Nimeni nu vede
Iubirea a căzut pe nevăzute
în adâncul unei prăpăstii de nori
tocmai acolo...
unde ochii pescărușilor plutesc obosiți
pe fundalul furtunii,
iar țipătul lor se cufundă în vuietul vântului.
Și nimeni nu vede,
nimeni nu simte
că-i lipsește ceva!
Dar cine mai poate vedea?!...
când ochii noștri orbesc
de vuietul vântului,
când ochii orbilor
sunt păsări moarte
aruncate-n pustiul de munte?
și ochi de sticlă urmăresc zborul văpăii
care nebănuit se stinge
printre genele coborâte ale uitării
de semeni.
poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în germană.Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre păsări
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre nori
- poezii despre munți
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.