Şedinţa avea câteva momente specifice. Fiecare din ele dezvăluia o intenţie educativă, căci acesta era rostul primordial al şedinţei. În ea se urmărea întărirea caracterului fratelui de cruce şi modelarea sufletului lui pe nişte calapoade care deşi păreau noi, erau în realitate proiecţiile unor principii vechi şi cunoscute. Din perspective şi unghiuri diferite, acestea se concentrau în acelaşi punct: învăţătura creştină şi morala ei. Noutatea era numai reluarea acestei teme cu vigoarea cu care o dezbătea Mişcarea Legionară.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul ultim al Frăţiei de Cruce şi a tuturor manifestărilor ei, printre care şedinţa stătea la loc de frunte, era cel educativ. Se urmărea dezvoltarea şi perfecţionarea în sufletele tinerilor români a tuturor realităţilor etico-morale, necesare omului pentru realizarea sa, şi a sentimentelor lor naţionale. Această fază a şedinţei se începea cu citirea unor pasaje din istoria poporului român, cu luptele lui, cu victoriile şi înfrângerile lui, cu vitejiile de care au dat dovadă strămoşii lor, cu încălcările dreptului său la o viaţă liberă şi demnă, de către toţi vrăşmaşii lui. Aceste pasaje, eroice şi înălţătoare unele, apăsătoare şi jalnice altele, aprindeau în sufletele tinerilor români acele candele misterioase, care sunt iubirea de Patrie şi dorinţa vie de a lupta pentru ridicarea ei. În continuare se prezenta şi apoi se comenta şi completa, de era nevoie, o lucrare preparată de unul dintre fraţii de cruce.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contabilitate

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi.
Câteva momente când era să fim frumoşi.
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos ---
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Şi cu acceaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.

Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţa de apoi).

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subiectele tratate în cadrul şedinţelor erau diverse şi libere, dar toate urmăreau o utilitate educativă. Ele erau tratate cu seriozitate şi competenţă şi aveau la bază o bogată documentare. Aceste lucrări erau păstrate în arhiva bibliotecii Frăţiei, iar, dacă posedau un nivel suficient de înalt, erau publicate chiar în revistele sau în ziarele legionare. Se dezbătea apoi şi câte un punct doctrinar legionar şi se scotea în evidenţă necesitatea aplicării lui totale, pentru dezvoltarea armonioasă a omului român.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se poate spune că mişcarea legionară n-a fost puternică! N-a avut rezultate pozitive fiindcă extremismele sunt greu suportabile. Nici fascismul italian n-a durat, nici naţional-socialismul german n-a durat şi erau similare cu mişcarea legionară. Deosebirea dintre ele şi mişcare este aspectul religios al mişcării legionare. Nici fascismul şi nici naţional-socialismul n-aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu.

citat clasic din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bum bum

hei el locuia departe foarte departe
în moartea unui pescăruş
eu eram cea care îi plimba moartea
îi dădeam senin şi stânci şi scântei

apoi am greşit şi-am băut
cu moartea lui un cocktail
cu gust de mango şi belle-arte
vă zic bărbatul acesta a murit
într-un ritm de tango

bărbatul acesta nu era
un bărbat propriu-zis
era ca un spic era copt şi nebun
şi galben şi zemos
era şi nu era frumos

era un bărbat mort care avea
farmec şi sex era un bărbat
construit de lingvişti
din cele mai noi cuvinte din dex

era sindromul meu convulsiv
şi moartea lui mă lua în mâini
mă-mpărţea la toţi ca pe nişte peşti
ca pe nişte pâini

deveneam
o linie un punct în urma lui
arătam şi n-arătam rău eram nişte lapte
vărsat pe jos dintr-o cană
eram propria lui
capcană

nu
nu eram
decât o cameră
cu un singur
geam

o epicleză

moartea lui se urca pe o scară
inima lui se-auzea de-afară
bărbatul ăsta începea să trăiască
bărbatul ăsta urca la mine
la moartea mea

bărbatul acesta începea să iubească
lumina lui denatura trupul meu
trupul meu iluziona lumina lui
iluzia lui tocmai ieşea din duş şi duşul
din ea

toate astea se întâmplau în engleză

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul colectiv are o enormă forţă. El este un element important în educaţia legionară. Înalţă spiritele, dă veselie şi avânt sufletului, îi transmite nişte impulsuri curate şi aprinde focul speranţei în om. Chiar şi un suflet gol se umple de viaţă şi începe să se manifesteze armonios, la vibraţiile unui cântec de vitejie. Cântecele erau nişte manifestări sincere ale stărilor lăuntrice, la "fraţii de cruce" era o cominecare colectivă a lor, cu nişte forţe ce se revărsau din sufletele lor curate şi se manifestau în acorduri comune. Cântecele de vitejie le încălzeau inimile şi le dădeau impulsuri curate pe drumul realizărilor naţionale pe care le visau ei.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corneliu Codreanu, datorită ordinii şi disciplinei sale interioare, le-o cerea şi camarazilor lui. Atât de pătruns era de necesitatea acestor calităţi pentru lupta politică ce o începuse, încât le-a ridicat la rangul de "legi legionare". În concepţia lui, acestea erau ca nişte pietre de hotar pentru formarea oamenilor săi, absolut necesare pentru a avea izbândă în lupta în care se angajase. Dar când cere ordine şi disciplină, el nu se adresează unor indivizi oarecare, periferici şi lipsiti de personalitate. (S-a văzut cât de severă era selecţionarea elementelor, deschizându-se porţile Frăţiei numai elementelor cele mai capabile, dotate de personalitatea cea mai pronunţată). El se adresează unor oameni liberi şi constienţi de drumul pe care l-au apucat şi de misiunea nobilă ce aveau de îndeplinit.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Karl se juca; lua bucăţi de gheaţă netede ca nişte tăbliţe şi alcătuia cu ele tot felul de figuri, aşa cum se joacă la noi copiii cu cuburile. Jocul lui era însă aşa-zisul joc de gheaţă al înţelepciunii. În ochii lui figurile de gheaţă erau frumoase şi de foarte mare însemnătate şi asta din pricina ciobului de gheaţă pe care îl avea în ochi. Aşeza bucăţile de gheaţă în aşa fel încât să formeze un cuvânt, dar niciodată nu izbutea să formeze cuvântul pe care îl voia şi care era "veşnicia".

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape toţi copiii din ziua de azi erau îngrozitori. Cel mai rău era că, prin intermediul unor organizaţii ca Spionii, erau transformaţi, în mod sistematic, în nişte mici sălbatici imposibil de stăpânit; şi totuşi, lucrul ăsta nu trezea în ei nici un fel de dorinţă de a se revolta împotriva disciplinei Partidului. Din contră, adorau Partidul şi tot ce avea legătură cu el. Cântecele, marşurile, steagurile, mersul în excursii, instrucţia cu arme de exerciţiu, urlatul de slogane, adularea Fratelui cel Mare – toate erau pentru ei un fel de joc de-a eroii. Sălbăticia specifică vârstei le era în întregime canalizată împotriva duşmanilor Statului, împotriva străinilor, trădătorilor, sabotorilor şi criminalilor în gândire. Era ceva aproape normal pentru oamenii de peste treizeci de ani să le fie frică de proprii lor copii.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şedinţele Frăţiei se comentau evenimentele politice ale săptămânii şi se încerca interpretarea cât mai lucidă a influenţelor pe care acestea le-ar fi putut avea pentru Legiune, în general, şi pentru Frăţia de Cruce, în special. Aceste discuţii erau extrem de interesante, şi nu mai vorbim de necesare, pentru că aruncau lumină asupra evenimentelor ce erau în curs, le descifrau ascunzişurile şi îngăduiau în felul acesta, fraţilor de cruce să-şi desfăşoare o tactică adecvată pentru a se strecura mai uşor printre ele. În felul acesta ei învăţau să gândească politic şi mai ales să prevadă, să nu fie surprinşi de consecinţele ce le-ar fi putut avea mişcările politice ale adversarilor, ce se desfăşurau în jurul lor.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa îi cizelase totuşi în mod frumos caracterul, deşi era timid şi tăcut, deloc îndrăzneţ, cum ar fi trebuit. Nu-şi cunoştea propria valoare şi nici nu-şi putea da seama de ce putea fi în stare. Îi plăcea când profesorii îl lăudau, îi plăcea când primea numai note mari, premii... Îi plăcea să participe la concursurile şcolare, unde avea, la fel, rezultate foarte bune. Se făcea remarcat. Şi era politicos. Avea multe calităţi, care-l recomandau ele singure drept o persoană deosebită. Dar nu se impunea; stătea cuminte la locul lui, aşteptând parcă pe cineva, care să-l scoată din anonimat. Însă cine să facă toate acestea pentru el, în locul lui?! Evident, nimeni! Era o altă lecţie, una de viaţă, pe care Dan se vedea nevoit s-o înveţe.

Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şedinţă, fratele de cruce simţea cum punea stăpânire pe el o vibraţie spirituală şi naţională puternică şi se aprindea în sufletul lui o formă nouă de trăire creştină şi patriotică care-i lărgea enorm perspectivele vieţii sale. Şedintele aveau loc, de obicei, sâmbăta după amiază, în casa unuia dintre fraţii de cruce sau, de câte ori se putea – era de preferat chiar – se desfăşurau în mijlocul naturii, la câmp sau într-o pădure. Ea era condusă de şeful unităţii. Dar acesta putea delega, rând pe rând, pe toţi fraţii de cruce, ca să o prepare şi conducă.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcarea Legionară deţinea Ministerele de Externe şi Interne şi toate Ministerele Sociale. Dar, în realitate, nici la aceste Ministere puterea ei nu era deplină, căci toate numirile, legile şi deciziile importante, prezentate de titularii lor, depindeau de aprobarea Conducătorului Statului.

Horia Sima în Era libertăţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Ştii ce avea Luci printre bagaje, la obiectele sale personale?
Traian: Nu; n-am văzut decât biluţele de sticlă din colecţia lui Alex, care erau împrăştiate pe jos şi nişte animăluşe de pluş.
Eugen: Animăluşele erau ale domnişoarei biolog Maria; iar Luci avea haine pentru păpuşi, deşi păpuşi n-am observat, dar dacă erau hăinuţe, probabil erau şi păpuşile pe undeva...
Traian: Luci?! Ai văzut tu?!
Eugen: Foarte clar. În plus, domnişoara consilier avea vreo câteva arme din secolele trecute, Nistor o grămadă de pietroaie...
Traian: Pietroaie?! Poate dulciuri.
Eugen: Nu; pietroaie. Dulciurile nu m-ar fi mirat deloc; asta era de aşteptat din partea lui.
Traian: Pietroaie?! Şi arme?!
Eugen: Da; pistoale, din acelea cu gloanţe, dar acelea, ale domnişoarei, fiind de colecţie, n-aveau gloanţe. Erau vechi, însă arătau ca noi; erau foarte bine îngrijite.
Traian: Auzi; pistoale?!
Eugen: Şi pe mine m-a surprins foarte mult. Cât despre ceilalţi doi, nu s-au lăsat nici ei mai prejos: tânărul informatician avea o sumedenie de componente electronice minuscule confecţionate chiar de el, iar domnişoara doctor o foarte stranie colecţie de... încuietori.
Traian: Poftim?!
Eugen: Încuietori; lacăte şi alte chestii de genul ăsta.
Traian: Hmm... Ce pasiuni mai au şi copiii ăştia...
Eugen: Foarte ciudate!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anti-DADA

Un cal s-a mutat într-o casă frumoasă,
Avea o culoare deschisă, dar ştearsă ( calul),
Soarele nostru privea numai calul,
Precum un şoarece – caşacavalul.
N-o să mă credeţi, greabănul, crupa
Păreau din vremea lui Chandragupta,
Fapt e că tot acest trup prea solid
Nu avea ce să caute. Spun sheet.
În timpul acesta noi ne iubeam
În fânul uitat de celebrul cal.

Căpitanul Kieckeritz
Avea scris frumos, din pix,
El citea cu interes
Din Le Monde şi din Express.
Capul său era înfipt
Într-un vârf de eucalipt.
Ce citea era secret,
Avea grade, fiind deştept,
Iar alături se-nvârtea
Personal iubita sa.
Kieckeritz, ah, Kieckeritz,
Nu bea votcă după şpriţ,
Că alcoolul nu e bun
Fără versuri şi tutun.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşi temător spre curtea casei sale. Înainte de a deschide poarta, privi puţin în sus. Pe cerul senin, stelele sclipeau palide, mai mult din cauza luminilor din oraş; la Institut se vedeau mult mai bine. Oricum, Lucian le recunoştea cu uşurinţă pe fiecare în parte, doar era astronom, ba, pe deasupra, chiar şi şef. Dar oricât de cunoscute i-ar fi fost, tot îi fascinau privirea visătoare, care le cuprindea de fiecare dată cu drag. Şi chiar dacă era doar o iluzie, lui i se păreau mereu altfel; nişte punctuleţe timide, ce brăzdau bolta cerească. Existau; deci, trebuiau explorate, atât cât se putea, atât cât permitea tehnologia existentă în acel moment.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A rostit cuvintele

cu voce tare în grădina lui
plină cu legume ciudate
pentru că avea un obicei
să se adreseze ţapului bătrân
fie că era lângă el sau nu
şi-a amintit de unchiul simion
care se adresa gâştelor
lumea şi-a dat seama că e dus
să te adresezi găinilor sau
unicornului cel argintiu
mai treacă - meargă şi el
făcea şi poezii pentru ele
ţapul îl urmărea cu atenţie
scutura din cap când nu avea
dreptate în probleme legislative
de multe ori îi citea din codul
de legi şi ţapul era fermecat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa s-a ridicat şi a pornit iar la drum. Vai, picioruşele ei erau obosite şi zgâriate! De jur împrejur era urât şi frig. Crengile pletoase ale sălciilor erau galbene şi frunzele cădeau smulse de vânt şi numai porumbarul mai avea poame, dar nu erau bune. Şi când Gretchen a încercat să mănânce din ele, i-au făcut gura pungă de acre ce erau. Trist şi urât era în lumea largă!

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihicul si sufletul femeilor au propriile lor ritmuri, propriile lor anotimpuri: activitate si pasivitate, elan si inertie, sociabilitate si singuratate, cautare si liniste, creatie si incubatie, apartenenta la lume si reintoarcerea la casa sufletului. In copilarie si adolescenta, natura noastra instinctuala sesizeaza toate aceste faze si cicluri. Ea pluteste undeva foarte aproape si, in diferite momente, suntem sensibile si active.
Candva traiam in armonie cu aceste ritmuri si anotimpuri, an dupa an, iar ele traiau in noi. Ne linisteau, ne entuziasmau, ne dadeau incredere, ne obligau sa invatam cu toata fiinta. Erau parte din insasi pielea sufletului nostru, o piele ce ne invaluia si invaluia totodata lumea salbatica, naturala, cel putin pana cand ni s-a spus ca, in realitate, anul avea doar patru anotimpuri, iar noi femeile, numai trei: copilarie, maturitate si batranete. Si trebuia sa fie asa.
Clarissa Pinkola Estes- Femei care alearga cu lupii

citat din Clarissa Pinkola Estes
Adăugat de Alexandra Tabara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre noi pornim în viaţă cu un capital imens: avem în dotare trăsături, particularităţi şi nuanţe specifice numai nouă. Ele ne definesc, ne reprezintă, ne disting şi ne scot din anonimat. Ne fac speciale, diferite, inedite. Iar noi, în loc să profităm la maximum de aceste resurse, fugim de ele şi le înlocuim cu altele "de-a gata": îi copiem şi îi imităm pe alţii... pe altele... modele pe care ni le oferă televiziunile. Ne străduim parcă să fim oameni "la mâna a doua"!

Elena Francisc Turner în Cosmopolitan
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!