a tăcerilor mistuitoare. Uneori ne pierdem în armonia viselor îmbrățișate cu dor. Dar iubirea înseamnă descoperi harta unui drum comun într-un suflet firav.

(26 septembrie 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmbracă goliciunea zărilor întunecate în ecoul norilor cenusii. Cuprinde în palme zâmbetul senin al tăcerii și umbra viselor purtate pe genele lungi ale șoaptelor din amurg. Ascunde-mă de suflete călătoare și mângâie cu dorul firav, lacrima vântului care atinge tandru umerii goi. Vino de nicăieri și acoperă ropotul ploii cu suspinul cald al iubirii, într-o noapte rece de octombrie...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Contează cum alegem trăim iubirea de oameni. Cu toată puterea, neatins de răutăți gratuite, loial și sincer. Nu interesează standarde, reguli, definiții șoptite la colțuri de suflet. Răspund de mine și de visuri pe care le-am îngrămădit în buzunare cârpite de hazard. Dacă alții vor se folosească, nu-i bai! Și eu agăț de un crâmpei de soare firav cât să-mi ajungă rugăciunile la tălpile cerului. Oare-i destul?
N-am făcut mare lucru așa că oamenii mi-au strigat din toți rărunchii binele lor. Uneori m-am smerit, alteori m-am apărat feroce pentru că amintirile nu se cern la duzină, cuvintele hoinăresc molcom, nestingherit, lăsând energia curgă printre degete de clipă.
Ne lăsăm în brațe de suflet străin. O bucățică, un codru de zâmbet, o poveste cu final echivoc. Mai bine să mă uiți, să mă ștergi cu toată încrederea din adâncul sinelui, suprimat pe alocuri de orgoliu, dacă n-am putut las o tresărire, într-o conștiință adormită. Asta e!

(13 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Străbate întotdeauna calea desenată în harta șoaptelor, tăinuită într-un gând curat. Pășeste ușor ca o atingere delicată a dorului pe tâmplele ninse de apus tardiv. În final, oricât de anevoios ar fi drumul unui suflet hoinar, iubirea rămâne cel mai bun ghid.

(28 octombrie 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu știu în ce chip s-a agățat de fărâma lui de suflet. A mușcat cu patos dintr-o privire și timpul a-nceput -i curgă suav de sub pleoape, ca o lacrimă de ceară fierbinte, tăinuită în lumina șoaptelor. L-a sărutat ușor pe buze și a închis ochii. Tăcerea avea gust de otravă și nopți lungi, private de zâmbetul blând al zorilor. S-ar fi așezat o clipă în inima aceea străină de amintiri se odihnească. Vântul îi purta visele din gând în gând, molcom, păstrând vii numai urmele pașilor moi pe nisipul fin.

(20 septembrie 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miroși a primăvară. Ecoul șoaptelor proaspete răsună surd dintr-un colț de suflet hoinar. Ai glasul țărmului mării ascuns într-o cochilie veche. Mi-ai strecurat dor în gânduri și îmi pierd adesea privirea în oglinda inimii tale, într-un joc al misterelor.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Imaginația omului pierdut pe calea cea dreaptă

Mi s-a deschis calea cea bună și dreaptă,
Am încercat-o cu ochii deschiși și întredeschiși
Sau închiși de întunecate și încurcate vise
Încât m-am pierdut printre oameni liane
Topindu-mă printre ei...

Nimeni nu mi-a spus, nu mi-a răspuns, cum sunt
Și unde sunt,
Nici vântul, nici lumina, nici ecoul Domnului,
Doar propriul ecou râzând:
Ești pe calea cea bună și dreaptă, ești singurul erou.

Visez. În întunericul morții, sunt eu?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Ți-am promis că într-o zi îmi voi face curățenie în suflet. Am deschis ferestrele amintirilor sperând ca Lumina cuprindă vântul schimbării într-o îmbrățișare blândă. M-ai așteptat clipe lungi și ai zăcut gol și însetat între zările mărginite de gânduri. Tu mi-ai fost îndrumător pe cărările vieții, în lungul drum al împotrivirilor firii și al neputinței omenești. Alergam în voia ispitelor fără regrete, murdărindu-mi haina inimii cu toate păcatele lumii. Iartă-! Iartă- pentru cutezanța de a Te alunga din sufletul meu, pentru binele pe care nu l-am făcut niciodată. Părinte Ceresc ajută-mă să păstrez în suflet Iubirea și Bunătatea Ta!

(14 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amalgamul acesta de gânduri firave, îmbrățișate tainic într-un fărâmă de șoaptă, ne-a găsit alipiți de Cer plumburiu, schiopătându-ne pe rând, molcom, păcatele nespuse. Ne spovedeam reciproc emoțiilor frânte, cu frici care pătrund în adânc de ispită, trezindu-ne efemerul la veșnicie. Și întunericul mușca cu poftă dintr-un fascicul plăpând de lumină palidă, dezgolindu-ne cu brutalitate aparențele. Puteam exista efectiv, fără explicații plauzibile, suficienți unul, altuia, împrumutându-ne cu altruism fericirile. La fel de firesc, evitându-ne întrebările oarbe, ne-am fi topit efectiv sub intensitatea tăcerilor apuse la țărm de amintiri. Numai o clipă imi era dragostea. Simplă și plină de tine, scrijelită pe un portativ murdar de cerneala viselor. Era de fredonat la urechea timpului, bătrân deja de-atâtea singurătăți nespuse. Nu mai aveam altceva. Doar un suflet geamăn, hoinărind pe vârfuri de soare nestins. Și acolo, pe un câmp de înfrângeri și agonii mai aveam de biruit un străin. Câteodată îl regăseam în oameni și umbre. Și alteori îmi semăna atât de bine încât gândeam dacă nu cumva pierdusem pe mine, așteptându-te..


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina soarelui

M-am lovit de lumina soarelui,
uitând de viața mea și-a aproapelui.
A căzut roua rece pe fața ta,
luând cu ea și răutatea.
Ai văzut cum răsare soarele vreodată?
așa fie mintea ta limpede și curată.
Ai simțit iarba moale sub călcâie?
așa fie calea ta, plină de bucurie.
Se aude un cantec de păsărele,
ce-ți alină sufletul plin de durere,
adie ușor vântul printre plete
ca -ți aducă energie-n cugete
și zi de zi viața noastră trece
uneori e cald, uneori e rece.

poezie de (5 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-am lipit așa, suflet lângă suflet, neputincios și aproape brutal de sincer. Până-ntr-o vreme când m-a cuprins dorul de pribegie și-am plecat fără privesc înapoi.
Oamenii sunt anotimpuri. Lumini și umbre, contrast evident, fericiri dobândite. Peste unii bate vântul schimbării, îi sluțește orgoliul, se vând pe nimic. Trebuie fie tare frig, într-o inimă mică și săracă dacă-i permiți răului cotrobăie prin toate virtuțile.
Să decidă iubirea! Arunc în oameni cu soare și gând curat. S-o găsi în mulțimea aceasta măcar unul care să-și lepede frigul din suflet. Atunci o să știu că n-a fost în zadar...

(3 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În mine încă apunea soarele verilor târzii. Priveam amândoi într-un adânc infinit de gânduri în care se oglindea tainic surâsul amintirilor. Te-am închis într-un suflet flămând. Ascultam liniștea timpului și glasul tău picura veninul uirării într-o șoaptă de dor. Parcă plecasei de veacuri din povestea noastră...

(29 octombrie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-am încălțat cu ziua de azi. Îmi strângea sufletul în căușul palmei, cu brazda fină a întunericulului ca o rază stingheră îmbrăcată în lumina rumenă a zorilor. Mi-am strâns șireturile timpului, cu grijă, domol, ca nu cumva să-mi ating tălpile albe cu noroiul suferințelor. Cândva au curs din ochii amintirilor, șiroaie adânci menite limpezească urmele pașilor gravate pe drumuri anevoiase. De aceea, acum treceam agale printre gândurile vii, care roboteau harnic prin lumea mea aglomerată, ca un mușuroi de furnici. Azi vreau să-mi fie soare în suflet. Să-mi cânte visele și să ma-ndrăgostesc de viată și de misterul ei neînțeles. Să plecăm braț la braț într-o nouă aventură. Iar dacă se va lăsa peste noi amurgul, sau de-ar fi rămân iar desculță prin pulberea vremii, timpul va încălța grabnic cu o nouă zi...

(11 iunie 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aveam atât de multe șoapte prinse cu migală în suspinul zărilor întunecate și câteodată sărutam norii, care-ți conturau chipul frumos pe o mare nesfârșită de alb. Cuvinte nerostite picurau într-o privire străină. Când mi-era dor, opream preț de o clipă sau două, culeg amintiri din suflet și așteptam în tăcere te apropii. Erau amintiri frumoase, contopite în povestea vremii, ca un mănunchi de spice de grâu. Voiam sa fim NOI, până la ultima suflare a sfârșitului.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii sunt oglinzi. Rând pe rând zâmbetele mute, tăinuite într-un suflet pribeag devin incompatibile tăceri, alocate clipelor șterse. Suntem tot noi măreți pe alocuri, sub umbra ștearsă a măstilor fixe, aglomerați de comun orgoliu, sătui de asemănare, până la refuz. Avem criterii de evaluare, sintagme și reguli nescrise de urmat. Unele clare în consecvența lor nestrămutată de cotidian, altele imperfecte, scrise lizibil cu cerneala viselor proprii. Ne cheamă timpul într-o fărâmă de zi, obosindu-ne trecerea prin amintiri și apus.

(10 martie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Soarele

Îmi trebuie o oglinjoară te prind,
Cum prinde lăutarul nota sa după ureche
În arcușul freneziu al melodiei mele.
Să te mângâi, lumina
Și te fac candela zilelor de sărbătoare.
Spre a ne vedea în ea
Doi fluturași
alergăm printre stele,
Cu timpul la braț,
Tu luna și eu soarele,
Nefăcând vreun popas...
Împătimiți ai cunoașterii,
Să devenim atomi sângerii
Și electroni de valență.

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook