Într-un oftat de libertate
În ploaie regăsesc ceva, un fum ascuns, nedescifrat,
Un alt pământ de undeva și-un văl de nimeni admirat,
În ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș,
Și bolta pare, că se umple, cu toamna rece din oraș.
Pe străzi, copacii se aprind în mers de horă monotonă,
Stindarde-n frunze brumării au calea lor neuniformă,
Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi,
De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi.
Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii,
Și ochii negri, și albaștri, își plâng de dor, de-ai lor copii,
Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare,
La mijlocul morții uscate, în verzi lumini roiesc sub soare.
Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om se țin,
Neavând un zbor, de recules, nu plâng, ci tremură puțin,
Ca firele de viață scurtă, în lunga lor desfășurare,
Înmuguresc noua cohortă, luând a pomilor culoare.
În ploaie regăsesc o frunză, căzută e în apa vie,
Învăluindu-mă pe mine, în viața ei de sihăstrie,
Rămân în apa curgătoare, în cercul frunzelor mirate
De-atâta cer, ce se prelinge, într-un oftat de libertate.
poezie de Lilia Manole (3 august 2016)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre toamnă
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre copaci
- poezii despre întuneric
- poezii despre verde
- poezii despre vară
- poezii despre plâns
Citate similare
Ploaie rece...
E o ploaie rece de mai...
Am rămas singur în pustiu.
La mine-n brațe tu nu stai
Și plâng, și plâng până târziu.
E o ploaie rece de mai...
Și-amorul tău a murit.
Fericire tu cui dai?
Sufletul meu e obosit...
E o ploaie rece de mai...
Îmi e dor de zile cu Soare.
Când sub tei mă sărutai,
Îți amintești tu, oare?
E o ploaie rece de mai,
Inima plânge-n noapte.
Pentru mine... tot erai,
Dar ai plecat așa departe...
E o ploaie rece de mai...
Dar va veni și vremea bună.
Tu mereu asta spuneai:
În viață nu e doar furtună!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre inimă sau poezii despre fericire
Mă regăsesc
Mă regăsesc în sunet de mare automnală,
În ochi de gând pășind prin argintie brumă
În culoare de cerneală pe boltă cu lacrimă aureală,
Când sufletul sărută malul în zbucium cu valul în spumă
Mă regăsesc în triste frunze ruginii tomnale
În zbateri de aripi prin vânt umede de ploaie,
În noapte croșetez poeme cu gândurile tale
Sentimente impregnate din suflet pe foaie.
Mă regăsesc în versuri scrise cu condei de soare
Pictate cu amintiri în toamna care plânge,
Pe pânză vremii și a vieții trecătoare
O lacrimă suspină cu mine-n ram se frânge.
Mă regăsesc pe portativul anotimplui cu vise
În dansul pescărușului între cer și mare,
Rătăcesc stângaci prin lume pe drumuri nescrise
Cu doruri ce aprind speranțe în roșii candelare.
Mă regăsesc în ochiul de copil, în firul de nisip
În rugăciune sacră cu tine-n fiecare seară,
Din lacrimă de lună zâmbet de rază să aduc pe chip
Brodat cu fir de suflet în albă dantelată beteală.
poezie de Valentina Geambașu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre gânduri, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre versuri sau poezii despre tristețe
Copacul frunzelor călătoare
Privești copacii tineri dimprejur,
cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,
sub cerul ce se schimbă din azur
în roșul de apus ce te-nspăimântă.
E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,
iar toamna care vine nu așteaptă
ca visul frunzelor să te mai poarte
spre încântări divine înc-o treaptă.
Îți lași privirile să curgă-alene
pe ape reci, cu visul tău plutind
în frunze călătoare prin ravene
din amintirea verii răsărind.
Sunt încă verzi pe unde cristaline
ce le adună-n timpul care vine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe
Când frunzele toamnei
Când frunzele toamnei pașesc către moarte
Și-un țipăt de jale răzbate departe,
Întrega ființă-mi, iubito, se strânge,
Iar sufletu-mi soarta, pe rând, le-o deplânge.
Și verdele verii-mbătat în culoare,
Agonica toamnă îl poartă-n uitare.
Ca-n fiece toamnă, blestemul de ducă,
Din ramuri golașe și seva usucă.
Și eu simt că-s frunză pustie și rece.
Pe ultimul drum, în convoi, le-oi petrece,
Când clipa vrăjmașă zvâcnirea ucide,
Din frunze căzute pe glie candide.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre inocență, poezii despre crengi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Frunzele plutesc!
Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viață, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!
Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult și cresc.
Crengile sunt acoperite și umbresc,
Frunzele așteaptă toamna, gândesc!
Toamna,
Cad frunzele și se veștejesc,
Copacii rămân și-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân și ele goale, așa e firesc!
Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, și încă plutesc...!
poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri, poezii despre primăvară sau poezii despre iarnă
La popota cu frunze
Împart frunze...
Frunze de copaci uscate și verzi
Le împart în mod egal
La unii una
la alții...
Nu mă consider un bun
împărțitor de frunze
uscate sau verzi
transpir când văd frunze
și amețesc la atingerea lor
tocmai din acest motiv
scap de ele la primii copaci
și apoi fug acasă
unde scriu despre frunze
uscate sau verzi
cuvinte
câte verzi și uscate.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căderea frunzelor, poezii despre cuvinte sau poezii despre acasă
Toamnă târzie...
De-atâta răcoare și ploaie
Și brumă și vânt și polei
Copacii pe stradă se-ndoaie
Cu brațele goale răsfrânte și chei
Curg lacrimi pe creste șiroaie
Te lupți să salvezi o umbră de tei
De-atâta durere pământul se-nmoaie
Și fuge din calea stropilor grei
O plantă alintată-n odaie
Din glastra-culcuș privește spre-acei
Ce-o vară întreagă în straie
Bogate, de frunze, foșneau dumneaei
Apusul de toamnă îi prinde în ploaie
Și plâng și se apleacă peste alei
Copacii pe stradă se-ndoaie
Cu brațele goale răsfrânte și chei...
Natura-i cumplită și prea nemiloasă
E cazul să face copacilor casă!...
poezie de Gheorghe Gurău (decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre salvare sau poezii despre plante
Stâncă eu am fost
Stâncă eu am fost și am intrat
În apa rece ce curge la picioare
Întinsă în apă stau, m-am arătat
inima-mi bate într-o strâmtoare
Te iubesc și știi, îți spun acum
Mă luminezi cu sărutări de ploaie
Și dorul vreau să-mi ardă scrum,
Dar apa curge din izvor șiroaie
Tu să fii un nor pufos cu ploaie
Și scutură apă rece din belsug
Să-mi spele trupul ce stă la soare
Cu apa curgătoare rana să o ung
Eu te iubesc, iubirea este regală
Mă poartă-n zbor până sus la astre
Și-mi curge în vene ca o urzeală
Nopțile îmi par flori de crin albastre
Mă-nvăluie într-un mister în seară
Curge ca un izvor limpede de fericire
Mă regăsesc în căldura de primăvară
Îndrăgostit ești tu, suflete fără sfârșire
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre stânci sau poezii despre seară
Mi-e dor
Mi-e dor de mirosul frunzelor uscate,
pe care mama le ardea în șanț.
Mi-e dor de gutuia coaptă
în jarul inimii lor veștede.
Mi-e dor de toamna noastră țărănească
și mai ales mi-e dor de-o seară
acolo, la mine, acasă.
Mi-e dor de bătătura cu strigăte vesele,
și de prispa joasă a copilăriei,
dar mi-e dor mai ales de toamna
când copacul a eliberat
a treisprezecea-mi frunză.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din scrisoare (17 decembrie 1978)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre mamă, poezii despre gutui sau poezii despre dor
Un măr
Era cu adevărat toamnă. Frunze, ploaie, vânt.
Era roșie ca un măr și credea că e un strugure.
Își aștepta aripile cuminte ascultând...
Zidurile plouau și ele cu firmituri de var
Vremea era clară. Frunze, ploaie, toamnă.
Ea avusese cândva o nebunie prinsă-n păr
O folosea ca pe-o licoare magică atunci când ochii i se închideau
Aprindea cu ea focul când îi era frig la picioare
Și spera așa în Frunze, vânt și ploaie
Ca și când timpul ar fi avut două capete.
Iubind din ce în ce mai puțin, înțelegea iubirea
Ca pe un atlas cu o Atlantidă moale și cafenie.
Când se termina hârtia, mai lipea o palmă de pământ
Iar afară... numai Toamnă, ploaie, vânt.
Acolo, în ascunziș, credea că e o taină
În pieptul ei strâns de brațe, cu părul desfăcut
Spera-n ulei de liliac, în apă de fântână
Știa așa cum știe o nebună.
Îi curgea doar vin în palmă
Frunze. Ploaie. Vânt. Și... Toamnă.
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre struguri, poezii despre roșu, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Cad suflete
Șoptesc copacii, tremurând,
Oftând, cad frunzele uscate,
Ca suflete ce zboară-n rând,
Bătând la-a cerului cetate.
Prin reci noroaie se-mpletesc,
Cu picăturile de ploaie,
Iar pe desupra lor pășesc,
Bătrânii, slabi, ce se-nconvoaie.
Prin parcuri ne-am plimbat încet
De mână, ca și doi copii,
Aveam baston, tu diabet
Și foarte multe dioptrii.
Dar la a ceasului bătăi
Când toamna vieții va veni,
Iau sufletele alte căi,
Țintind a cerului tării.
Și cu regret o să te las,
Deși aș vrea să mai râmân,
Precum un câine de pripas
Chemat în ceruri de stăpân.
Și vor cădea în calea ta
Covor de frunze ruginii...
Dar nimeni nu le va călca...
Doar vântul le va risipi...
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare sau poezii despre parcuri
Frunze cu iubire
ntorci privirea și vezi o minune,
Frunzele cad și ei privesc cu iubire,
Călcând prin frunze cu pași grăbiți de dor,
Lăsând în urma lor un fir de viitor
Și-au regăsit liniștea în așternut tomnatic,
Pe lângă copacii ce freamătă sălbatec,
Pășesc ușor, pe umbrele durerii,
Ca tot cei rău ei să dea uitării.
S-așează jos pe frunzele uscate,
Că vor s-asculte inima lor cum bate,
Se uită-n ochii ei negri ca de cărbune
Și stau în genunchi ca la rugăciune.
Sunt revășiți de gânduri și tainele iubirii
Și văd c-acum viața-i la capătul durerii,
Dar nimeni și nimic nu poate niciodată,
Să le ia speranța și dragostea curată.
poezie de Eugenia Calancea (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre religie sau poezii despre ochi negri
Ploaie
Ploaie de lacrimi de dor,
Ploaie de jăratec arzând,
Azi vreau să te-alung din pridvor,
Să nu mă mai văd lăcrimând.
Ploaie de focuri din mine,
Te-aș stinge cu-o simpla mângâiere,
Dar când îl aștept și nu vine,
Te las să mă arzi și plâng de durere.
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre foc sau poezii despre durere
Culorile toamnei
Toamna desenează pete aurii
Pe smaraldul verde-al frunzelor de nuc
Pune iar rugină pe frunza din vii,
Stoluri călătoare înspre sud se duc
Se pictează-n roșu frunza de cireș
Și în rotocoale, desprinsă de ram,
Mi-o așterne vântul pe sub talpă preș
Și cu stropi de ploaie îmi lovește-n geam
Globuri ca de ceară atârnă-n gutui
Și miroase-a prune coapte, violet
Iar prin vii se-anină struguri brumării
Graurii și mierla cântă în duet
Râde-n dumitrițe azurul din cer
Și pe crizanteme râde-un curcubeu
Iar grădina pare ca un giuvaier
Din culori de toamnă pe un imprimeu
Când amurgu-mbracă nuanțe violet
Dimineți cu brumă rece sidefie
Pun pe umăr toamnei stele epolet
Peste roba ei galben-arămie...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori sau poezii despre muzică
Lacrimile fluturilor albaștri
Știi, fluturii albaștri plâng și ei
Cu lacrimi care-ncep o viață nouă
Sub forma picăturilor de rouă.
Sunt triști atunci când stropi de ploaie, grei,
Lovesc în aripi cu gravuri măiastre,
Întunecând sclipirile albastre.
În zborul lor pe cer, ei sunt acei
Spre care florile de pe islaz
Și-ar îndrepta petalele turcoaz,
Iar flăcările-n ochi ce-aprind scântei
Ar dispărea-n privirea cea senină
A celor ce iubirii se înclină.
Dar, știi că și ei plâng? Da, plâng și ei.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre albastru sau poezii despre rouă
Zâmbesc la noua toamnă ce a venit
Stând într-o grădină, mă uit la natură.
Ca un pictor cu paleta în mână.
Natura pictează tonuri calde ca o rochie nouă
Făcută din frunze care cad încet în rouă.
Aici sunt fluturi din frunze, care zboară spre cer,
Cu culori maronii gălbui sau roșu cărămiziu.
Dansează, colorând cu o mie de nuanțe în aer
Și se fugăresc în vântul duios și străveziu.
Mă uit la ele fericită cu ochii de copil,
Inima mea valsează în acel dans improvizat,
Cred că muzica și cu mine creează ceva adorabil
Și frunzele pozează pe pământ un tablou amorezat.
Și așa dezbrăcându-se încet ramurile crengilor
Apar nudurile copacilor aplecați de vânt
Legănându-se până la pământ între culorile frunzelor,
Iar eu zâmbesc la noua toamnă ce a venit și sunt fericită.
poezie de Eugenia Calancea (21 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre pictură, poezii despre natură sau poezii despre arte plastice
Frunza veșniciei
Frunze parfumate cu miros de fum
Cad înfiorate la margine de drum,
Trec mașini, căruțe, vântul le ridică,
Le zburlește forma și forma le strică.
O fată se apleacă să ia o petală,
Devine de-odată prea sentimentală,
Culoare și mirosuri chiar de-s trecătoare
Sunt de crizanteme, din grădina-i mare.
Ce păcat? Își spune, iarna vine-acuș,
Frunzele de urcă, sus, pe derdeluș,
Nici o săniuță nu le duce-n spate,
Joaca lor de viață, e joaca de moarte!
Un bătrân se-ntreabă de-i frunză în vânt,
Răspunsul îi vine din guri de pământ,
Ești frunză aleasă sub soare, pe câmpie,
Când timpu-și rupe coasta intri-n veșnicie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săniuș, poezii despre jocuri, poezii despre gură sau poezii despre fum
Mi-e ploaie
Mi-e ploaie toată poezia,
În vers mă picuri cu-nțelesuri
Și-mi verși un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.
Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând să ștergi din gând văpaia.
Îmi picuri șoapte peste noapte
Și visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineți scăldate-n soare.
Îmi picuri toamna să se ducă
Pe-alei de frunze-npăturite,
De ți-ar plăcea dulcea culoare,
În galben, versuri aurite.
Și poezia mi-e o ploaie
Și dragostea de picuri plină,
E tot o apă curgătoare
Și numai toamna e de vină.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție
Bacoviană
Șiroaie de ploaie se scurg pe străzi
Lacrimi din cer pe geam poți să vezi
O seară de toamnă în negru pictat
Felinarul din stradă e galben voalat
Umbre de oameni ce par a mai fi
Iubito, eu încă aștept să îmi vii
Am hainele ude și ploaia nu trece
Melancolie, e trist, mi-e sufletul rece
Mă uit afară cum vântul tot bate
Copacii ce plâng la frunzele moarte
Un câine în zdrențe ce latră a pustiu
Unde mă aflu, ce fac, chiar nu știu
Se aud sirene, mai trece o ambulanță
Un drum poate fără de speranță
Un biet suflet ce a trecut prin viață
Ca seara asta cu ploaie și ceață
Departe se aude o voce ce strigă
Sunt doi bețivani ce trag de o sticlă
În urmă rămâne doar fum de țigară
Sunt uzi până la piele, ce frig e afară
Pe-ntuneric păsări plutesc într-un zbor
Iubita mea în seara asta mi-e așa de dor
La tine de aș mai putea s-ajung ca gândul
Prieten m-aș face chiar și cu vântul
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre câini sau poezii despre voce
Cercul frunzelor
Gândind, nu știu unde leg
Adevărul când îl scriu
Când mă odinesc, nu știu
Stând la umbră.. ce culeg?
Întins pe pământ, sunt viu
Frunze moarte cad pe jos
Trosnind câte-un os și-un os
Sec și des și în pustiu
Strâng în palme noii zori
Rupți din vraja nopților
Îmi întind șira ușor
Mi-o trosnesc de două ori
Țesut blândul ruginiu
Împletit versu-i citesc
Scrisul într-un mod firesc
E cu verde fumuriu
Gândind, nu știu unde leg
Viața, moartea, frunzelor
Cât e umbra pomilor?..
Cât e cercul?... nu-nțeleg
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură sau poezii despre adevăr