Vulcan sufletesc

Vulcan sufletesc

Un vulcan de-aspiraţii sublime mi-e sufletul
Împroşcând în miezul unei lumi în clocot
Idei duhovniceşti ce înfierbântă cumpătul,
Ascuns în "tradiţii" ca frunzetul de troscot.

Raze-ale duhului străpung misterele ştiinţei
Şi-aprind focul, ce-aruncă-n adâncuri sorţii
Întâmplărilor simple din străfundurile fiinţei,
Unde se împreună mistic zorii şi apusul morţii.

Un războinic acerb zgâlţâie valea absurdului
Cu iluzii meschine dospite-n lacrimi deşarte
Şi ura răspunde caustic şi ferm individului
Ce-n lume pofteşte un rost, un sens şi o parte.

Iubirea-i bolnavă, săracă, chiar nulă în lume,
Poveste în flăcări topite într-un mistic profund,
Criptată-n iluzie şi-ascunsă-n mulţimi de cutume
Ce lumea-n absurd şi în moarte-o cufund.

22/01/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcan sufletesc

Un vulcan de-aspiraţii sublime mi-e sufletul
Împroşcând în miezul unei lumi în clocot
Idei duhovniceşti ce înfierbântă cumpătul,
Ascuns în "tradiţii" ca frunzetul de troscot.

Raze-ale duhului străpung misterele ştiinţei
Şi-aprind focul, ce-aruncă-n adâncuri sorţii
Întâmplărilor simple din străfundurile fiinţei,
Unde se împreună mistic zorii şi apusul morţii.

Un războinic acerb zgâlţâie valea absurdului
Cu iluzii meschine dospite-n lacrimi deşarte
Şi ura răspunde caustic şi ferm individului
Ce-n lume pofteşte un rost, un sens şi o parte.

Iubirea-i bolnavă, săracă, chiar nulă în lume,
Poveste în flăcări topite într-un mistic profund,
Criptată-n iluzie şi-ascunsă-n mulţimi de cutume
Ce lumea-n absurd şi în moarte-o cufund.

22/01/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enunţ tautologic

Un vulcan de-aspiraţii sublime mi-e sufletul
Împroşcând în miezul unei lumi în clocot
Idei duhovniceşti ce înfierbântă cumpătul,
Ascuns în "tradiţii" ca fruzetul de troscot.

Raze-ale duhului străpung misterele ştiinţei
Şi-aprind focul, ce-aruncă-n adâncuri sorţii
Întâmplărilor simple din străfundurile fiinţei,
Unde se împreună mistic zorii şi apusul morţii.

Un războinic acerb zgâlţâie valea absurdului
Cu iluzii meschine dospite-n lacrimi deşarte
Şi ura răspunde caustic şi ferm individului
Ce-n lume pofteşte un rost, un sens şi o parte.

Iubirea-i bolnavă, săracă, chiar nulă în lume,
Poveste în flăcări topite într-un mistic profund,
Criptată-n iluzie şi-ascunsă-n mulţimi de cutume
Ce lumea-n absurd şi în moarte-o cufund.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epiotaf

La umbră de nuc
Se naşte un cuc
Cu un scop anume;
Să-şi strige pe nume
Umbletul năuc
Prin această lume,
Unde se reduc
Toate la un nume
Cu un scop anume,
Prin care apuc
Toate de se duc
Sub umbra de nuc,
În cântec de cuc,
De parte de lume.

Ioan Hapca- zaragoza
02/03/2019

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte iarăşi se aşterne

Noapte iarăşi se aşterne
Peste hăul sufletesc
Şi-n adâncuri de caverne
Stelele se prăbuşesc.

Inima ţinteşte-n taină
Spre o stea din centrul bolţii
Dar lumina-i diafană
Nu-i mai luminează sorţii.

Se deşiră câte-o rază
Peste valea tulburată
Dar se-ascunde să nu-i vază
Lumea ei îndurerată.

Da-n curând o să revină
În splendoare sfântă zorii
Şi păli-vor la lumină
Toate, rămânând istorii...

Căci străluce, iată, în zare,
Taina sfintei dimineţi
Şi din Adevăr răsare
Strălucirea noii vieţi!

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un freamăt blând

Un freamăt blând
Un zbucium greu frământă lumea,
Da-n întunericul ei gros
Nu vede ce aproape-i vremea
Venirii lui Isus Hristos.

Un freamăt blând îngână şoapte
Ce-n "noapte"-s greu de desluşit
Şi gânduri de "lumină" coapte
Lucesc în suflet, năbuşit:

- "E vremea vremii îndepărtate
Ce-n Adevăr s-a proorocit!"
Dar vrem noi oare-a ne desparte
De tot ce ne-a îndobitocit?!

Ne vom ţinti spre Miel privirea
Sub steagul Lui de biruinţă
Ca să-I întâmpinăm venirea
Cu un grăunte de credinţă?!

Vom căuta pe-al nostru Mire
Până-n "Palatul Lui ceresc"
Făcând dovada de iubire
La toţi ce-n noapte ne rănesc?!

Un freamăt blând adie şoapte
Trădându-I dragostea, "Mireaso"!
Lumina-I dulce îmbie-n noapte:
-Trezeşte-te acum, "Aleaso!"

01/03/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În cuptorul umilinţei
Se curăţă zgura "ştiinţei"
De pe aurul credinţei
Şi-ard sforile neputinţei
Din adâncurile fiinţei.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Nicu Radulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngroziţi de mistic

Îngroziţi de mistic
Se-ascund sub eres,
Pun voal euristic
Pe propriu interes,
Vorbind imagistic,
De-ezoteric des
În calcul lingvistic,
Să producă stres,
Stresul antihristic,
Sporind cu succes
Spre-un apocaliptic
Şi groaznic proces
De tip enigmistic
Cu subînţeles,
Acut, paroxistic...
Ce curge-n exces
Pe fluxul logistic
În curs de deces.

În context neologistic
Vorbele se ţes
În mod formalistic
Dar tangibil ies
La văz luministic
Subterfugii ce-au purces
În mod cazuistic...
Şi noi le-am cules
În mod umanistic
Într-un palmares
Documentaristic
Veşnic neînţeles,
Cu spirit patristic
Ce impune "mucles!"
Într-un gen eristic,
Grav, bineînţeles
Şi-n stil hedonistic,
Convenit expres...

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Gândul veşniciei" din tine care nu poate fi nicidecum satisfăcut cu ceva din această lume, îţi adevereşte că vii din altă lume şi te îndrepţi spre acea lume şi el însuşi te cheamă şi te învaţă să trăieşti în această lume ca şi cum nu ai fi din această lume.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Stelică Cechenoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când ţi-e sufletul tăciune
Şi s-a ars tot ce-i în tine,
Suflă-n duh o rugăciune
După noi flăcări divine,
Că-ai să bei amărăciune
Dacă Focul Sfânt nu vine
Peste adânca-ţi goliciune.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Rudy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că vântul Duhului "suflă încotro vrea" (Ioan 3,8), omul lui Dumnezeu trebuie să fie pregătit să ridice pânzele şi să îndrepte cârma în direcţia indicată de El.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tremură de frica morţii
Dacă nu te poţi abţine,
Numai nu uita creştine;
Dumnezeu îndreaptă sorţii
Şi El luptă pentru tine!

poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Machiavinski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu las în "voia sorţii"

Nimic nu las în "voia sorţii"
Căci sunt nemuritor
Şi-n mine ia mereu proporţii
Un Chip divin, de Creator...
Sfidez întunecimea morţii,
Lumin spre veci biruitor
Şi Domnul îmi întinde sorţii
Ca unui fiu moştenitor

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea mi-aş înmulţi
Timpul cu-o mie de vieţi
Dar pot doar a-l împărţi
Din zorii unei dimineţi.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Zorica Chezenas
Comentează! | Votează! | Copiază!

În subteranul vieţii

În subteranul vieţii

Mai scurtă este ziua, lumina-i tot mai mică
Şi stinsă-i este flacăra-n uitare,
Trăirea-i mai cu ţepi şi inamică
Iar viaţa e o luptă tot mai mare,
Murind în robi ce nu-ndrăgesc nimică.

În subteranul vieţii mor ortaci
Urmând pe calea lor cea oarbă
Şi-"oşteni" cu mâna pe trăgaci
Aşteaptă noaptea să le-o soarbă,
În umbra "stelelor", buimaci.

Se pare că-ar mai creşte "iarbă"
La "umbra marilor copaci"
Şi inima-ar dori să fiarbă
În duhul celor mai "săraci"
Dar Flacăra-i nimică, în ochi de lume oarbă.

Un zbor de vorbe grele se înfirip
Vestind o Cale Nouă şi-o Lumină
Pe îngustul vieţii perisip
-"Pe "poarta strâmtă", cei smeriţi să vină",
Cu urme trainice săpate în nisip!

Un "Veghetor" căzut împrăştie-o groază
Ce seamănă în inimi îndoială,
Perfid fundal prin care implementează
O "Nouă Ordine Mondială",
Ce-n totul îl întruchipează!

E-o vreme de har, de har şi de mânie;
Cel drept să rămână smerit în dreptate,
Nedreptul, nedrept să rămâie
Cum scrie... Căci, pe neaşteptate;
Mirele-I gata... E gata să vie"!

22/02/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Roada Duhului este..." în primul rând vizibilă!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Roada Duhului este..." în primul rând vizibilă!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trebuie să îmbraci o haină
Ca să araţi în lume bine
Însă Dumnezeu, creştine,
Pregătită are-o "Taină"
Ce îmbracă în slăvi divine
Viaţa ta cotidiană
Şi tot sufletul din tine.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interesele meschine aduc dezamăgiri generoase oricât de "nobil" s-ar fi împlinit.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorica glumei

Descopăr viaţa,
Mă descopăr constant
Şi ca vechi militant
Subţiez, zilnic, aţa.

Adun vechi cutume,
Retrăiesc zboruri lent
Şi ca vechi insurgent,
Mă dezic de-astă lume.

Mituri vechi le dezbat
Cu aplomb de şcolar
Şi ca orice fugar,
Vă las clipa pe-un pat.

Nu te caut, acum,
Mă găseşti unde vrei
Şi cu simple idei,
Veşnic, eu recompun.

Roşu... 20 februarie 2020

poezie de Liviu Reti (20 februarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

În umbră de nuc
Se născu un "Cuc"
Cu un scop anume;
Să-şi strige pe nume
Umbletul năuc
Prin această lume,
Unde se reduc
Toate la un nume
Cu un scop anume,
Prin care apuc
Toate de se duc
Sub umbra de nuc,
În cântec de cuc,
De parte de lume.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii (3 februarie 2020)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!