Toamnă târzie...

De-atâta răcoare şi ploaie
Şi brumă şi vânt şi polei
Copacii pe stradă se-ndoaie
Cu braţele goale răsfrânte şi chei

Curg lacrimi pe creste şiroaie
Te lupţi să salvezi o umbră de tei
De-atâta durere pământul se-nmoaie
Şi fuge din calea stropilor grei

O plantă alintată-n odaie
Din glastra-culcuş priveşte spre-acei
Ce-o vară întreagă în straie
Bogate, de frunze, foşneau dumneaei

Apusul de toamnă îi prinde în ploaie
Şi plâng şi se apleacă peste alei
Copacii pe stradă se-ndoaie
Cu braţele goale răsfrânte şi chei...

Natura-i cumplită şi prea nemiloasă
E cazul să face copacilor casă!...

poezie de Gheorghe Gurău (decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Votează! | Copiază!