Psihicul si sufletul femeilor au propriile lor ritmuri, propriile lor anotimpuri: activitate si pasivitate, elan si inertie, sociabilitate si singuratate, cautare si liniste, creatie si incubatie, apartenenta la lume si reintoarcerea la casa sufletului. In copilarie si adolescenta, natura noastra instinctuala sesizeaza toate aceste faze si cicluri. Ea pluteste undeva foarte aproape si, in diferite momente, suntem sensibile si active.
Candva traiam in armonie cu aceste ritmuri si anotimpuri, an dupa an, iar ele traiau in noi. Ne linisteau, ne entuziasmau, ne dadeau incredere, ne obligau sa invatam cu toata fiinta. Erau parte din insasi pielea sufletului nostru, o piele ce ne invaluia si invaluia totodata lumea salbatica, naturala, cel putin pana cand ni s-a spus ca, in realitate, anul avea doar patru anotimpuri, iar noi femeile, numai trei: copilarie, maturitate si batranete. Si trebuia sa fie asa.
Clarissa Pinkola Estes- Femei care alearga cu lupii

citat din Clarissa Pinkola Estes
Adăugat de Alexandra Tabara
Comentează! | Votează! | Copiază!

A pune întrebările potrivite este acţiunea centrală a transformărilor. Întrebările sunt cheile care duc la deschiderea uşilor secrete ale sufletului.

citat din Clarissa Pinkola Estes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ţi s-a spus că eşti o femeie sfidătoare, incorigibilă, imposibilă... nu-ţi pierde speranţa. Mai există încă timp.

citat din Clarissa Pinkola Estes
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treaba noastră nu este să reparăm întreaga lume dintr-o dată, ci să întindem mâna şi să ne îngrijim de partea de lume care este sub influenţa noastră.

citat din Clarissa Pinkola Estes
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri in noi

Anotimpuri în noi nesfârşit vin şi trec
precum generaţii;
anotimpuri în noi se petrec,
ne petrec,
din afarã-nspre sine:
primã veri şi seninuri,
tomnatice gânduri, îngheţ, înfloriri;
şi iar generaţii,
de gânduri,
de clipe,
rostiri;

mai apoi,
anotimpuri în noi.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întregul univers şi toate componentele lui funcţionează ritmic şi toate organismele se pun în armonie cu aceste cicluri astfel încât ajung să-şi coordoneze propriile ritmuri interne cu marile modele ale naturii. Metabolismul urmează ciclul anotimpurilor, intervalele de somn sunt adaptate ritmului zilelor şi nopţilor, bătăile inimii urmează ritmurile respiraţiei. Însuşirea esenţială a Vieţii este chiar Schimbarea constantă, nicidecum permanentă.

citat din Gabriel Manolache
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce suntem noi, oamenii?
Aş spune că nişte frunze... Trăim între trei anotimpuri. Ne ivim într-o frumoasă zi de primăvara, trăim intens în mijlocul verii, ca mai apoi, la sfârşitul toamnei, să plecăm... Atât ţine viaţa - 3 anotimpuri.

Vali Şerban în Iartă, crede în tine şi mergi mai departe (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de toamnă trimise departe

Despărţiţi o mie de mile, la căderea toamnei
împărţim toate aceste deziluzii. Acum vânturile toamnei

devastează nestingherite copacii din grădină,
doar regretele despărţirii, copiii distanţei, rămân mereu cu noi.

Umbrele rândunicilor întind aripi pentru drumul spre casă.
Mireasma orhideelor, subţire, se mai simte deasupra desişurilor.

Aceste anotimpuri încântătoare şi parfumul anilor se scurg
în singurătatea depărtărilor – iar noi aici împărtăşim un vacuum.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu-mi pasă că îmi petrec viaţa printre capricioase anotimpuri,
Pe pământ sunt fel şi fel de oameni şi de ritmuri,
Ce este azi a mai fost cândva "Nimic nu este nou sub soare"
Ce-a fost cândva, azi şi în viitor este o realitate în veşnică schimbare;
Zbatere în deşertăciune, ritmuri şi bioritmuri spre perfecţionare,
Iar eu fărâmă de ţărână şi nimic în Univers,
Exist în marea programare.

poezie de Valeria Mahok (19 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

printre anotimpuri

ţinându-ne de mână
printre anotimpuri
păşim împreună
plini de amoruri

lumea să ne fie
doar noi amândoi
în urmă rămâie
plopii doi câte doi

şi frunze de toamnă
în păr să ne ningă
iubirea noastră doamnă
nicicând să se stingă

George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilarie

Imi amintesc copilaria mea,
Cum ne jucam, copiii-n cartier,
Pe fete bucuria, stralucea
Si doar in noapte joaca se oprea,
Tarziu, cand stele, luminau albastrul cer.

Eram lipsiti de telefoane
Deci nu stiam de text, de "like... facebook,
Puneam in tenisi cuie, sa avem crampoane
Visam la Duckadam, Dudu Georgescu, la... stadioane
Si spectatori aveam... porumb, un dud si-un nuc!

N-aveam nici internet, nici celular
Dar totdeauna cand unul din noi striga
Il auzeam din coltul strazii, foarte clar
Fara conectie, "wi-fi", fara..."signal bar"
Si cat de simplu ne-ntalneam asa!

Televizor aveam... dar ce folos
N-aveam curent, nici... ce vedea
Noi ne jucam in strada "lapte gros"
Si cat radeam, cand, toti eram pe jos,
Putinul ce-l aveam, ne multumea!

Ne faceam temele, la lumanare
Si baie uneori, cu apa... "ca de pita"
Dar toata vara ne jucam in soare
Inot, ne intreceam la "scaldatoare"
Eram copii voiosi, cu viata fericita!

Iarna ne incalzeam cu lemne si carbuni sau... rumegus,
Si uneori in casa... "dardaiam"
Dar noi, mai mult eram la derdelus
De dimineata, toata ziua, dusi
Acasa, doar spre seara "rupti de foame" apaream.

Mancam, paine prajita cu unsoare
Si inghetati, ne incalzeam pe rand la foc
Noi ne rugam, chiar inainte de culcare,
Apoi mai fedonam cate-o cantare,
Intram in pat si adormeam, pe loc.

Acum... sunt alte vremi, si poate alta bucurie,
Copiii nostri au... povestea lor,
Si pentru ei o vreme o sa vie,
Cand vor privi spre-a lor Copilarie,
Cu nostalgie, dragoste si dor.

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte - Poezii
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge la fereastra

Ninge iar iubito in absenta ta
Ca o despletire de ciresi in mai.
Din copilarie n-a mai nins asa
Daca-i fi cu mine am fugi pe cai

Parca tot pamantul e-nvelit de cer
Prins de Odiseea fulgilor de nea
Azi mi-e dor de tine ca un mesager
Urmarit de viscol si absenta ta.

Ninge cu argintul coamelor de cai
Ninge ca o nunta veche la fereastra
Daca-i fi cu mine astazi cu alai
Am porni iubito catre nunta noastra.

Ca si cum ar curge vremea inapoi
Sa impace iarasi doua vesnicii
Ninge cu duminici, ninge intre noi
Cei pierduti in lume singuri si copii.

Daca-s sti pe unde este umbra ta
Azi pe sub zapada ti-as sapa tunel
Si-am reface lumea cum a fost candva
Dintr-un vis de sanii si de clopotel

Azi sunt plin de viscol si absenta ta
Dorului zapezii mire ma ofer.
Din copilarie n-a mai nins asa
Parca tot pamantul e-nvelit de cer

cântec interpretat de Ştefan Hruşcă, muzica de Ştefan Hruşcă, versuri de Dan Verona
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru anotimpuri

Sunt trandafiri aici aproape
Şi totuşi nu ne pot vorbi
Anotimpuri ce progresiv
urmează-n trupul meu
Şi totuşi nu îmi pot vorbi
Eu sunt aici, fără grai
Vorbesc lucrurilor toate
Doar mie însumi nu.

poezie de Hassan Najmi din Intifada (2003), traducere de Mihaela Petrosan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce anotimpuri, ce castele

Ce anotimpuri, ce castele
Ce mândruliţe zac în ele!

Ce anotimpuri, ce castele!

Şi ce student cu studii grele
Mai dă examen la belele!

Trăiască Ea, beleaua mea,
Mai faină decât orice stea!

Să n-o doresc, zău, nu pot-
Căci pentru mine: Ea e tot!

O vrajă, da, ce s-a-ntrupat-
Şi pentru Ea, eu sunt bărbat.

Ce? Nu-nţelegi fără cuvinte?
Priveşte, deci, şi ia aminte:

Ce anotimpuri, ce castele!

Nefericirea, uite-o, cheamă!
Hai, spune-i şi tu: ma-mă!

De-acasă, vai, eu n-oi pleca
Decât cu moartea-alăturea!

Ce anotimpuri, ce castele!

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Ultimele versuri, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dupa cum in lumea naturala fiinta zoologica se mladiaza cu atat mai putin cu cat e mai tare, tot asa, in lumea sociala, omul, cu cat e mai puternic, cu atat sa mladiaza mai putin, cu atat are posibilitatea de a face el, schimbari in acest mediu. Si, fiindca omul s-a emancipat mult de mediul natural, problema adaptarii lui si, deci, a fericirii lui se pune mai ales pe terenul social.

citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

Anotimpuri, o, castele!
E vreun suflet făr' de rele?

Anotimpuri, o, castele!

Magic studiu-n vremi prin mine-i
Fericirea: rob oricine-i!

Slavă! Fie-i viaţa sfântă
Galicul cocoş de-i cântă!

Nici o poftă nu mă-nhaţă
Că-mi grijeşte ea de viaţă!

Trup şi suflu vrajă ajungă
Trude toate mi le-alungă.

Ce să spun de vorba mea?
Prin ea fuge,-n zbor se vrea!

Anotimpuri, o, castele!

Pacostea de-mi stă la pândă,
Singur n-am să scap de-osândă.

Clipa fugii a venit,
Dă-mi, ah, grabnicul sfârşit!

Anotimpuri, o, castele!

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de N. Argintescu-Amza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şedinţa avea câteva momente specifice. Fiecare din ele dezvăluia o intenţie educativă, căci acesta era rostul primordial al şedinţei. În ea se urmărea întărirea caracterului fratelui de cruce şi modelarea sufletului lui pe nişte calapoade care deşi păreau noi, erau în realitate proiecţiile unor principii vechi şi cunoscute. Din perspective şi unghiuri diferite, acestea se concentrau în acelaşi punct: învăţătura creştină şi morala ei. Noutatea era numai reluarea acestei teme cu vigoarea cu care o dezbătea Mişcarea Legionară.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce vrem sa fim

Suntem doar doua existente,
Mari si mici in universe
Pline de vise si dorinte
In multe alte multiverse!

Suntem fiinte sau poate corpuri ceresti,
Suntem unul sau suntem doi,
Suntem real sau doar povesti,
Tot ceea ce suntem, suntem noi!

Poate traiam precum doua stele
Sau doar precum o simpla taina,
Poate eram doar praful iesit din ele,
Sau traiam doar precum doua firicele de lumina.

Sau poate traiam precum doi zei sau printi,
Intr-o lume plina de sfinti si regi.
Atat de frumos era totul, aveam doar aur si arginti,
Sau poate nu ne lipsea nimic si n-aveai cum sa negi!

Insa acum un lucru e clar traim precum doua fiinte,
In trupuri omenesti atat de neintelese;
Ne iubim cu inima si a doua constiinte
Si a doua suflete carora unul de celalalt sa le pese!

Acum veninul tau curge prin ale mele vene
Si cat suflet tu ai pus
In mii dar si vieti eterne
In muscatura de pe gatul meu, nu e de spus!

O asa mare iubire, farmec plin de mult amor,
Un dulce gust de amar si fericire
Se ascunde-n al nostru dor,
Un amar al distantei noastre in nestire
Si fericirea resimtita la fiecare revedere,
Ofera o speranta atat de mare, totodata nebunie!

Resimt sarutul tau pe buzele mele,
Nedescris, pare doar lapte si miere!
O noua viata noi am scris cu intamplari bune dar si rele,
Insa priveste-ne pe noi acum traind impreuna vieti eterne!

Ma saruti si ma musti iar,
Ma innebunesti tacut,
Veninul tau curge, il simt precum un aprins jar
Imi arde in vine, ma simt pierdut...

Iar ma musti de buze acum, te strang in brate,
Iti simt pielea ta cea fina,
Mangai trupul tau divin intre ale mele brate!
Te pot privii a mea regina!

Esti acum muza mea adevarata,
Portretul increidibil al veitii mele
Si totodata, iubita mea, imi esti totul dar si arta
Aerul pur si veninul din ale mele vene,
E nimic, dar totul in comparatie cu atingerile si saruturile tale din ale noastre nenumarate si nesfarsite impreuna vieti eterne!

Vieţi, veacuri, veşnicii şi eternităţi împreună!
Numai noi doi pentru eterninate ne vom iubi oriunde în lume şi în galaxie sau univers chiar şi pe Lună!

poezie de R Florin Teo din Creatie proprie cu drepturi de autor! (13 iulie 2019)
Adăugat de Rusu Florin-Teodor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre munţi erau pâcle neclintite; Moldova curgea lin în soarele auriu într-o singuratate si-ntr-o liniste ca din veacuri; si
câmpurile erau goale si drumurile pustii în patru zări; iar călareţul pe cal pag parcă venea spre noi de demult, de pe departate tărâmuri.

Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuţei - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celelalte anotimpuri

Primăvara asta va fi a noastră,
aşa cum vor fi toate celelalte anotimpuri
ce-i vor urma...

Vom împarţi marea albastră,
cer... timp... ani... şi flori...
viaţa o vom îmarţi...
Vom da pe din doua zorile...
viscolul... ninsorile...

Si ne vom împăca într-o zi cu gândul
că dacă nu ne-a hărăzit nimeni, atunci ne-am hărăzit noi
să-mpărţim primavăra... pământul...
tot curcubeul... nebunele ploi...
copacii... luna de ceară...
şi toate celelalte anotimpuri,
la doi...

poezie de Diana Georgiana Sirbu
Adăugat de Andrada Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!