* * *
azi nimeni nu mai are primăvara-n suflet,
când toate-s numai flori, miros de rai
au ochii aplecați cu mugurii in scancet
în sufletul tacut, tacerile-s alai.
azi nimeni nu mai strange linistea in palme
dar mâinile-s urcate inspre cer
cu rugi, boboci ascunse in naframe
și ochii pangariti, iertare-si cer.
azi nimeni nu mai vede împrejurul verde
ce-n curcubeu se-alinta si- aromele pe rand
e mult prea stinsa zarea, incet, incet se pierde
zâmbim arar, iubim din când in când.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre zâmbet
- poezii despre verde
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre muguri
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Și nimeni...
Și nimeni nu mă vede când eu tac...
Și nimeni nu m-aude când vorbesc.
Cu sufletul rănit și mult opac,
Ca o lumina sunt care mult orbesc...
Și nimeni nu cunoaște ce port eu...
Sunt ca o scoică ascunsă în durere.
Și-mi ascund tainele în ea mereu,
Sunt inima ce știe să ofere...
Și nimeni nu alege să își tacă
Plânsul tăcut, așa cum eu aleg...
Las zile câte una ca să treacă,
Și-aștept comoara să-mi culeg.
Și nimeni nu mai plânge azi cu mine...
Sunt prea avari în proprii simțăminte.
Nimeni nu vrea să-și urce munți, coline
Și-au încălcat chiar proprii jurăminte.
Sunt într-o lume oarbă, mult prea rece...
Sunt ce nu poți să afli când nu vezi...
Inima mea, pe toți ea vă întrece,
Sunt mult prea mult, ca să mă crezi...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre plâns
- poezii despre lumină
- poezii despre zile
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre promisiuni
Cândva...
Cândva o mare de iubire
Cu ochii senini și visatori,
Azi un deșert în devenire
Cu suflet spulberat în nori.
M-au ars cuvintele și rouă
M-am ridicat rugă la cer,
O lume azi e ruptă-n două,
Fără iubire-n neguri pier...
Degeaba strig... ecou-i mut
Și vânturi toate-s împotrivă,
Când orice șansă ai pierdut
Rămâi corabie-n derivă...
Aveam un țărm și ca ofrandă
Senini ochii i-am oferit,
Azi n-au lumină nici să cearnă
Un trist și palid răsărit.
Eram o mare de iubire,
Oglinda unui cer senin,
Mă sting azi în dezamăgire
.... ucisă-n vorbe cu venin.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre rouă sau poezii despre nori
Și iarăși
și iarăși curg ploi fara fluturi
viorile-s triste si plang
și iarăși te-alung fara teama
și flutur esarfa cu saruturi in parg.
te cert și-ti mai spun doar adio
cu mana iti fac doar un semn
dar lasa-ti doar umbra in urma
să-mi vii de poate te chem.
și iarăși ma ninge si-n tample
aud doar un murmur incet
o nota ramasa pe-o coarda-i straina
suspinul rasuna in scancet.
și du-te, si vino, ramai doar un timp
cat ploaia de fluturi ma cheama-napoi
sa picuri in zboru-i cernindu-mi tarziu
cat timpul esti tu, suntem amandoi.
și iarăși se-aduna-n gramada si stropii
prin muguri grabiti ca si noi
tu du-te incet inspre mine cand ploaia-i pustie
și ramai doar un flutur in zbor pentru doi.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre ploaie, poezii despre ninsoare, poezii despre frică sau poezii despre fluturi
Nimeni nu vede
Iubirea a căzut pe nevăzute
în adâncul unei prăpăstii de nori
tocmai acolo...
unde ochii pescărușilor plutesc obosiți
pe fundalul furtunii,
iar țipătul lor se cufundă în vuietul vântului.
Și nimeni nu vede,
nimeni nu simte
că-i lipsește ceva!
Dar cine mai poate vedea?!...
când ochii noștri orbesc
de vuietul vântului,
când ochii orbilor
sunt păsări moarte
aruncate-n pustiul de munte?
și ochi de sticlă urmăresc zborul văpăii
care nebănuit se stinge
printre genele coborâte ale uitării
de semeni.
poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre păsări, poezii despre prăpăstii, poezii despre munți sau poezii despre moarte
Să fiu femeia ta
atât de gingas ma cuprinzi iubite
și-atat de moi iti simt stransorile pe rand
mă strangi prea dornic de iubire
și-mi spui ca ma iubesti de cand, de cand,,
te uiti de parc-as fi un chip sculptat in roua
și-ncet m-atingi cu degetele moi
mi-asculti din urme cantecul din mine
și imi tresalta sanii amandoi.
nu-ti pasa ca ni-e martor ochiul lunii
n-auzi nici cand iti spun ca sunt un vis
iti simt doar mainile-mrejuru-mi prea flamande
și ma aduci in patosul aprins.
te lasi purtat de freamatu-n surdina
cu ochii tai ma sorbi incet, incet
și-n unduirea ce ma pierd fara vreo vina
devin a ta femeie cu ochii violet.
atat de gingas ma iubesti, iubite
si-atat de frageda devin in mana ta
si vreau doar trupul tau sa ma alinte
sa-ti fiu visarea ta eterna, sa fiu femeia ta.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre femei, poezii despre vinovăție, poezii despre sculptură sau poezii despre devenire
Ne despart pe noi de flori
Nisipul ridicat de vânt
Ne-a astupat din ochi
Și n-am mai văzut
Cât de curând, cât de curând,
Suflarea lui din când în când
Aruncă depărtarea lată,
Să țină clipă la distanță...
Atâtea depărtări și zări
Azi ne despart pe noi de flori,
Azi sub același cer plăpând
Când ne e soare, când e vânt,
Când e noroiul peste noi,
Când ne mai spală ochii ploi
Și fiecare cu-a lui noapte
Vorbește și se ceartă poate
Și fiecare cu privirea mută
Privește dimineața slută
Însingurată, bând cafea,
Gândindu-se la vremea rea
Ce trebuie să o străbată,
Cu ochii ce nu văd prin ceață.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre nisip, poezii despre flori, poezii despre dimineață sau poezii despre ceartă
Cu tine în tâmplă
te-aș strange in pumn cu teama de maine
un petec de soapta ti-as rupe incet
ți-aș smulge din lacrima iubirea ce doare
și-aș lasa în blestem si ultimul scancet.
ți-as sufla peste rana cu mirosul noptii
cand somnu-ti va fi smintit de zefiri
te-as duce departe-n laguna cu salcii
și-n verdele apei sa-mi scrii amintiri.
te-aș lasa poate prada, condorilor vesnici
să-ți poarte in zbor si ultimul gand
începutu-i departe, sfarsitul in clocot
în palma intinsa in cerul,-pamant.
cad pietrele-n vise, rascoale in sange
și daca mi-ai fi, rau in strafund
aș face un scrin din zarea ce-n tina
se-ntorce-a prapad izvorand din alt gand.
și poate altarul credintei din mine
ce iubirii, ofranda azi totul ii las
te-aș stinge in flacara ce inca lumina
și iar te-aș aprinde pe-o tihna-n ravas.
cu tine în tâmplă aș strivi chiar și huma
și glasul pamantului frant l-as fura
să-l implant intr-o frunza uitata din vremuri
și-n pumnul cu tine, doar iubire-aș sufla.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze sau poezii despre apă
* * *
se-adună-n cuget multe clipe
plutind prin ochii mei apuși
rasai aevea in simtire
cu ochii tai de dor rapusi.
si mana imi intind spre tine
aproape ca-ti aud batand
o inima infranta-agonic
ce-n mine-o simt incet murind.
si cata departare oare
mai poate fi pana tarziu?
caci si aproape de-ai fi, doare
te vad in vis pe-un mal pustiu.
se-aud izvoarele-n catune
rasuna in ecouri, nopti
e prea-ntunericul taciune
si-mi e strain unde ma porti.
e-atata de aproape zarea
ti-aud clipirea-n zori usor
când chipu-ti unduieste marea
stergand tristetea ochilor.
salbatice-nstelari lumina
la fel, departe ca-ntr-un zbor
un licar, imi apari pe mana
și-mi scrii cu soapte,-ți este dor.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre dor
Printre spini răsuflă cerul
peste rugi spinoși și fără vlagă
se răsfrâng bucăți de raze și de cer
mangaind pamantul vested
ce se-ascunde de pacat si ger.
printre scoarte curg si mai rasar umile
lacrimari de roua-n mir prea sfant
din boboci straini cerandu-si viata
din strafundul verde de pamant.
ca din tunet se aud galceve
de culori si muguri noi venind
dand tribut cantarile iubirii
și lasand doar oda vietii lor curgand
din lalai amare ce le poarta vantul
peticind si stele si paduri
încoltesc samanta altui grai de huma
să rasune-n mii de colturi.
se-mbrancesc si toate sunt doar una
și iubiri, si ura la un loc
și rasar incet din palma de cutuma
multi lastari cu umbre de noroc.
se inmoaie rugii cu iubirea-n crestet
și scancesc ca pruncii,-inflorind
printre spini amari sa rasufle cerul
dând din viața lor, verdelui pământ.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre stele, poezii despre noroc, poezii despre ger, poezii despre culori sau poezii despre copilărie
Când totu-i prea mult...
Când totu-i prea mult,
Când totu-i puțin,
Iubirea ascult
Venind din senin.
Când totu-i firav,
Sau totu-i imens
Nimic nu e grav,
Iubirea e vers.
Nimeni nu știe,
Nimeni nu simte,
Că inima-mi vie
Iubire promite,
Ți-aduce o floare
Și stele în dar
Pe sacra cărare
Mai sus de altar.
Nimeni nu ceartă,
Nimeni nu-mbie,
Domnul ne iartă
Scânteia în vrie,
Totul nu-i mult,
Totu-i puțin,
Inima-i rază și scut,
Iubirea-i destin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre iertare
Poem nins
A nins azi-noapte, ca-ntr-o iarnă-a noastră,
Când nu era mai nimeni pe pământ,
A nins azi-noapte în pădurea-albastră
Cu mine-n brațe și cu tine-n gând.
Eram un fulg și-n dansul fantomatic
Mă strecuram timid, printre aezi,
Am prins din zbor, un zâmbet enigmatic
Să îl aștern în versurile verzi,
Unde ai mai lăsat un pic de verde
Nemângâiat de albul din penel,
Voi pune un poem și nu voi pierde
Flori de cicoare-n vechiul tău castel.
A nins azi-noapte, azi se odihnește
Un cer albastru cu tăceri de vis;
Când îți privesc zăpada,-n mine crește
Un munte de iubire... ce-ai ucis...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă
Ieri
suflet ce curge,
incet, incet,
pe mormantul meu...
... as vrea sa nu mai plangi,
as vrea ca sarutul a-mi fii mai dulce,
nu stiu...
lacrima ce-mi curge parca e tot mai rea,
si doare, te doare,
o simt mai grea...
in schimb ochii tai straluc ca in prima zi, mereu acea enigma,
mereu in delir...
inchizi ochii, soptit,
abia te aud:"-te iubesc atat de mult!"
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre schimbare
Si ochii asculta
e o nevoie de liniște din când în când
pașii noștri știu
marea își înghite valul
frunzele își odihnesc fruntea
privind tăcere deasupra
pescăruși cu aripi ude
în tempera pictează doar strigăt pe cer
alb și albastru fluturat de vânt
fluturii își tac zborul mereu
scoici uimite cu vorbe pe buze
în soare miroase a cuvinte moarte
tălpi desculțe le-afundă-n nisip
nimeni nu strigă
durerea se simte
azi tace
câteodată timpul ne-apasă în piepturi clepsidre
secunde se scurg picături
doar mâinile își mai vorbesc între palme
doar buzele își mai înțeleg un sărut
doar pași fără urme în mare
deschisă își scapă din valuri pe-al nostru
ne duce departe
ne duce
e o nevoie de liniște din când în când
și ochii au timpane
se-ascultă
poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre secunde sau poezii despre pictură
Epilog
Ieri chipul tău îl adoram, ca pe un înger preacurat
Și printre vise-ți căutam sărutul crud, nevinovat
Când sufletul mi-era ucis încet, încet de nepăsare
Tu te pierdeai iar în abis, lăsând în urmă a mea chemare.
Tot ieri îmbrățișam tristețea, și-apoi plângeam în noaptea grea,
Când mă-ncălzeam doar cu tandrețea ascunsă în privirea ta.
Dar tu erai mult prea departe, în lumea ta absurdă, falsă
Doar vorbe reci dar și deșarte ce-n suflet urme-adânci îmi lasă.
Dar astăzi plec. Și n-am să-ntorc privirea înapoi,
Căci nu mai vreau tăcerea și frigul dintre noi.
Azi plec din calea ta cu-n zâmbet cald și viu
Imi văd de viața mea cu sufletul pustiu.
Tot azi mă faci uitată, când toate-s fără rost
Dar știm că niciodată nu va mai fi ce-a fost...
poezie de Andreea Palasescu (23 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri
azi cerul meu e fără de ferestre
prin ramuri razele nu mai străbat
o frunză-n prea înalt se zbate
în adieri nebune de oftat.
catren de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre crengi
Eu am reușit să am, azi, numai îndoieli și să nu mai ridic ochii spre cer decât ca să știu când trebuie să iau umbrela.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Mihela T.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prezent, citate de Octavian Paler despre prezent, citate despre ochi sau citate de Octavian Paler despre ochi
Veșnicul meu
Nu doar mi-ai fost, iubirea mea,
Tu încă-mi ești și îmi vei fi,
Mi-ești infinit pe cer și-o stea,
Chiar dacă eu nu te-oi mai ști.
Iubirea mea de veșnicii,
Azi, pașii mi-i îngenunchez
Să-ți las privirea mea, când vii
Pe ea să calci când înnoptezi.
Iubirea mea, am doruri mii
Și-abia aștept să te revăd,
Ieri te-a luat, dar azi să-mi vii,
Că-n suflet mi-a rămas prăpăd.
Iubirea mea, imensul meu,
Plâns de vioara răvășit,
Te-ntoarce azi, că mâine, eu,
Te-oi lua în veșnicu-mi sfârșit.
Iubirea mea, dor ne-mplinit,
Tu rază-n viață mi-ai rămas,
Mi-ești veșnic dar de negăsit,
Căci te-a furat un lung popas.
Iubirea mea, tu, dragul meu,
Azi te aștept ca niciodat',
E acel timp când Dumnezeu
Mi te dăduse altadat'.
Iubirea mea cu glas duios,
Destinul meu dulce-amar,
Tu, mi-ai rămas visul frumos,
Chiar dacă-mi ești peste hotar.
Iubitul meu, eu cred acum
Că-ți este mult prea dor de noi,
Te rog, alege-același drum
Și vino astăzi înapoi.
Am să te-aștept, iubirea mea,
Sau tu, cel ce m-aștepți, să fii,
Iubirea noastră-n fir de stea
S-o țesem printre veșnicii.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară sau poezii despre viitor
* * *
... când am venit pe lume
totul îmi părea real
și sânul mamei
și lăpticul ei oval
azi nu-i mai mult
mămica pe pământ
azi viu mă culc
mă voi trezi frâmânt...
azi cerul nu mai este albăstriu
în ochii mei ci numai cenușiu
de când și taica-n simplitate de sicriu
s-a dus pe drum pe care nu se merge viu...
când am venit pe lume
timpul îmi părea un val
s-în brațul maicii lumea
valea cea din deal
azi tot mai des mă vreau
unde de-o viață sunt trimis
să stau la cald
acolo in... abis...
poezie de Iurie Osoianu (17 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre văi
Azi nimeni nu se mai teme de eclipse, iar de comete numai cei încă prea neștiutori; dar studiul cerului e lăsat numai pe seama învățaților și a celor care iubesc prea mult cerul.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Victor Anestin despre prezent, citate despre iubire, citate de Victor Anestin despre iubire, citate despre ignoranță, citate despre eclipsă, citate despre comete sau citate de Victor Anestin despre comete
Primavara Neagra
Pe strazile pustii se plimba vantul,
Si fluiera usor o trista melodie,
Umplut de groaza plange azi pamantul,
Socat de-aceasta mare tragedie.
E-o primavara atat de neagra si de grea,
Pana si florile au uitat sa infloreasca,
Si parca nici o pasare sa cante nu mai nu vrea,
Iar iarba verde azi refuza sa mai creasca.
Se plimba moartea prin spitale,
Si cei sortiti se prind de mana ei,
E-atata suferinta, lacrimi, jale
Mai iarta-ne odata, Tata... daca vrei!
Copiii stau in casa, bucurosi ca nu e scoala,
Dar nu-nteleg de ce nu pot sa mearga la bunici?
Noi insa stim ce-nseamna sa ai "moartea-n oala"
Si asteptam "faina" Harului Tau Sfant, sa ne ridici.
Azi milioane si milione de persoane,
Ridica iarasi ochii plansi spre cer,
Se-nalta cant si rugaciuni de la balcoane,
Sau dintr-o camaruta, din acelasi vechi ungher.
Sub masti, ne-ascundem zambetul de altadata,
Si-mbratisarile incet, incet sau stins,
Ne strange Tu, la pieptul Tau de Tata,
Acopera-ne-n Haru-Ti necuprins.
Mai lasa inca-o data sa apara curcubeul,
Primeste ruga noastra, pocainta
Indeparteaza groaznica furtuna si tot raul,
Esti Pacea noastra, intareste-ne credinta!
Zaresc prin frunze cum se naste o petala,
Prin pomii infloriti pasarile canta iar,
Copiii stau in casa, bucurosi ca nu e scoala,
Iar noi visand la cer, ne bucuram de Har!
Ne spui prin semne ca-o sa vii curand,
Veghind pe ziduri noi Te-asteptam,
Cuprinsi de dor, cu ceru-n piept si-n gand,
Pana atunci, in inimile noastre zilnic Te purtam.
poezie de Marius Alexandru (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre tată, poezii despre plimbare sau poezii despre pace