Poet

Lanţuri am purtat la nesfârşit
le-am târât, şi la nevoie, îngrijit.
Papirus laic, nu te-ai schimbat
la fel de maculat şi neîmplinit.

Cerneala caldă cade pe spinare,
secundele se sting sub lumânare,
şi sub astă lună mare,
dansează o pană, oarecare!?

Migrat-am cu toţii departe...
E-un dor ce nu pot să-l cuprind.
poete tu, pe care culmi înalte,
stai, şi ne priveşti zâmbind?

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti dor, departe...

Respir adânc şi
cred în profunzimea gândurilor
scriu cuvinte albe
cu raze de lună
în nopţile ascunse sub stele
când universul cade în visare
o adiere caldă
îmi cutremură privirea
mireasma florilor de tei
în adierea vântului
dau iubirii începutul
eşti dor, departe...
la capătul ţărmului
marea te mângâie
cu valurile ei
lumi şi umbre te-nconjoară
în secundele albastre,
unite peste lume
privim stingheri
cum se stinge flacăra anotimpurilor
în tăcerile noastre.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carbon

Curg petalele de ceară,
Solitar, sacru, cântă la vioară.
Suspin... privind-o tremurând,
Mâini de stafie, pe coarde lunecând.

Întunecime astrală se pogoară,
Lumânările, ard la nesfârşit.
Iubito, e atât de frig!
Şi ninge trist afară.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i

E-un gust de povidlă cu nuci
Întinsă peste-o felie de pâine:
Cu unt.

E-un parfum de iasomie verde
Încâlcită în gardul de lemn:
Ud.

E-un ghimpe în gât când apari,
Zâmbind confuz, în întrebare:
Cu sens.

E-un pahar ciobit de vin roşu
Mirosind a strugure rece:
Cu sâmburi.

E-o îmbrăţişare strânsă, stâlcită
Chinuită de emoţie incomodă:
Dar caldă.

E-un cântec vechi, insistent
Fredonând versuri în minte
A dor.

E-o mână proptită-n intenţii
Lângă degetele-ţi izolate
A jenă.

E-un cuvânt ce nu tace
Când dispari şi te-acoperi
Indecis.

E-o tăcere suferindă-n alint
A obrazului lipit de obraz
Zâmbind.

E-un tot definitiv, atemporal,
Ciudat, divin, aproape, plin:
Rotund.

Iubirea...

poezie de Gabriela Chişcari (26 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pandantiv

Mări au fost cântări
Zilelor. Cutreieram pustiul tău,
Fost-au fragede chemări
Iar tu, le-ai fost călău.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nouă, lună nouă

Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive şi când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.

Către mine tinzi podeţe
Moleşite de blândeţe...

Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.

Lună nouă, lună plină,
Nopţile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...

Smulge-mă pană cu pană
Şi întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poţi să mori
Şi să mă iveşti din zori.

Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toţi în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ţi-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.

Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.

Luna curge,
Luna-i sus
Şi eu tocmai la Apus.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grijă părintească

E purtat copilu-n braţe
Până când se face mare;
După ce-o să-şi lase laţe,
O să-l ducă în spinare.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai faci, poete?

Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
Îţi este bine sau greu?
Că aici mulţi dintre noi te lăudă cu vorbe deşarte,
Căci aşa e omul lăsat de Dumnezeu.

Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
De neamul tău nu îţi este dor?
Căci aici mulţi se duc departe,
Uită de el şi de mama lor.

E trist fără tine, poete.
De-ai putea înapoi să vii,
Tu ai scrie cu lacrima şi sufletul
Cele mai frumoase poezii.

Poete, veşnic vei rămâne
Un simbol a omenirii.
Căci tu ai avut o inimă mare,
Plină de tandreţe şi iubire.

poezie de Vladimir Potlog (16 februarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale atinse

Tăceam la mal,
oceanul rece tremura
şi-o mai chemam,
sub floriile ce înmugureau,
nu apărea.

Tăceam apoi pe la izvor,
friasone tari mă scuturau.
Copac subţire, în viitor
toţi îl uitau,
iar vântul orchestra.

Un dor de slove se iveşte
şi îmi amintesc - cărunt,
nocturna, rece, tinereţe
unde erai când am tăcut?

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să îmi răspunzi, poete?!

Poţi să îmi răspunzi, poete, vreun cuvânt mai ai la tine,
Pentru mine, ce-n iubire sclav am fost şi am rămas?!
De iubirea mi-este scrisă-n slova cărţii sibiline,
Sub coperţi închise-n pripă, strâns legate-n canafas?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Vreun biet vers ai la-ndemână,
Să-ntocmeşti o odisee, despre-un nesfârşit calvar,
Sau în ceasul de pe urmă mă voi odihni-n ţărână,
Fără să mă ştie nimeni, simplu mort pe-un inventar?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Poate-ţi prisoseşte-o strofă
Din eternul somn al morţii să mă scoţi nemuritor,
Să-mi privesc sfârşitu-n faţă nu ca pe o catastrofă,
Ci ca pe o ploaie-n treacăt, peste Styxul curgător?!

Poţi să îmi răspunzi, poete?! Mi-ai făcut o poezie,
Mie-ndrăgostitul veşnic, ce-am bătut la poarta ta,
Ce-am purtat o viaţă-ntreagă a iubirilor făclie?!
A sosit clipa, poete, scrie, nu mă întrista!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie de tine

In linistea mea
Ma intreb de-as putea
Sa te simt aproape din nou
Imi revin amintiri, ganduri ce vor veni
Sa-mi aduca-n sufletul gol
Imi lipseste curajul de-a-ti spune ce simt
Nimic nu s-a schimbat
Sentimente pierdute le-am reintalnit
De acum eu le-am aflat

Am nevoie de tine

Azi incerc sa m-ascund
Incerc sa nu uit
Ma gandesc la tine mereu
Totu-mi pare tacut
Totu-mi pare pierdut
Devine tot mai greu

Am nevoie de tine
Cand ma trezesc
Am nevoie de tine
Sa pot sa visez

cântec interpretat de Direcţia 5, muzica de Direcţia 5, versuri de Direcţia 5
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăluit în cer

Înfig degetu-n cer, că de la mine-ncepe
Şi-i simt albastru-n care scald tot plin de tonuri.
Îl am în lacrimile-mi ce s-au scurs, rămase sterpe
De timpuri ce le-am şters, s-au dus, doar gândul le-are zvonuri.

Înot în pojghiţa de mare ce-mi dă suflu
Că-nghit la nesfârşit şi adieri şi vânt năprasnic
Ce-n valuri au trecut de-un hărăzit, îmi pustiind răsuflu
De care încă-mbujorez, purtat la jinduit de fiecare praznic.

Am cer -lipit pe ochi, în pori de el transpir
Şi-i greu, fără să-l simt că îmi apasă zboruri-
Ce-l visez veşnic, visul mi-este un neîncetat respir
Să fiu adânc, mai sus să-mi găsesc oase urme, doruri.

Dar e la fel ca marea, oceanul; stau plutind,
Nu pot s-alunec jos, să mă scufund, himerele mă-mping!
Abisul nu-i al meu, e precum cerul ce l-aş vrea să-l prind
În mâna ce-n cătuşe-o am de mine şi-s văzduh de cer, ce-ating...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Ne)rămânerea

N-am să-mi las decât o teacă,
cu obrăjori frumoşi ca ai tăi.
Să închid soarele odată
Printre pereţi şi vânătăi.

Iubesc pădurea ca un dendrofil
zâmbetul satiric de trandafir,
cu păr de crin cicatrizat
şi stins în amintiri.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promenada cu centauri

Doar mâine îmi soseşte imaginaţia
cu chitanţă cu de toate,
iar slovele, stau abătute în dicţionar
voind să mă joc cu ele.

Prind de mână un cerculeţ
şi îl transform în scaun.
Dintr-o poamă
îmi sculptez cât de bine pot
o măsuţă şi parcă nu mă satur.
Şi ea era drăguţă
citind romantisme,
fredonând romanţe
numai eu - "Promenada cu centauri".

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Eu, o eternitate

Tu, Eu, o eternitate,
o eternitate de iubire,
Tu, Eu, aceeaşi entitate,
o entitate-n contopire.
Tu, Eu, o fericire,
o fericire-n unire,
Tu, Eu, o speranţă,
o speranţă- devenire.
Tu, Eu, o visare,
o visare-n adorare.
Tu, Eu, un dor nesfârşit,
un dor neîmplinit...
Tu, Eu, oare când am trăit?

poezie de Ecaterina Chifu din Toi-Moi, une eternite / Tu-Eu, o eternitate (1998)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteroid de ador

Te-ai schimbat ca o lună în eclipsă
Numai-mi simţi a mea de dor, lipsă
Pe alte orbite, fugită ascunsă
Murmurându-mi lumina de mult stinsă

Şi când plină de cratere mă vei striga...
Eu voi fi plecat hoinar ca un asteroid livid
Sâ găsesc tărâmul unde să mă divid
În praf de stele într-o privire caldă

Să renasc într-un curcubeu ambru fuior
Să alint, să iubesc nebun, să ador, ador

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pană şi... pană

Există pană de benzină
Şi - câteodată – de motoare.
Avem şi pană de lumină,
Iar unii-au pană de... onoare.

epigramă de Miltiade Ionescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturaşi de zăpadă

Colind pragul existenţei
întingând umil o mână
statornică în carenţe
n-aşteptă nici-o fărâmă.

Cântecel închis în nucă,
ce-o voiam cadou demult,
singurel în lumea multă
la colind nu mă mai duc.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti altfel

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Pe lângă ploi ai şi ninsori,
Cât de-ncâlcită eşti spre seară,
Eşti cum n-ai fost pe vechii zori.

Acum eşti verde cu răceală,
Acum eşti caldă peste flori,
Apoi eşti albă de zăpadă,
Eşti cum n-ai fost pe ochişori.

Cât te-ai schimbat de astă vară,
Când ai plecat unde nu ştiu,
Lăsându-ţi sora tropicală,
Să ardă verdele cel viu.

Îmi pari atât de supărată,
Pe pomi, pe flori şi-apoi pe noi,
De-aş şti ce ţi-am făcut surato,
Cât m-aş certa întins sub ploi.

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Te porţi de parcă te răzbuni,
Că ai găsit pădurea rară
Şi luncile ce nu mai sunt.

E timpul, scurs, să pleci surato,
E timpul tău să nu mai fii
Şi-ai să dispari îngândurată,
Cu stolul tău de păpădii.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păinjiniş

În plasa gândurilor mele de lumină
Ţi-am prins imaginea: o viespe
Subţire-n mijloc, ageră şi fină.

O adiere poate s-o desprindă
Din luminosul ei hamac.
Să cadă ca o floare pe faţa unui lac,
Să-i tulbure metalica oglindă...

E seară... Plopii înşiraţi în zare
Se sting departe -
Văpăi de umbră, facle funerare
La căpătâiul zilei moarte...

De ce să-mi stai zadarnic împotrivă?
Rămâi a mea...
O, nu te zbate, dulcea mea captivă, -
Reţeaua fină s-ar cutremura
Şi fiecare fir întins prea tare
Mă doare...

Că le-am urzit – păianjen solitar -
Nu din argintul razelor de lună,
Ci din fiorul unui vis bizar
Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar
Ca să-l trăim o clipă împreună...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul primăverii

Era o primăvară oarecare,
Cu flori de mai, salcâmi nebuni... şi eu
Strângându-te, duios, la pieptul meu,
În ziua devenită sărbătoare.

Şi totul s-a schimbat: doar noi eram
Înnebuniţi în primăvara-ceea,
În care ne pornisem odiseea
Prin viaţa ce,-mpreună, o-ncepeam.

A fost frumos, iubito! Am dansat
În multe nopţi când stelele-au cântat
Şi ne-au privit, din lumea lor, zâmbind;

În gândul meu, adesea, te cuprind
Şi îmi doresc surâsul ce-a contat
Când m-a atras cu umbra-i de păcat.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!