Lui Mihai Eminescu
Fără flintă, la izvor,
Tolănit la firul ierbii
C-un ochean la purtător
Privea ciutele și cerbii,
Cum se adăpau de zor
Din apa precum cristalul
Și-unde îl prindea un dor,
De-a vedea cum vine valul
Mării negre-adus de vânt,
Chiar de unde fierbea zarea
Și atunci un legământ
Și-a făcut, să vadă marea,
Dar traiul fi'nd ca o ață
Desprinsă din mosorele
Legământul n-a prins viață...
L-a luat cu dânsu-n stele!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre stele, poezii despre dor, poezii despre apă, poezii despre Mihail sau poezii despre Mihai Eminescu
Citate similare
Leanca Mocifleanca
Fiind la buza digului,
Leanca Mociofleanca
n-a apucat să ia mare lucru.
Niscaiva țoale și cloța cu ouă,
că apa venea supărată,
supărată și învolburată,
de parcă i-ar fi făcut, ea ceva.
Îu, Mărine, Mărine!
Asta are ce are cu mine,
a jelit tot drumul
până la un neam de-al ei din Goicea Mică.
Aici, cum i s-a-mplinit sorocul,
cloța a și scos douăzeci de puișori galbeni,
de parcă erau din aur.
Ținea la ei ca la ochii din cap.
Deh! Erau întreaga ei avere,
mobilă și imobilă.
Dar cum un necaz,
nu vine niciodată singur,
a venit aviara.
Dintr-o dublă despăgubire,
casă și acareturi,
plus cloța cu puii de aur
și-a luat bicicletă.
Colindă acum zărghita...
câmpii rămași neinundați.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre supărare, poezii despre ochi, poezii despre galben, poezii despre despăgubire, poezii despre biciclete, poezii despre avere sau poezii despre aur
Baciul Ion
Clopotul bătea în dungă
A primejdie de moarte
Ion visa c-o să-l ajungă
Taurul cu coarne boante. ărăsește
N-a știut că vine apa
Ca o vită-nfuriată,
Că-l înconjură și toată
Turma poate fi-necată.
Părăsește Ioane, balta
Pune samarul pe cal,
Căci realitatea-i alta...
Și îndreaptă-te spre deal!
Apa vine, umbră n-are-
Ia-ți și câinii, dar și turma
Și cojocul pe spinare-
Du-te și îți pierde urma.
Că de vine valul mare
Și cum e neiertător
Nimenea n-are scăpare
Pân' la ultimul mior.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Ion, poezii despre visare, poezii despre tauri, poezii despre pericole, poezii despre moarte, poezii despre câini sau poezii despre cai
CUM EXISTENȚA O COMPAR C-UN GHE DE AȚĂ (Rubayat)
Cum existența o compar c-un ghem de ață,
Să-ți faci deprinderi, iar ce poți învață
Să răzbești cu bine și să treci învingător
Suișul, coborâșul ce parte e din viață.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre victorie, citate despre viață sau citate despre existență
Dragobetele (cap de primăvară)
Mă-ncearcă un sentiment acut de sete
De-a săruta pe guri încinse, fete!
Vă conjur de-a vedea că nu-i un moft
De-a săruta nurul rotund ca pe-un măr copt.
Neostoita-mi sete, azi, de Dragobete
Mă-ndeamnă să am curaj la fete
Și vă zic vouă cum de-acest izvor
Mi-e pururi sete și mi-e dor.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Dragobete
- poezii despre sărut
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre mofturi
- poezii despre mere
- poezii despre gură
- poezii despre curaj
"Baronului de Munchausen" - al doilea om în stat, din România...
Până l-a prins domnul URS,
Pe Călin, cu fofârlica,
Minciunelele au curs...
Dar n-a învățat nemica!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre învățătură, epigrame despre urși sau epigrame despre România
Petru pe ape
După ce-a dat drumul la noroade Domnul Isus a urcat
Sus pe munte să se roage Tatălui Adevărat
Pe când iată ucenicii în corabie vâsleau
Căci trimiși atrunci de Domnul dioncolo ei se duceau
Dar Isus urcă pe munte să se afunde-n rugăciune
Tatălui Cel Sfânt din cer tot din inimă a-i supune
Și pierdut în rugăcine iată noaptea cum îl prinse
Numai singur sus pe munte căci iubirea îl ajunse
Pentru Tatăl Sfânt din ceruri și Părintele iubit
Care jos îl trimisese pentru omul cel pierdut
Dar în vremea aceasta iată ucenicii toți pe mare
Nu-și găseau atunci liniștea căci treceau prin încercare
S-a strârnit un vânt puternic marea era agitată
Și veneau în șiruri valuri peste marea tulburată
Încă mai mari se făceau și talazuri atunci grele
Se nălțau în nopatea neagră azvârlindu-se spre stele
Nu mai contenea furtuna și nici vântul nicidecum
Ci-și tăia prin apa mării atunci groaznicul ei drum
Pe când iată în furtună ucenicii greu luptau
Și cu vântul și cu marea valurile îi loveau
Atunci iată deodată o nălucă au zărit
Cum aluneca pe valuri cu un chip abia zărit
Un om umblă acum pe valuri iată marea îl susține
Deși valurile-s mari înspre noi iată cum vine
Plini de frică ucenicii atunci iată au țipat
Dar Isus atunci deodată înspre ei El a strigat
Îndrăzniți și nu vă temeți căci Eu iată aici sânt
Doamne i-a zis Petru atunci vreau s-aud al Tău cuvânt
Dacă Tu ești o Isuse poruncește-mi ca să vin
Pân" la Tine peste ape să-ți văd chipul Tău Divin
Vino Petre atunci i-a zis al nostru Mântuitor
Valurile când veneau și talazu-ngrozitor
Însă Petru fără frică a pășit atunci pe mare
Căci privise spre Hristos și-avea fermă-ncredințare
Căci Domnul cel Sfânt din ceruri chiar pe valuri îl susține
Și deplin încredințat nicio teamă n-avea-n sine
A pășit plin de credință peste ape peste valuri
Și-a fost primul om pe ape dincolo de idealuri
Petru a umblat pe ape așa ca și Domnul său
Când privi doar spre Hristos Fiu Unic de Dumnezeu
Primul om de pe planetă apa ce l-a susținut
Când deplin atunci în Isus ucenicu s-a-ncrezut
Dar așa puțină vreme căci deodată și-a luat
Privirea de la Hristos și spre valul tulburat
A părivit Petru atunci și groaza l-a năpădit
C-a-nceput să se scufunde și de moarte îngrozit
A strigat atunci la Domnul scapă-mă te rog Isus
Căci de ape Doamne iată sunt din nou acuma dus
Domnu-ndată și-a-ntins mâna pe Petru l-a apucat
Până când ambii pe punte în corabie-au intrat
Astfel Petru cu Isus au umblat atunci pe ape
Ucenicului cel sfânt credința i-a fost aproape
Câtă vreme a crezut peste valuri a pășit
A fost primul om de aici care mare-a biruit
Țintă vie pe Hristos câtă vreme l-a avut
Apa mării ca uscatul pe Petru l-a susținut
Și Petru cu Domnul Isus în corabie-au pășit
Pe când iată chiar și vântul de tot el s-a linișțtit
Și furtuna a dispărut parcă nici n-ar mai fi fost
Căci Isus era din nou soare sfânt și adăpost
Și văzând schimbarea vie și și în ceruri și pe mare
Au venit toți la Isus să-i aducă închinare
Cu adevărat Fiul Lui Dumnezeu Tu ești
Și furtunii și chiar mării de poți Tu să poruncești
Glorie dar Lui Isus cinste slavă și onoare
C-aduse dar tuturora dintre valuri mari salvare
Fie-i Numle slăvit și de-a pururi lăudat
Căci El doar spre mântuirea omului dar a lucrat
Pentru Isus Tată Sfânt noi acum îți mulțumim
Căci prin El ne-ai dat viața pururi fii Tăi să fim
22-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frică
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre religie
- poezii despre mântuire
- poezii despre iubire
- poezii despre groază
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pescarul
Dimineața pe răcoare
Un pescar împătimit
Și-a luat undița cea mare
Și spre baltă a pornit.
Ziua întreagă, nemișcat,
A sfidat soarele încins,
Dar oricât a încercat
Niciun pește nu a prins.
Supărat că n-are șansă
Și că are acest viciu
A plecat seara spre casă
Și-a trecut pe lângă ospiciu.
Un nebun pe gard urcat
Privindu-l pe când trecea
A râs și l-a întrebat:
- Bă, nene, ai prins ceva?
Omul i-a răspuns mâhnit
- Nu am prins nimic, nimic,
Firul nu mi l-a smucit
Nici măcar un pește mic.
Și nebunul a rostit:
- Cum, n-ai prins niciun baboi?
Dacă ești așa smintit
Sari gardul, rămâi la noi!
poezie de Octavian Cocoș (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pescuit, poezii despre nebunie, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre seară, poezii despre râs, poezii despre pești sau poezii despre dimineață
Mi-e dor de el ...
Mi-e dor de el cum pietrei din albia secată,
Îi este dor de râul ce-o-nvolbura odată.
Mi-e dor de el cum florii din ram de primăvară,
Îi este dor de soare ce-n brațe--i se strecoară.
Mi-e dor de el cum gliei de apă văduvită,
Îi este dor de cerul cu ploaia-i liniștită.
Mi-e dor de el cum morii sricate de un veac,
Îi este dor de bobul dintr-un nevrednic sac.
Mi-e dor de el cum cojii din învelișul crud,
Îi este dor de miezul crescând în pântec nud.
Mi-e dor de el cum nopții cu stele care cad,
Îi este dor de astrul ce rătăcea nomad.
Mi-e dor de el cum flamei din jar, arând mocnit,
Îi este dor de lemnul ajuns demult chibrit.
Mi-e dor de el cum mării și zeii de se-opun,
Îi este dor de-oceanul, bătut și de taifun.
poezie de Mihaela Banu (9 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre râuri, poezii despre nuditate, poezii despre noapte, poezii despre lemn sau poezii despre flori
Dorurile mele
Mi-e dor de tine, mare infinită,
Mi-e dor de cerul prins de seară-n valuri,
Mi-e dor de-mbrățișarea ghemuită
În firul de nisip, pierdut în maluri.
Când soarele apune în cristaluri
Din verile toride ale vieții,
Mi-e dor de stropii prinși în piedestaluri
Și de mireasma dulce a fâneții.
Când clipele aleargă-n răsărituri
Și pier în noapte duse de furtună,
Mi-e dor de mine și pun zilei nituri,
Să-mi poarte ruga sfântă-n vremea bună.
Mi-e dor de tine, marea mea iubire,
Mi-e dor de firul ierbii după ploi,
Mi-e dor de glasul stins în fericire,
De vremurile-apuse dintre noi.
Mi-e dor de tine, marea mea albastră,
Mi-e dor de vara vieții din privire,
Mi-e dor de tot ce-a fost în calea noastră,
Mi-e încă dor de-o clipă de iubire...
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre nisip, poezii despre fericire sau poezii despre albastru
Vedenii
Era o zi senină când stâncile din munte
S-au prins în ceartă mare prin adâncimi de nor
Ce le făcea să pară mai vechi și mai cărunte,
Mai acre-n inventarea poveștilor de dor.
Când una începuse mai vechea ei poveste
C-un prinț ce-a scos din ape o fată de-mpărat,
O alta a-ntrerupt-o, strigându-i fără veste:
"N-a scos-o, las' că știu eu: cu ea, s-a înecat!"
Și, Doamne, ce mai ceartă! o oră a durat.
S-au potolit în fine! și-a doua a-nceput:
"O tânără turistă, cu laptopul stricat..."
"A, știu: a fost la ăla și-n paișpe l-a durut!"
Cutremur! Val seismic! Furtună și tornadă!
S-a speriat și norul, ba chiar întregul munte;
Așa natură moartă, oricine-ar vrea să vadă!
Credeai că-ncep de-ndată în steiuri să se-nfrunte.
A-ntins-o, iute, norul, spre-o margine de cer,
Dar n-a scăpat căci, încă, apar în el vedenii
Cu stânci în catapulte ce l-au luat reper.
Iar ele... se distrează! Fac asta de milenii.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre cutremure, poezii despre turism, poezii despre tornade, poezii despre tinerețe, poezii despre sperieturi, poezii despre păr cărunt sau poezii despre ore
An de nopți
E un an de nopți, un an de când
Mi-apare-n vis aceeași damă,
Cu o furcă-n brâu o văd torcând
Din caier fir ce se destramă.
Dar cine-i acea torcătoare?
E o-ntrebare ce mă-ncurcă...
O fi ea doamna-n negru, care
Și-a preschimbat coasa în furcă?
Iar firul tors din căierele
Ce lasă scamă după scamă
Să fie firul vieții mele
Și să asist cum se destramă?
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru sau poezii despre femei
Victor Ponta Plagiatorul are de azi patalama și de la Înalta Curte de Casație și Justiție că a plagiat la doctorat (pamflet)
Mama lui când l-a fătat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Filmul i s-a cam voalat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și-a ieșit cam țigănos, hei, ce ploaie și ce vânt,
Cu obrazul foarte gros, hei, ce ploaie și ce vânt!
Țigănos și la culoare, hei, ce ploaie și ce vânt,
Țigănos și-n comportare, hei, ce ploaie și ce vânt!
Pe măsură ce creștea, hei, ce ploaie și ce vânt,
Bădăran el devenea, hei, ce ploaie și ce vânt!
Când rușinea s-a-mpărțit, hei, ce ploaie și ce vânt,
Victor Ponta a lipsit, hei, ce ploaie și ce vânt;
N-a lipsit că n-a putut, hei, ce ploaie și ce vânt,
A lipsit c-așa a vrut, hei, ce ploaie și ce vânt!
Când a fost la doctorat, hei, ce ploaie și ce vânt,
El din plin a plagiat, hei, ce ploaie și ce vânt!
Plagiatul evident, hei, ce ploaie și ce vânt,
L-a negat impertinent, hei, ce ploaie și ce vânt;
C-un tupeu fără egal, hei, ce ploaie și ce vânt,
L-a negat și-n tribunal, hei, ce ploaie și ce vânt,
Însă azi i s-a-nfundat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Cu-n verdit de plagiat, hei, ce ploaie și ce vânt!
Cu obrazul gros cât palma, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și în gură cu sudalma, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și-ndurgând tot baliverne, hei, ce ploaie și ce vânt,
El a răsturnat guverne, hei, ce ploaie și ce vânt!
Vai, sărmană-a noastră țară, hei, ce ploaie și ce vânt,
Te-a condus această fiară, hei, ce ploaie și ce vânt;
Te-a condus ăst impostor, hei, ce ploaie și ce vânt,
Necioplit, plagiator, hei, ce ploaie și ce vânt!
pamflet de George Budoi din Plagiere și Plagiatori: aforisme, epigrame, pamflete și satire (13 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plagiat, poezii despre justiție, poezii despre rușine, poezii despre obrăznicie, poezii despre nerușinare sau poezii despre mamă
Precum
Era atât de vară! Doamne, cum era!
Credeam că arde tot... și chiar ardea.
Ne-a ars, întâi, tot focul din priviri
Și-a aruncat cenușa-n întâlniri.
Ne-a spulberat cuvintele-n scântei
Și ne-a făcut din dor un obicei.
Au ars și norii-aceia de sub noi.
Mai știi? Ne înveleau pe amândoi.
Plutesc cenușile, pierdute-n vânt...
"Precum în cer, așa și pe pământ".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre cenușă
Mi-e dor de Belvedere
Când iarna amintirilor va trece
în umbre de arțari întortocheate
noi doi împrăștiați pe firul gheții
ne vom vedea de-a pururi într-o carte,
nescrisă, cum triumfă-n calea vieții
plutești mereu la umbra ierbii noastre
când ne-aspersam în unduiri febrile
pierdute-n depărtări apropiate,
și-uitam cum delicatele begonii
dispar în neguri și imensitate.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre gheață, poezii despre delicatețe, poezii despre cărți sau poezii despre amintiri
Darul mării
Tu știi că plânsul mării e valul care curge
pe țărmul ce devine, treptat, nesimțitor
la apa ce nu-l mișcă atunci când îl parcurge,
ca lacrima obrazul obișnuit cu dor.
Mai știi că așteptarea e grea ca și nisipul
salvat din uscăciune de valul ce s-a scurs
în golul dintre gânduri, schimbând acolo chipul
din amintiri pierdute, cu-al timpului concurs.
Privești în depărtare, dar știi că doar în tine
se-ascunde, prin adâncuri scăldate în mister,
un adevăr ce, sigur, ar mai putea susține
răbdarea ce alungă și norii de pe cer.
În adierea brizei, din suflet îți răzbate,
ca o scânteie-albastră ce saltă dintr-un jar,
răspunsul ce-ți destinde privirile-ncordate,
iar valul îți aduce iubirea ca un dar.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre salvare, poezii despre relaxare, poezii despre plâns, poezii despre nori sau poezii despre gânduri
Cântec de vagabond
Un vânt îmi bate-n inimă, un foc mă arde în călcâie,
Sunt sătul de pietre, de beton și de tramvaie care hârâie;
Mi-e dor de depărtări, de ce se află dincolo de orizontul mării,
De țărmuri bătute de furtuni sălbatice, ajunse la capătul răbdării.
O, eu o să dispar de-aici, voi părăsi larma-acestor străzi gregare,
Evadând acolo unde, la catarg, pe vergă se-întinde vela-n soare;
Acolo unde, ancorate, dansează iolele pe val cu prova-n vânt,
O, voi pleca, voi pleca curând, am cu mareea care pleacă legământ.
La început voi auzi cum sună briza mării, cum cântă albatroșii,
Sunetul făcut de brizanții care de navă se izbesc, voioșii
Cântecele venind dinspre cabestan și curgând peste covertă, ape....
Apoi, sufletul meu va ști că sunt unde-am dorit sau foarte-aproape.
Sunt bolnav de-atâtea pietre și beton, sufletu-mi bolnav, vă zic,
Râvnește la mările vântoase, verzi, la ținuturile lui Moby Dick.
Și voi fugi, voi fugi de zgomotul făcut de roți, de-a zidurilor râie,
Pentru că un vânt îmi bate-n inimă, un foc mă arde în călcâie.
poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre început, poezii despre verde, poezii despre vagabondaj, poezii despre tramvaie, poezii despre sunet sau poezii despre inimă
Solul o primi
neprietenos după ce și-a luat rămas
bun de la șa
se străduise să se rostogolească
cum văzuse în filme și
cum făcuse chiar ea de mai multe ori
când calul o arunca la pământ
privea păianjenul modificat genetic
cum pășea prin praful roșiatic
cum o privea cu primitivismul său
își oferise o clipă să respire
apoi o altă clipă să geamă de durere
calul se zbătea cu spume la gură
și insectele negre rupeau carnea
cu cleștii cornoși
cu mandibulele puternice
hăpăind repede și zgomotos
scuipă praful din gură și se ridică
trase să scurteze chinul calului
așa și-a luat rămas bun de la el
fugea de insectele negre
fugea de păianjenul modificat genetic
fugea spre clădirile din lemn
unde se fuma pe rupte în timp
ce flăcăii dădeau whisky pe gât
când a pășit pe prima treaptă
decorul din jur s-a modificat
era în prerie și călărea calul ei
viu și nevătămat și plin de nerv
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre whisky, poezii despre păianjeni, poezii despre promisiuni sau poezii despre insecte
Povestea uitării la marginea mării
Răsărise luna și murise timpul
Ce frumoasă noapte plină de tăcere
Se-auzea doar marea sărutând nisipul
Valul care vine, valul care piere.
Luna răsărise, dar murise valul
Niciodată marea nu va mai visa
La străine țărmuri părăsindu-și malul
Și-o credea nisipul pe iubita sa.
Răsărise luna și murise marea
Și plângea nisipul sărutat mereu
Îți ador sărutul și-ți urmez chemarea
Și te cred iubito ca pe Dumnezeu...
S-a sfârșit povestea și ne-am dat uitării
Mai puteam o viață să trăim în doi
Ce păcat iubito că la țărmul mării
Luna răsărise, dar murisem noi.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tăcere sau poezii despre sfârșit
Rondel spuzit cu licurici
În bezna nopții fără lună
La stână tolănit pe prici
Regina nopții va să-mi vină
Pe cer spuzit cu licurici.
Aud cum laptele se-adună
În ugerele moi și mici
În bezna nopții fără lună
La stână tolănit pe prici.
Sunt ceasuri de când: Noapte Bună!
Mi-a fost șoptit de-un muritor
Pe când arar talanga sună
Cerând s-apară alt decor...
Din bezna nopții fără lună.
rondel de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre monarhie, poezii despre licurici, poezii despre lactate sau poezii despre ceas
Așa veste mi-a luat somnul...
Să vezi și să nu crezi... în frâie, ea, mama cailor a prins
Un armăsar de nota zece, cu ochii galeși și distins...
Acuma nu știu dacă Diva l-a prins pe el, sau el pe ea;
Am auzit, cumva, că totul ar fi pornit la o cafea...
Pe undeva prin alte sfere, pe unde Cupidon căta
Să mai țintească două inimi și cum prin univers umbla
Zărit-a un Adam și-o Evă, ce se priveau pe-ascuns cu jind
Și-și zise: Ei, pe ăștia e musai în cătarea mea să-i prind
Și dădu drumul la săgeată și-i nimeri pe amândoi
Și cum văzui eu chiar aseară, nu-i nicio șansă să-i dezdoi...
El o privea cu însetare și o scana de sus în jos
Visând la ce avea sub bluză (eu îi cunosc bustul frumos).
Și i-aș fi povestit mai multe, dar să descopere îl las,
Când o să vrea, sau nu știu, poate, mai jos de brâu o fi rămas...
Iar, Diva, ce să spun? Frumoasă cum n-am văzut-o niciodat'
Se alinta, simțind că fluturi pe dinăuntru se tot zbat...
Dar, ce spun eu, că treaba-i alta, chiar de botez se pregătesc;
Când o fi fost însămânțarea, nu știu. La cai o fi firesc
Să naști chiar dup-o săptămână și din priviri să rămâi grea...
Dar, ce-mi fac eu așa probleme? O fi ce-o fi și vom vedea...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre săptămâni, poezii despre somn, poezii despre nota 10 sau poezii despre naștere