Un freamăt blând
Un freamăt blând
Un zbucium greu frământă lumea,
Da-n întunericul ei gros
Nu vede ce aproape-i vremea
Venirii lui Isus Hristos.
Un freamăt blând îngână șoapte
Ce-n "noapte"-s greu de deslușit
Și gânduri de "lumină" coapte
Lucesc în suflet, năbușit:
- "E vremea vremii îndepărtate
Ce-n Adevăr s-a proorocit!"
Dar vrem noi oare-a ne desparte
De tot ce ne-a îndobitocit?!
Ne vom ținti spre Miel privirea
Sub steagul Lui de biruință
Ca să-I întâmpinăm venirea
Cu un grăunte de credință?!
Vom căuta pe-al nostru Mire
Până-n "Palatul Lui ceresc"
Făcând dovada de iubire
La toți ce-n noapte ne rănesc?!
Un freamăt blând adie șoapte
Trădându-I dragostea, "Mireaso"!
Lumina-I dulce îmbie-n noapte:
-Trezește-te acum, "Aleaso!"
01/03/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre întuneric
- poezii despre suflet
- poezii despre palate
- poezii despre oi
- poezii despre nuntă
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.