Epiotaf

La umbră de nuc
Se naşte un cuc
Cu un scop anume;
Să-şi strige pe nume
Umbletul năuc
Prin această lume,
Unde se reduc
Toate la un nume
Cu un scop anume,
Prin care apuc
Toate de se duc
Sub umbra de nuc,
În cântec de cuc,
De parte de lume.

Ioan Hapca- zaragoza
02/03/2019

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

În umbră de nuc
Se născu un "Cuc"
Cu un scop anume;
Să-şi strige pe nume
Umbletul năuc
Prin această lume,
Unde se reduc
Toate la un nume
Cu un scop anume,
Prin care apuc
Toate de se duc
Sub umbra de nuc,
În cântec de cuc,
De parte de lume.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii (3 februarie 2020)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine oare...

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ţi-ai lăsat Tu, slava, şi-ai venit în lume?
Pentru mine, Doamne, şi pentru oricine,
Pentru-oricine crede în slăvitu-Ţi Nume!
Însă şi credinţa vine de la Tine,
Prin Cuvântu-Ţi Sfânt şi un har anume,
Harul de-a pricepe Legile-Ţi divine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Te-ai jertfit pe cruce, Miel ispăşitor?
Pentru mine, Doamne, şi pentru oricine,
Pentru-oricine caută şi-azi un Salvator!
Dar lumina 'ceasta e tot de la Tine
Prin Cuvântu-Ţi plin de har mântuitor,
Un har sfânt ce umple tot golul din mine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Eşti Tu Mare Preot, în Locul Preasfânt?
Pentru mine, Doamne, şi pentru oricine,
Intră prin credinţă, în Noul Legământ!
Dar şi-aceasta-i Taină Sfântă, care vine
De la Tine, Doamne, prin Duhul Tău Sfânt
Care L-ai trimis, să domnească-n mine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Mi-oi trăi eu viaţa în această lume?
Pentru Tine, Doamne, nu pentru oricine!
Biruind ispita şi-n Sfântul Tău Nume
Voi trudi la plugul Slăvilor divine,
Prin Măreţul Har, acordat anume,
Celor ce iau jugul cel bun, de la Tine!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din Comorile de har (7 ianuarie 2018)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu mă va striga pe nume

M-apropii de locul unde nu m-aşteaptă nimeni
Unde nimeni nu mă va striga pe nume
Şi-ntre timp ard în urma mea toate podurile
Pe care am trecut prin această lume.

poezie de Autor necunoscut, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fanatismul a plecat de acasă, colindă prin lume cu un scop anume.

aforism de Harry Ross din Aforisme rebele
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul în această lume,
Deşi scurt şi trecător,
E să faci ceva anume;
Vrednic şi nemuritor.

catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucifer

Mare, cu renume,
mândru între stele,
într-o zi anume
cade printre ele,
căci văzând că n-apune
a vrut să-şi asume
cel mai mare Nume!

epigramă de Ioan Hapca din Gânduri şi reflecţiuni
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Gândul veşniciei" din tine care nu poate fi nicidecum satisfăcut cu ceva din această lume, îţi adevereşte că vii din altă lume şi te îndrepţi spre acea lume şi el însuşi te cheamă şi te învaţă să trăieşti în această lume ca şi cum nu ai fi din această lume.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Stelică Cechenoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare, cu renume

Mare, cu renume,
mândru între stele,
într-o zi anume
cade printre ele,
căci văzând că n-apune
a vrut să-şi asume
cel mai mare Nume!

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă lumea prin lume

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.

Fără ţintă anume,
Cu un dram de noroc,
Şi nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.

Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.

Mai privesc ochii ţintă,
De grăbiţi trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea uşor trădători.

Despre viaţă şi taine,
Numai ochii vorbesc,
Dezbrăcaţi ca de haine,
De minciuni şi livresc.

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu spre destin,
Trecător fără nume,
Augustin clandestin.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce am mai sfânt pe lume

Ce am mai sfânt pe lume,
Mama care mi-a dat un nume,
Inima care în piept îmi bate,
Şi sufletul care de dor îmi arde.

Ce am mai sfânt pe lume,
Pământul pe care las urme,
Cerul plin de stele
Şi luna care călătoreşte prin ele.

Mai am doi fraţi care sunt în departare.
Doi bunici ce aşteaptă
De la copii sau nepoţi
Măcar câte o scrisoare.

Mai am şi un nume,
El Moldova se numeşte.
Când aud acest nume,
Sufletul în mine creşte.

Deci totuşi ce are omul
Mai sfânt pe lume:
Mama, patria şi al său nume.

poezie de Vladimir Potlog (12 mai 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocult politic

Sau făcut stăpâni pe lume
Nişte mincinoşi anume,
Fără scrupule şi nume,
Care-au ştiut să ne sugrume
Orice drept şi-orice renume

Şi din copilaşi frumoşi
Fac o specie de hidume
Răbdători şi întunecoşi
Care acceptă orice ciume,
Ca căţeii credincioşi.

Şi-am ajuns azi că "jupânii"
Ne-au făcut neputincioşi
De purtăm bosal ca câinii
Declaraţi periculoşi.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii
Adăugat de Anuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru om pare a fi o imposibilitatea de a trăi fără mit, fără credinţa că rutina şi corvoada, durerea şi frica acestei vieţi au vreo însemnătate sau vreun scop în viitor. De îndată se creează noi mituri - mituri politice şi economice cu promisiuni extravagante despre cel mai bun viitor în această lume. Miturile îi dau individului un anume sens vieţii prin a-l face părtaş la un efort social vast, în care el pierde un pic din propria goliciune şi singurătate. Cu toate acestea, violenţa acestor religii politice le trădează anxietatea de dedesubt - pentru că ele sunt doar oameni care se strâng împreună şi strigă ca să-şi dea curaj în întuneric.

citat clasic din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcan sufletesc

Un vulcan de-aspiraţii sublime mi-e sufletul
Împroşcând în miezul unei lumi în clocot
Idei duhovniceşti ce înfierbântă cumpătul,
Ascuns în "tradiţii" ca frunzetul de troscot.

Raze-ale duhului străpung misterele ştiinţei
Şi-aprind focul, ce-aruncă-n adâncuri sorţii
Întâmplărilor simple din străfundurile fiinţei,
Unde se împreună mistic zorii şi apusul morţii.

Un războinic acerb zgâlţâie valea absurdului
Cu iluzii meschine dospite-n lacrimi deşarte
Şi ura răspunde caustic şi ferm individului
Ce-n lume pofteşte un rost, un sens şi o parte.

Iubirea-i bolnavă, săracă, chiar nulă în lume,
Poveste în flăcări topite într-un mistic profund,
Criptată-n iluzie şi-ascunsă-n mulţimi de cutume
Ce lumea-n absurd şi în moarte-o cufund.

22/01/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mărunt?

Eşti firul de apă pe-al vremii făgaş,
Un val ce se sparge la maluri în spume,
Prea slab lângă stânca-nălţată trufaş,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

O floare de câmp la umbră crescută
Şi fără culori sau miresme anume,
Un iris de baltă, banala cucută...,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Un deal vălurit, teşit, din argilă,
Alături de munţii semeţi cu renume,
Priveliştea ta e îngustă, umilă,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Un slab felinar într-o mică odaie
Şi nu un luceafăr să-l vadă o lume,
Cu raza-i s-aprindă pe boltă văpaie,
Dar, chiar şi aşa, El te ştie pe nume!

Căci El, Preaînaltul, măreţ în putere,
Stăpân peste-o lume ce n-are hotare,
Chiar El te-a creat după buna-I plăcere,
E-n tine-o scânteie din El şi-ai valoare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (11 iulie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcan sufletesc

Vulcan sufletesc

Un vulcan de-aspiraţii sublime mi-e sufletul
Împroşcând în miezul unei lumi în clocot
Idei duhovniceşti ce înfierbântă cumpătul,
Ascuns în "tradiţii" ca frunzetul de troscot.

Raze-ale duhului străpung misterele ştiinţei
Şi-aprind focul, ce-aruncă-n adâncuri sorţii
Întâmplărilor simple din străfundurile fiinţei,
Unde se împreună mistic zorii şi apusul morţii.

Un războinic acerb zgâlţâie valea absurdului
Cu iluzii meschine dospite-n lacrimi deşarte
Şi ura răspunde caustic şi ferm individului
Ce-n lume pofteşte un rost, un sens şi o parte.

Iubirea-i bolnavă, săracă, chiar nulă în lume,
Poveste în flăcări topite într-un mistic profund,
Criptată-n iluzie şi-ascunsă-n mulţimi de cutume
Ce lumea-n absurd şi în moarte-o cufund.

22/01/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreţi un nume pentru această lume? O soluţie pentru toate enigmele sale?... Această lume este voinţa de putere şi nimic altceva.

Friedrich Nietzsche în Voinţa de putere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul răutăţii

Răutate şi ranchiună
Întâlneşti mereu în lume!
Sunt reale, nu sunt glume,
Convertite-s în minciună.

Poate cineva să spună
Fără riscuri să-şi asume?
Răutate şi ranchiună
Întâlneşti mereu în lume!

Se va naşte un anume
Curajos ce se răzbună,
Îşi va făuri renume,
Alunga-va de sub lună

Răutate şi ranchiună.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas sufletesc

Fac un popas sufletesc pe-un tărâm fără nume
Şi încalec pe visul semeţ ce stă după mine
Să-mi potrivesc ceasul plecării din lume
Spre lumea ce-a fost, ce este şi vine.
Smâcesc din frâie şi dau din picioare
Dar visul nu caută să facă vreun pas!
Din noapte privirea-mi ridic către soare
Curtându-mi puţinul ce mi-a rămas
De împlinit anevoie pe vise călare
Şi îngân un refren de senin fără glas
Din cântul sublim ascuns în uitare,
Să-audă şi gândul cel vechi de pripas
Cum goana vieţii e-o pură visare
Şi vânt adunat pentru bunul rămas.

Mai fac un popas pentru-n suflet rămas de pripas,
Cu un scop definit şi prescris de-o anume
Alarmă-a trezirii de vis, din ultimul ceas
Al curtării divine ce duhu-a 'ncetat să-i zbuciume
Ca semn al celui mai groaznic şi mare impas.

poezie de Ioan Hapca (14 mai 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga lui Ştefan cel Mare către urmaşi ("Fraţilor, rămâneţi fraţi!")

Fraţilor, rămâneţi fraţi.
Într-o ţară, într-u nume,
Că suntem puţini pe lume,
Asta vă doresc anume.
Fraţilor, rămâneţi fraţi.

Fraţilor, nu vă-mvrăjbiţi!
Că se bucură străinii,
Îşi arată colţii câinii,
Se visează-n tron asinii!
Fraţilor, nu vă-mvrăjbiţi!

Fraţilor, nu vă trădaţi.
Că trădarea naşte ură,
Pune lacăte la gură
Şi ne strâmbă la făptură.
Fraţilor, nu vă trădaţi.

Fraţilor, nu vă trădaţi!
Ridicaţi iubirea-n steme,
Că şi-aşa de la o vreme
Fratele de fraţi se teme.
Fraţilor, nu vă trădaţi!

Fraţilor, nu vă-mvrăjbiţi!
Ne vor pune bir pungaşii,
Ne vor lăuda vrăjmaşii,
Ne vor blestema urmaşii.
Fraţilor, nu vă-mvrăjbiţi!

Fraţilor, rămâneţi fraţi.
Într-o ţară, într-o lume,
Într-o limbă, într-un nume,
Asta vă doresc anume.
Fraţilor, rămâneţi fraţi!

poezie de Vasile Romanciuc (18 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate au un singur scop, şi anume acela de a te ajuta să evoluezi şi să devii tot ceea ce poţi mai bine!

citat din Diana Pârje
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!