Ești altfel
Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Pe lângă ploi ai și ninsori,
Cât de-ncâlcită ești spre seară,
Ești cum n-ai fost pe vechii zori.
Acum ești verde cu răceală,
Acum ești caldă peste flori,
Apoi ești albă de zăpadă,
Ești cum n-ai fost pe ochișori.
Cât te-ai schimbat de astă vară,
Când ai plecat unde nu știu,
Lăsându-ți sora tropicală,
Să ardă verdele cel viu.
Îmi pari atât de supărată,
Pe pomi, pe flori și-apoi pe noi,
De-aș ști ce ți-am făcut surato,
Cât m-aș certa întins sub ploi.
Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Te porți de parcă te răzbuni,
Că ai găsit pădurea rară
Și luncile ce nu mai sunt.
E timpul, scurs, să pleci surato,
E timpul tău să nu mai fii
Și-ai să dispari îngândurată,
Cu stolul tău de păpădii.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre supărare
- poezii despre seară
- poezii despre schimbare
- poezii despre păduri
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Dileme
A căzut o frunză și-am călcat-o verde,
Nu știu de o doare și nici de mă vede,
Rămasă în urmă a-nceput să moară,
Eu pășesc agale să nu mă mai doară.
Cred că vine toamna sosind dintr-o parte
Cu răzlețe lacrimi în cer adunate,
Încă-i cald spre seară și e uscăciune
Și plutesc prin aer miresme de prune.
Nu știu și nu-mi pasă cum este afară,
Tu nu ești cu mine și n-ai fost de-o vară,
Ai plecat voioasă cu o dimineață
Fără stropi de rouă pe flori și verdeață.
Nu erai mâhnită și nici supărată
Cu-al meu braț de vise te-ai pierdut deodată,
Am rămas cu luna să vorbesc în noapte
Când și când îmi spune cât ești de departe.
Pustiit în mine m-am prins de-a mea mână,
Nu vreau să fiu singur când mă ceartă luna,
Îmi vorbesc în șoaptă când aștern poeme,
Să-nțeleg femeia când iubind se teme.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă sau poezii despre rouă
Smeul
O, cum te-ai înălțat în slavă
Tu, smeule cu zumzet leneș,
Și cum te legeni pe-a ta navă
Și tai văzduhul ca un iureș!
Ce mândru ești, cât de puternic...
Cu cât dispreț privești pământul!
Dar ce tot cânți tu smeu vremelnic?
Ah, da, ți-am înțeles cuvântul...
Cum te-ai gândit, tu ce ai spus,
Nebun orbit de vanitate,
Că toți cei ce plutesc,, pe sus''
Sunt domni, stăpâni pe toți și toate?
Și tu nu vezi că tot mai greu
Cădea-va cel ce se înalță
Cu cât se va-nălța mereu?
De te-ai suit acolo-nvață!...
Privește-i cum se prăbușesc
Pe rând: azi unul, mâine altul,
Și scump mândria și-o plătesc,
E șubred smeule-nălțatul!
Iar tu, nebunule-ai uitat
În gândul tău cel pătimaș,
Că de-astă lume ești legat
Prin voia unui copilaș...
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mândrie
- poezii despre viitor
- poezii despre prezent
- poezii despre plată
- poezii despre nebunie
- poezii despre muzică
- poezii despre lene
- poezii despre gânduri
- poezii despre cuvinte
Luceafăr blând...
cât a trecut, mult sau puțin,
dar ești aici și te simțim,
ești printre frunze, ești în iarnă,
ești o dorință care cheamă
de sus din cer cobori lumină
și-acum ne e raza divină
și-n noapte ești Luceafăr blând,
ne mângâi cu un vers, pe rând
te doare totul pe pământ,
pământul României Sfânt,
privești plângând din ochii tăi,
te dor de-atâția derbedei
îi vezi câți sunt, sunt încă mulți,
sunt mulți și cei ce sunt desculți,
doar tu îi mângâi când și când,
cu poezia ta vorbind
ți-s versurile toate actuale,
nu s-a schimbat nimic și cât te doare,
dar vreau să știi că cei români,
citesc ce-ai scris și tu i-aduni
știu foarte mulți cum sună doina,
când te citesc le-aduci odihna
și îi trezești să se gândească,
la țara noastră românească
cât a trecut, puțin sau mult,
dar și-astăzi ești în noi un cult,
un cult ce nu se dă bătut
și cultul tău ne este scut
ți-am îngrijit teiul cu flori,
venim la el de-atâtea ori,
aici la umbra lui de-acum,
te recitim, poet român
te rechemăm și-n seri, și-n nopți
și când oftăm la câte porți,
unde ne chemi iubirile,
citindu-ți poeziile
Luceafăr blând, Luceafăr drag,
cum strălucești la noi pe prag,
cum te iubește România,
cu toată inima, cu toată glia.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre România, poezii despre versuri, poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre țări, poezii despre trecut, poezii despre tei sau poezii despre sfinți
Viață...
(ești frumoaså... primăvara când înfloresc pomii, vara, toamna când se coc strugurii si iarna când frumusețea ta rămâne neatinsă)...
Viață, viața cum mai treci
Printre flori și tămâioasă,
Anii se duc nu îți pasă
Te strecori de parca-i fi
Iederă ce crești pe zid!
Când mă-ntorc să te privesc
Nici măcar nu te găsesc,
Să rămâi la locul tău,
Ești fugară, vrei să pleci!
De-aș lupta cu munți de piatră,
Tot îmi smulgi anii din viață
Și mă faci să râd ușor
Doar de te-ai opri în loc!
Viața, viață să nu uiți
Cât de prețioasă ești
De ești tânăr sau båtrân
Toți te roagă să rămâi!
Chiar sărac, bogat de ești,
Tot ai vrea să mai trăiești
Și te cert seara de seară
Să nu uiți de-a ta povară!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre flori, poezii despre tinerețe, poezii despre sărăcie, poezii despre struguri sau poezii despre râs
Ascuns în gând
Cât te iubesc,
Ce mai contează?
Ești amintire
Pentru mine...
Ești visul
Unei nopți de vară.
Ești floarea albă
În primăvară!
Ești soare
Într-o zi de iarnă,
Și ploaia-n lacrimi
Ce coboară,
Din cer în toamnă.
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă sau poezii despre declarații de dragoste
Ooo, azalee
ești tu cea care
visele-mi torceai,
ești tu cea care
te topeai în mine,
ești tu cea care
risipită-n vânt,
erai sămânța
florilor divine?
o, azalee, dulce,
ca fragă,
cât te-am iubit
și cât mi-ai fost
de dragă,
astăzi te-ai rătăcit
printre dureri
și nu-ți mai amintești
cum a fost ieri.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre durere
* * *
S-a schimbat și vremea
Te-ai schimbat și tu
O scrisoare-n ceruri
Îți trimit acu'
Mi-a inghetat cuvantul
Ai inghetat si tu,
Stiu ca Dumnezeu
Nu iti spune, nu!
Lui ii dau de veste
La capat de Amín
Povestea mai este
Cand iubesti deplin
Te astept la noapte
Ora s-o schimbam,
Si de Florii
Sa ne imbratisam
Primavara asta
E o iarna lunga,
Iubirea inseamna
Doua flori pe-o punga
S-a schimbat și vremea
Te-ai schimbat și tu
Îmi scriu testamentul
Unde ești acu'?
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre testament, poezii despre religie sau poezii despre ore
De câteva zile
te-ai refugiat în frumusețea ta
ai crescut din nimic
și-ai înflorit într-o seară de mai
în mirosuri de flori de tei
ești atât de frumoasă în
cât un vers întreg
cât o poezie
mi-ar trebui un caiet de o sută de file
de somon
să scriu despre frumusețea ta
mi-e frică să te iubesc
de câteva zile te-ai re
fugiat în frumusețea ta
te aștept acolo să re
vii au rămas sentimentele (!?)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre zile
Că ești mare, că ești mic...
Când ești mic, asculți de tata.
Când mai crești, îți croiești soarta,
Tot muncind vară de vară,
De cu zori până în seară.
Prea mult nu agonisești,
Doar atât cât să trăiești.
Muncind din greu ai obosit,
Timpul te-a îmbătrânit.
Cam des cerul îl privești.
La viață nu mai gândești.
Aștepți ceva și nu știi ce,
Dar știi că locul, sus îți e.
Ai fost copil și nu mai ești.
Roata vieții n-o oprești.
Asta-i viața omului.
Este vrerea Domnului.
După cum se vede treaba,
Muncim și muncim degeaba.
Că ești mare, că ești mic,
Când te duci, nu iei nimic.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre muncă, poezii despre creștere sau poezii despre copilărie
M iubita mea
Mă-ntreb adesea cum trăiești
Atât de singură pe lume,
La cât de minunată ești
Nu s-au decis să-ți dea un nume.
Nu este alta cum ești tu,
În ochi ai vrajă și culoare,
Și stau și mă gândesc acum
De ești femeie sau ești floare.
Ai prinde aripi și-ai zbura
Dacă ai ști cât esti de pură,
Și lumea mea ar îngheța,
Ar fi lipsită de căldură.
Aș încerca să te pictez,
Vreau versul meu să te descrie,
Dar asta nu voi reuși
Cu a mea simplă poezie...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre pictură, poezii despre gheață sau poezii despre femei
Rolele
Plutind deasupra cărucioarelor, manevrând
cumpărăturile, fiind tot timpul fisa de cincizeci
de bani, aterizată de dincolo de cer, de parcă
ai fi fost dată vamă, rândunică, cum străbați
tu parcarea mall-ului, în dâre concentrice
cum tai orizontul de după lac, cum câmpurile
de floarea soarelui se cojesc din zborul tău
de parcă ar fi fost crestate, rândunică, cum treci
jur-împrejur, dezvirginând aerul fraged.
Ești aici de parcă n-ai fi aici, ca și cum
te-ai da pe role prin cer, ești cumva
propria ta rândunică, alunecând
infinitezimal pe ecran, în cărucioare albastre
ești cea care va fi cumpărată și cea care cumpără
ești cea congelată, cea disecată
tu rândunică: ești cea care nu vei fi vândută
care vei fi mereu cea sacrificată, cea
glorificată de mulțimi.
Eu intru păzit de zborul tău, tu
mă veghezi din înalt, către tine
îmi îndrept privirile încețoșate, tu ești
acolo ca să mă încredințezi, tu
îmi garantezi
ieșirea, tu
ești
o rândunică în toată firea.
poezie de Mircea Țuglea din Jivina, divina, O rândunică în mall (2015)
Adăugat de Radu Țuglea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vamă, poezii despre sacrificiu, poezii despre rândunele, poezii despre comerț sau poezii despre bani
Sonetul 87
Adio! Ești prea scump să te dețin
Și tu probabil știi cât valorezi;
De obligații ești scutit deplin,
Iar eu nu-ți sunt dator, după cum vezi.
Căci cum să te posed fără să vrei?
Și cum să merit aste bogații?
Să-mi dai splendoarea ta n-are temei,
Acest hatâr nu se va consfinți.
Când nu-ți știai valoarea mi te-ai dat
Și făcând asta, cred că ai greșit;
Mărețul dar, căci tu te-ai înșelat,
Se-ntoarce acasă, bine-ai chibzuit.
Atât cât te-am avut, a fost un vis,
În somn sunt rege, treaz sunt un proscris.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de William Shakespeare despre visare, poezii despre valoare, citate de William Shakespeare despre valoare, poezii despre somn, citate de William Shakespeare despre somn, poezii despre monarhie, citate de William Shakespeare despre monarhie, poezii despre greșeli, citate de William Shakespeare despre greșeli, poezii despre bogăție, citate de William Shakespeare despre bogăție sau poezii despre acasă
De ziua îndrăgostiților 2012
Știam, știam cândva să zbor
Și numai știu.
Știam, cândva să mor
De ce sunt încă viu?
Visez, visez că zbor
Și mă trezesc.
De tine... mi-este dor
Și te doresc.
Văd, sau poate că visez
Văd o luminiță.
Doresc, să mă distrez
Doresc a ta guriță.
Te văd, îți văd gurița
Ești tu, ești minunată.
Te chiamă... Luminița
Departe-ai fost plecată.
Spune-mi, de ce-ai venit
De ce mă vizitezi?
Cumva, ți-ai amintit
Și vrei să te distrezi?
Spune-mi, șoptind ușor
Spune-mi, dacă mă placi.
Și dacă, ți-a fost dor
O vizită să-mi faci?
Spune-mi, cum o mai duci
Cu sănătatea, banii.
Spune-mi, că te usuci
Mi te usucă anii?
Spune-mi, tu, ce mai faci
De mult, n-ai mai vorbit.
Și spune-mi, de ce taci
De ce m-ai părăsit?
Știam, că nu-mi vorbești
Știam, știam.
Știam, că-ți amintești
Și nu greșeam.
Și eu, mi-am amintit
Mi-am amintit de tine.
Și eu, m-am tot gândit
Că Luminița-mi vine.
Ia loc te rog, și stai
Statul, e gratuit.
Poate îți vine grai
Și poftă de iubit.
Nu vrei, stai în picioare
Și cred că obosești.
Îți crește... aripioare
Și sper să te trezești.
Acum, te-ai răzgândit
Te-ai așezat pe pat.
Citesc al tău privit
Privești îngândurat.
Acum, tu, ai clipit
Și-o lacrimă îți vine.
M-atingi, ți-ai amintit
Ți-ai amintit de mine.
Acum, și eu te simt
Ești sinceră și rece.
N-aș vrea să mi te mint
Și un fior îmi trece.
Acum, te-ai răzgândit
Și vrei să te ridici
Îmi dai, ultim, privit
Și-ai vrea, ceva, să-mi zici.
Să-mi zici... că ai venit
De mine ți-a fost dor.
Ai lăcrimat, privit
Și n-ai făcut amor.
Și te-nțeg... prea bine
Ai fost a mea soție.
Porți, amintirea-n tine
O amintire vie.
Și te-nțeleg... cum ești
Cum ești, și cum vei fi.
Cu timpu... 'mbătrânești
Și vom îmbătrâni.
Și te-nțeleg... acum
Acum sau niciodată.
O vizită, un drum
O zi, îngândurată.
O zi, care o știți
O zi... deosebită.
O zi, de-ndrăgostiți
O zi, sărbătorită.
poezie de Paul Preda Păvălache (14 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre tăcere, poezii despre sărbători sau poezii despre sănătate
Adio
Pe un norișor tu, mamă dragă, te-ai înălțat
Spre un ținut necunoscut, îndepărtat,
La îngeri și la stele tu ești acum
Plecând din astă viață pe ultimul tău drum.
Mama mea, la mine-n suflet ai rămas
Chiar de nu-ți mai aud al tău glas,
Și nu-ți mai văd al tău chip frumos și luminos,
O amintire vie pentru mine vei rămâne și vei fi,
Cât și eu în astă lume voi trăi.
Rămas bun iubită mamă ți-ai luat,
De la a ta familie, de la casa ta și de la oamenii din sat,
Te rog însă să iei aminte și să știi,
Că ai avut dragoste de la nepoți, copii.
Te-am iubit, te-am respectat ca pe o regină,
Viața cu sentimente alese să-ți fie plină.
Drum bun în lumină, iubită mamă
Și de acolo de sus unde ești, eu voi ști,
Că tu vei fi cu mine și alături de-ai tăi copii,
Și de rude dragi, prieteni și cunoscuți
Și vei veghea neîncetat și vei păzi, feri
Pe toți pentru care aveai un cuvânt bun de spus.
De tine mă despart cu greu și-mi va fi tare dor
De a ta îmbrățișare caldă, iubitoare,
Și de cuvintele de îmbărbătare și binecuvântare,
Pe care pregătite le aveai tot timpul la plecare.
Voi aștepta semne neîncetat de la tine
Și-aș vrea să știu, că, acolo sus, îți este bine
Și-n acea lume străină în care te-ai dus
De noi, pământenii, de nepătruns,
Este ceva divin și cu totul mai presus,
Decât putem noi visa sau spera.
Adio, iubită mamă, și îți mai spun
Că-n grădinița cu flori de la tine eu voi sădi
Și un trandafir roșu ce l-am primit ca amintire
Și-mi doresc ca acestă minunată și catifelată floare
Să dăinuie, să-nflorească, niciodată să nu piară
Și să-mi amintească n fiece primăvară,
Că dragostea de mamă este nemuritoare.
O rugă voi înălța și un pios gând voi avea
Pentru memoria și veșnicia ta,
Sărut mâna încă odată îți spun acum
Când îți iei de la cei dragi rămas bun
Și pleci pentru totdeauna pe al tău lung drum.
poezie de Georgeta Ganea (16 martie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre lumină, poezii despre îngeri sau poezii despre trandafiri
Unde ești?
torn în marmur idealul,
gura ta o fac izvor,
ochii faruri lucitoare
și dorința o fac dor;
fac din tine o baladă
alergând spre infinit,
frigul dragostei și-al morții
e ceva nedefinit.
din fragmente de statui
te-am clădid ca pe-o naiadă
și te-ai risipit în lume,
ochi-mi să nu te mai vadă.
ai ucis visul pe care
îl visam în nopți senine,
când foșneau plopii-n cărare,
nopți albastre și divine...
tu te-ai risipit în zori
ca o stea căzută-n mare,
o petală dintre flori,
rătăcita pe cărare.
timpul plapuma si-a-ntins
ca un nor cu ploi de toamnă
și ne-a -nvins, măre, învins...
unde ești acum, doamnă?
unde ești să-ți spun povestea
ce-i străină și târzie
cu o dragoste curată
transformata-n erezie.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre ochi sau poezii despre moarte
Când te simți pierdut, privește în jurul tău. Îndoiește-te că ce vezi e adevărat, și șterge toul, să-ți rămână apoi o singură certitudine: că tu exiști. Exiști pentru că ai un trup, trupul tău. Ești chiar tu! Trupul tău e tot spațiul pe care l-ai străbătut ca să ajungi unde ești, e și timpul care a făcut din tine ceea ce ești acum, timpul pe care tu îl porți scris în tine, ale cărui cicatrici sunt amintirile tale, iar amintirile sunt gânduri; și gândurile ești tu...
citat din Paul Auster
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gânduri, citate despre timp, citate despre spațiu și timp, citate despre existență, citate despre amintiri sau citate despre adevăr
Oda ploii
cât de puternic ești!
(și fragil
un fir de aer te îndoaie
în vreme ce tot muți de colo-colo
inutil niște munți
cu puterea credinței)
cât de iubit ești!
(și uitat
în vreme cât scuturi niște file de calendar
un sărut te transformă
din bestie în zeu
și invers)
cât de bun ești!
(și nociv
un gest cum ar fi aplauzele
te dizolvă în vremea cât își pierd din ecou
și opusul firii nu-ți pare nicicând o risipă
când tot dai numai de la alții)
cât de drept ești!
(și călău
în vreme ce rostești sentințe
cine și cum să respire
te îndreptățește până la divin
dogma sângelui coagulat în aer)
cât de bogat ești!
(și neputincios
ai două mâini și doar o gură
toate proprietățile tale aparțin secundei
aceleiași căreia i te negi
cu acte cu tot)
cât de înțelept ești!
(mereu după
în vreme ce toate se petrec
cu repeziciune
și mai ales fără să-ți ceară vreo ceva
nici măcar să știi)
cât de atât mai ești!
(și nimic
în vreme ce nu mai este vreme)
în megafoane se anunță ploi
de jos în sus
tu, picătura
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre uitare, poezii despre sărut, poezii despre sânge, poezii despre secunde, poezii despre mâini sau poezii despre munți
Împlinire
Aș vrea să dorm în patul tău
să nu ne vadă luna,
aș vrea să fiu al tău flăcău
până mai totdeuna.
Aș vrea să stau la pieptul tău
să mă sufoc în perne,
aș vrea de-atâta bine zău
să mă săruți pe gene.
Aș vrea mireasă să îmi fii
să mă cuprinzi în brațe,
aș vrea așa în orice zi
să nu mai știu de-i noapte.
Mă lasă să te simt acum
cât ești de călduroasă,
să-ți simt minunea de parfum
de flori de chiparoasă..
Mă simt plutind pe albii nori
de-acolo îți iau stele,
și mă cuprind mai mulți fiori
până cobor cu ele.
Și sunt al tău dacă mă vrei
să îmi păstrezi inelul
și ți-am mai luat niște cercei
și flori din rămurele.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tuberoze, poezii despre stele, poezii despre nuntă sau poezii despre nori
Cronometraj
Printre stele, printre sori
Cronos pașii își iuțește,
Iată, te-ai trezit în zori,
Iată, noaptea te umbrește.
Cel bătrân răutăcios
Fură clipele în grabă
Iată, ești copil frumos,
Iată, ești moșneag ori babă.
Și nu știu cum s-a făcut,
C-ai trecut pe altă parte.
Iată, parcă te-ai născut,
Iată, ești pe pat de moarte...
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre bătrânețe sau poezii despre Soare
Al tău
De-ar fi să-ți fiu un trandafir, aș fi,
În părul tău, atât de delicat
Încât, că sunt acolo, nici n-ai ști
Și-ai auzi în juru-ți: "Minunat!".
Parfumul tău, ar fi parfumul meu,
Iar buzele-ar avea culoarea mea
Și aș simți că tu îmi ești trofeu,
Că-mi aparții cu toată fi'nța ta.
De te-ai privi-n oglindă-atunci ai ști
Că altă floare n-ai putea iubi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre delicatețe sau poezii despre culori