Când n-ai iubirea cui s-o dai, sunt porți închise și în rai...
Hai, udă-mă la rădăcină, c-un ''te iubesc''! De-ți este greu,
Te-ajut, să-l scoți iar la lumină din umbra-n care stau și eu.
Mi s-a uscat un vers pe gură și altul stă să să-și piardă-n vânt
Ultima răsuflare verde și uite, cade la pământ!
Tu poți să-mi nemurești poemul, doar aplecându-te, să-l vezi
Și peste frunza-i veștejită, o mângâiere să așezi.
Oprește-te din goana vieții, eu mor pe-o margine de hău,
Pe unde-au năpădit scaieții și chiar de nu-s în drumul tău,
Lipește-ți fruntea de țărână și-ascultă geamătul din vers!
Când tu alergi spre nemurire, eu mă opresc și cad din mers.
Hai, udă-mă la rădăcină, tânjește trupul meu de dor,
Lovește-mă cu înc-o vină, însă nu mă lăsa să mor!
Iubirea-ți este grea povară, când nu ai cui s-o dăruiești
Atinge-mi fruntea și-o sărută, să simt că-ți sunt, să simți că-mi ești!
sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
- poezii despre sărut
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Incompatibilitate mondială
Satul meu natal e poezia
ea mă naște zău din mers
sufleca-ți-aș moarte iia
să te-mpiedic hai c-un vers
Mă vei naște iar din mers
Dumnezeu este Cuvântul
cu care moartea mi-am șters
ai grijă că-ți vine rândul
Dumnezeu este Cuvântul
sufleca-ți-aș moarte iia
să-ți zăresc un pic mormântul
din satul meu poezia
O tăcerea-i doar un vers
unde Dumnezeu n-a mers
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre sat, poezii despre naștere, poezii despre cuvinte sau poezii despre Dumnezeu
Hai, ridică fruntea, român inimos
Hai, ridică fruntea, român inimos,
Fiu din Ștefan, Cuza, Mircea domnitor...
Și de ești departe știu că-ți este dor,
Și cinstește-ți țara, fii mărinimos.
Ține steagul țării strâns în mâna ta,
Și în sărbători să-l înalți în lume,
Mândru și de limbă și de sacrul nume,
Și de scurmă dorul, tu nu arăta.
Să nu cazi române în bătăi de vânt,
Să fii dârz și bun, să-ți cinstești poporul,
Și dacă străinul vrea să-ți curme sporul,
Nu te tângui, nu te da înfrânt.
Cântă-ți azi un chin și o bucurie,
Îmbrăcat în portul țării prețios,
Strălucind române, de sus până jos,
Și de drag să-ți fie fața purpurie.
Hai, ridică fruntea, românaș frumos,
Ține-te de mână, strigă românește,
Că poporul tău astăzi preamărește
Gloria, Unirea,-n vers armonios.
Strălucești române, ca un boț de soare,
Când admiri parada-n zi de sărbătoare.
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre România, poezii despre țări, poezii despre sărbători, poezii despre prezent, poezii despre dor, poezii despre înălțime sau poezii despre înfrângere
Hai
Hai să ne ascundem în iubire,
Hai să ne ascundem în amor
Și speranțe să-mpletim cu fire,
Dragostea s-o punem în ulcior.
Hai să inventăm o noapte lungă,
Hai să dezgolim... iubiri de foc,
Timpul... inocențele să strângă,
În paharul fără de noroc.
Hai în târg a căuta credință,
Hai să vindem sufletul pierdut,
Făr-a aștepta... recunoștință,
Vulturii destinului i-am vrut.
Hai să alergăm înspre lumină,
Hai să alergăm... spre infinit,
Trupul ți-e la fel ca o grădină
Și mereu prin el m-am rătăcit.
Hai să așteptăm luna să vină,
Hai să așteptăm un curcubeu,
Nu cred că ceva o să-l rețină,
Hai să-l așteptăm, nu este greu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre vulturi, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre recunoștință, poezii despre noroc sau poezii despre noapte
Plec, dar fără rădăcină...
Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O să-mi fie poezia ca o lacrimă amară,
Mă dă viața, înc-o dată, din grădina ei, afară.
Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca să mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colț din casă.
Ce-aș rămâne-acasă, Doamne, însă viața nu mă lasă!
Ce să iau din toată viața, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puține.
Mult voi bântui lăcașul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost și nu mai este.
Și mă duc în lumea mare, să-mi pierd urma, să le fie
Lor, dușmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
Să bârfească pe la colțuri, și veninul să îl verse,
Să se-nece în minciuna ce le curge în averse.
Casa mea, ca o grădină, să nu mă încarci cu vină,
Că te las pe mâini străine. Plec, dar fără rădăcină.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre toamnă sau poezii despre sânge
Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Ce faci la ora când mi-e dor de tine
Și niciun fel de răni nu te opresc
Să-mi reconstitui trupul în ruine
Și să-mi refaci tot viciul omenesc?
Ești țipătul plăcerii îndrăznețe
Și te implor, ca într-un turn complex,
Să-mi regăsesc plăceri din tinerețe,
Să-mi pun cu moartea focul meu în sex.
Mi-e teamă de o vârstă fără milă
Când am să cad la pragul tău, înfrânt,
Și-ai să-mi dedici tandrețea ta umilă
Să mă mai scol nebun de la pământ.
Nu știu ce faci când eu îți caut gura,
Cu nebunia de soldat bătrân,
Ce-și vindecă în cer harababura
Și-mi dai motiv în viață să rămân.
Ce faci, adolescentă numai noapte?
Din jaful care n-are niciun rost,
Te recompun cu gust de mere coapte
Și nici nu știu, de fapt, ce fruct ai fost.
Eu te iubesc cu lipsa de rușine
A unei făr'delegi cu chipul tău
Și-atât cât te blestem, îmi este bine
Și-atunci când nu te simt, îmi este rău.
De sus, din avionul ce m-aduce
În vatra ta, te văd și te rescriu,
Ești condamnată la aceeași cruce
Pe care-mi este scris să mă simt viu.
Și nu-nțeleg ce poți acolo face
Fără întregul meu absurd blestem,
Hai, neagra mea, arată-te încoace
Și-aș vrea sorbindu-ți noaptea să mă tem.
Ce faci la ora când mi-e dor de tine?
Iubirea mea, orgoliul meu e frânt,
Te gust pe nesimțite și mi-e bine
Și te găsesc intrată în pământ.
Eu simt că mor păzindu-te de toate
Și n-am să mai rezist măcar un ceas
Să te culeg din tot ce nu se poate
Și să mă-nchin la tot ce mi-a rămas.
O, negricioasă fără de lumină,
Mă tem că, într-o noapte, vei pleca
Și-atunci te rog, din marea mea ruină,
Închide viața mea cu viața ta.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre nebunie, poezii despre frică sau poezii despre vârstă
Poemul iubirii eterne
Iubirea ta mi-e cunoscută! Nu pot și nu vreau s-o contest.
Te am în gândul meu recrută, izvoarele îmi șușotesc.
Eu m-am aprins, în dar de nuntă, pe drumul vieții să te am,
Mireasă, spre dumnezeire... Și flori de măr să-ți prind în ram.
Te voi iubi ca-ntotdeauna, vulcanic, simplu, dar și cast...
Fii vânt și-nalță-mă cu Luna! Doar tu, acum, mi-ai mai rămas.
Aș lua din nuferii albaștri înțelepciunea... Și ți-aș da
O sărutare de lumină, dacă vei vrea să fii a mea.
Apusul ți-a ascuns privirea și vântul pașii ți-a furat.
Hai s-adunăm nemărginirea pe care-n noapte am călcat!
Mi-am prins copacii de aripa acelui vis ce ne-a unit
Și uite! Azi îmi caut clipa când dintre îngeri te-ai ivit...
Am strâns inele de lumină, în lumea mea să te zidesc,
Dar tu, mireasa mea virgină, te-ai smuls din raiul cel lumesc.
Am strâns inele de lumină, pe deget să ți le-nfășor,
Dar tu-mi ești încă rădăcină și sânii tăi pe piept, mă dor.
Voal gri din umbrele uitării coboară peste chipul tău.
Te-ai smuls din valurile mării, iar eu te voi iubi mereu.
Cearșafuri reci ne înfioară iubirea care ne-a rămas,
Când te sărut întâia oară pe sâni, pe buze... pe obraz.
În gând de ploi se nasc deșerturi și depărtarea-i tot mai grea.
Sunt tot mai des hoinar, iubito! Mă tem că nu te pot avea...
Sunt frunza tălpilor de sticlă ce-n visele-ți se-nghesuiesc.
Vino și trupul mi-l ridică! Tu nici nu știi cât te iubesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre sâni, poezii despre gânduri, poezii despre înțelepciune, poezii despre îngeri sau poezii despre visare
De drag și dor
Iubitul meu cu ochii de cicoare,
Am fost la locu-n care ne-am iubit
Și firul ierbii iar mi-a spus că-l doare
Și fără noi se simte ne-mplinit.
Îl pârjolește goana după stele
Și visurile-n care alergam...
Îl îmboldesc cununi de floricele...
Doar eu mai stau pe-al vremurilor ram.
Mă doare iar sărutul de pe pleoape
Și-a amorțit, străin, în gândul meu.
Nici nu mai vin, din ochii-ți să se-adape
Speranțele. Mi-e somnul tot mai greu.
Am adormit și eu la o răscruce
De sentimente. Ce s-o fi-ntâmplat?!
Și drumul vieții mele, unde duce?!
De dor și drag, eu am îngenunchiat.
Mai bine împletește-mi din lumină
Un voal. Și pune-l peste chipul meu!
Și sapă-mi iar, te rog, la rădăcină!
Cu lacrima mă voi uda mereu...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre stele, poezii despre ochi, poezii despre lumină sau poezii despre flori
Noi, poeții...
Noi cărăm cuvinte goale peste poduri de lumină
Și le răsădim sub talpa cea mai grea a unor zei,
Ce-și aruncă peste lume jumătățile de vină,
Ca și când peste poeme-ar fi stăpânii numai ei.
Noi cărăm munții-n spinare și pădurile pe frunte
Și din mări facem oceane, lăcrimând în ploi de dor,
Sărutăm obraji de mame și pe tâmplele cărunte
Așezăm o frunză verde într-un vers nemuritor.
Legănăm pruncii, când sânii sunt suzete-nșelătoare,
Și le îngânăm un cântec, panaceu pentru flămânzi,
Punem versuri peste rană, când amurgul vieții doare
Și pentru o dimineață și o zi, plătim dobânzi.
Suntem liberi în poeme, să schimbăm cum vrem destine,
Moartea s-o linșăm în piețe și s-o ardem chiar pe rug,
Din dușmani să-mi fac prieteni și să-i țin pe lângă mine,
Și tot binele din lume, doar cu ei, să îl conjug.
Noi, poeții, spargem pietre, din nisip facem castele,
Oprim timpu-n loc la vamă, să ne păsuiască-un ceas,
Scormonim într-un mesteacăn, să înnobilăm inele,
Pentru nenuntiții lumii, neiubiții ce-au rămas...
Noi cărăm cuvinte goale și tăceri fără răspuns,
Dar, povara, nu-i povară, ne e hrană-ndeajuns...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă sau poezii despre tăcere
Hai să ne iubim
Hai să ne iubim ca la început
Vino mai aproape ca să te sărut
Să te iau în brațe, să stai lângă mine
Să simt focu-acela care arde în tine.
Trupul tău tresare blând sub mâna mea
A ta răsuflare este tot mai grea.
La ureche-ți spun cuvinte duioase
Clipele acestea sunt foarte frumoase
Sudoarea iubirii curge pe divan
O ceață se-nalță până în tavan.
Parfumul iubirii se împrăștie-n casă
Că țipăm prea tare mie nici nu-mi pasă.
Suntem conectați, lumina pălește
Trupul tău se-ncinge și acum lucește.
Ne mișcăm într-una, îmi place de mor
De-astfel de momente mereu îmi e dor.
Mă mângâi pe spate, mâinile-ți sunt fine
Hai, nu te opri, că e tare bine.
Simt că te iubesc, te sărut pe pleoape
Trupurile-s vii, finalu-i aproape.
Inima-mi zvâcnește, aud al ei ecou
Hai să terminăm, să-ncepem din nou.
Nu avem motive ca să ne grăbim
Vreau să te răsfăț și nu să vorbim.
poezie de Daniel Chapman, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vorbire, poezii despre răsfăț, poezii despre mâini sau poezii despre frumusețe
Timpu-n veșnicia lui, doar o clipă-a nu știu cui...
Se scurg clipele-n clepsidră, în tăceri ca de mormânt, nicio zarvă nu conturbă al secundei legământ...
Mor iubirile pe stradă, cerșetori sunt tot mai mulți, timpul își vede de treabă și cum trece, nu-l asculți...
Trenuri trec ducând cu ele vise și iluzii vechi, un adio se strecoară c-un blestem între perechi...
Plânge frunza în cădere și-i strivită pe trotuar, timpul fuge în tăcere, de nimic n-are habar...
Mor pădurile sub seceri și orfane de copaci, strigă-n van, te uiți la ele, trece timpul, trece-n draci...
L-aș închide-n poezie, într-un vers cu ritm beteag, l-aș ademeni cu rime și cu gustul lor dulceag...
Să-l opresc din hoinăreală, c-o fi obosit de drum și cu firul meu de viață un minut să îi sugrum...
Dar, e doar o-nchipuire și-o dorință fără sens... timpul este veșnic singur, gândul meu, doar un nonsens...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre secunde sau poezii despre ritm
Dor de Eminescu
Luceafăr ce cutreieri prin lumea mea de vers,
Eu am făcut din tine un vis, un Univers...
Cu flori de tei, din lacrimi, tu singur ți-ai clădit,
Prin literă și lege, alt timp în infinit.
Pe lac, o diademă de lebede se-arată...
Ești cânt și nemurire, ești lumea noastră toată!
Ești viers! Și-n măiestria-ți, virtute și lumină.
Tu ai rămas de-a pururi a lumii rădăcină.
Cad flori de tei... și lacrimi... și litere-lumină.
Ai devenit un astru, ți-am plâns la rădăcină.
Te-ai înălțat Luceafăr. cât stele vom avea,
Cărarea vieții noastre, mereu vei lumina...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei sau poezii despre plâns
Am mers cu săgeți în inimă...
Sufletul meu vrea să cumpere fericire
Ș-aș vrea să-mi dai tot ce-i al meu,
Dar tu îmi dai nimicire
Și sunt vinovată numai eu.
El trece, zboară apoi pleacă
Și vorba mi-o trece-n tăcere,
Când inima și pieptu-mi se-neacă,
Eu zac în durere...
Cu săgeți în inimă am mers,
Focul din ele l-am făcut,
Și-acum le-am pus într-un vers,
Să-l folosesc ca scut.
Viața, durerea și bucuria sunt de neplătit,
Dar poate vine o forță divină,
Ce poate transforma omul iubit,
Chiar din rădăcină.
Aș vrea să pot din nou să urc fără de teamă,
Chiar dacă nu pot păși,
Spre munte cu uimitoarea panoramă,
Să-l pot din nou privi.
M-am rupt de toate-n jurul meu
Și nu dărâm ce-am construit o viață,
Nu-mi pierd credința-n Dumnezeu,
Te rog ia și învață.
poezie de Eugenia Calancea (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre durere, poezii despre învățătură sau poezii despre zbor
Din ultimul vers, nu putem să lipsim
În delir voluptos,
îți cad stele în sânge,
suferi de pasiunea absolutului
și aprinzi întunericul cu trupu-ți de sirenă...
Te legi de spațiu cu albastru
și îți extragi verdele pasiunii din vers...
încotro ți-aleargă mintea și pașii,
cui dăruiești virtuțile subterane ale rafinamentului tău?
Apropie-te, privește-mă, vezi bine
că sunt muritor,
chipul meu din oglinzi sfărâmate
recompune-l duios
și încuibă-l la sânul tău luminos...
De oameni, ne separă toți oamenii, Simm,
din ultimul vers, nu putem să lipsim!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre senzualitate sau poezii despre legi
Rămas bun
Încep să-mi fac bagajul, ce grea povară-mi este!
Și ce să iau din mine, din mine ce să las?
Voi lua-nceputul verii din ultima poveste
Și voi lăsa doar toamna din ultimul meu pas.
În ziduri plânge gândul atâtor clipe goale,
Ce-au îngropat o viață în doi, ca-ntr-un altar.
Dau viața mea, o marfă, pe doar două parale,
Mă mut cu tot cu soartă, la margini de hotar.
Iau dormitoru-n brațe, să-i simt ultima oară
Tăcerile din vise și ce nostalgic dor,
Din amintiri albastre, în ochii-mi se strecoară!
Și-ți simt, iubite, gura, mușcând seducător.
Deschid sertare pline și le privesc străină:
De unde să încep, să mă adun din casă?
Mai pun de-o parte-un zâmbet și mai arunc o vină,
O lacrimă suspină, ascunsă-ntr-o grimasă.
Aud un vânt pe-afară, vestind că toamna plânge,
'N același timp cu mine, cu fruntea printre nori,
Cu umerii în ploaie, tot cerul nu-i ajunge,
Să mă îmbrace-n galben și-n doliu de culori.
Mă duc să-mi mângâi marea, doar țărmul atingându-l,
Să îmi rămână urma în veșnicia ei,
Dar stau la mal poeme să își aștepte rândul
Și rămas-bun, albastro, îți spun doar ochii mei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre vară
Trupul tău sexy
Mă stârnești într-o clipă numai când mă privești,
Chiar când stai pe fotoliu și o carte citești
Poți tasta la computer și tot sexy rămâi
Trupul tău e o minune și pe jar tu mă pui.
Vreau să-ți fac niște lucruri care-s rele se spune
Trupul tău mă îngheață, dar mă simt de minune.
Mă gândesc doar la tine, buzele mi le ling
Văd cum pielea-ți lucește și aș vrea să te-ating.
Trupul tău e prea sexy, toți șoferii opresc
Mă atragi cu putere, nici nu pot să gândesc.
Ai un piept de vedetă, sânii tăi sunt săltați
Fundul este bombat, pantalonii mulați.
Ești păcatul din mine, trupul tău îl vreau mult
Îmi vorbești la ureche și atent te ascult.
Vino-n brațele mele, simt că o să erup
O să fac tot ce vrei pentru al tău sexy trup.
Și din baie când ieși și pășești pe covor
Îți privesc pielea udă și aplaud sonor
Iar a mea sărutare peste tot o s-o simți
Nu cumva să dispari să mă scoți iar din minți.
Trupul tău foarte sexy e un premiu luat greu
Cu-așa șolduri divine toți te-admiră mereu
Ce noroc că posed acest trup minunat
Dumnezeu a fost bun că în dar mi l-a dat.
poezie de Matthew Poetic, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre premii, poezii despre minciună sau poezii despre lectură
Dintr-o dâră de condei...
Hai, Anida, lasă-ți părul să îți fluture prin vii,
Când alergi ca o nălucă printre toamnele târzii!
Nu-mi mai vitregi privirea, unduiește-ți trupul gol,
Să te cânt din lira verii adormită-n si bemol!
Ning castanii frunze roșii peste brațe de cleștar,
Eu îți pun luna pe umeri și-ți fac loc în calendar,
Să-mi fii luni și să-mi fii vineri și septembrie și mai,
Anotimpul tău, Anida, numai mie să mi-l dai.
Și să-mi înflorești în palme, să te-adulmec pofticios-
Dintre florile pădurii tu miroși cel mai frumos.
Lasă-mă, să-ți scriu pe buze tot ce n-aș putea să-ți spun-
Am tot adunat săruturi, încă tot le mai adun,
Ca un cerșetor de vise, stau la pândă să te prind,
În poemul meu de toamnă, cum, Anida să-ți aprind,
Felinare în amurgul ce mă-ngenunchează iar,
Când tu vrei doar primăvară să-ți aduc, iubito,-n dar?
Hai, Anida, să bei mustul toamnelor din ochii mei
Și te fac nemuritoare dintr-o dâră de condei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre roșu, poezii despre păr sau poezii despre păduri
RESPIR PRIN VERS
mi-alunecă creionul pe hârtie
ca florile de tei in poezie
e poleit tot ceru-n răsărit
cu raze aurii și albe de argint
mi se oprește pasul uneori
sub ploaia de lumină și culori
la margine de sat în câmp deschis
in galbenul de grâu ce s-a aprins
mă dor și ochii. inima mă doare
încerc în timp să caut alinare
și să zâmbesc în ziua care vine
mi-e dor de noi și mult prea dor de tine.
respir prin vers când cerul e senin
și tot prin vers când noaptea cade lin
mi-e timpul martor, n-am uitat o clipă
nici florile de tei, nici lunca înverzită
din depărtare glasul tău mă cheamă
cu lacrima din ploi și clopot de aramă
dar intre ieri și azi un zid s-a ridicat
la margine de lume, la margine de sat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut
Și, ce dacă...
Și ce dacă plouă și-i toamnă în burg?
Deasupra-mi e cerul albastru și curg
Prin vene iubirea și dorul de noi
Și eu sunt frumoasă, miros a șiboi...
Și ce dacă marea se-nfurie-n larg?
Eu sunt borangicul întins pe catarg
Iar tu ești năierul poemului meu
Pe calea stelară-ntr-un vechi Empireu.
Și muză în vise,-n amurg și ghețari
Când ninge septembrie cu-aripi de arțari,
Tu-mi spui că-ți sunt vară și alb de acat
Și nu sunt cuminte și gust din păcat.
Și ce, dacă vântul mă-mpinge-napoi?
Eu fac cale-ntoarsă prin toamnă și ploi
Și chiar dacă fals îți mai cânt uneori,
E pentru că iar te ascunzi după nori.
Și ce dacă frunzele cad pe pământ?
Eu sunt tot mai verde în vers și cuvânt.
Cu seva din glas și ecoul din gând
Poeme-nfloresc neiubiri ucigând.
Și ce dacă ești prea departe? Eu sunt
Aproape de tine... ce drag amănunt
Îți umblă prin gânduri în zori și-n amurg!
Tu, bea-mă, sunt must ce pe buze îți curg.
Iubește-mă cât încă-avem un green-pass
La vama iubirii, unde-au mai rămas
Doar câteva clipe-n clepsidre ce mint.
Tu, lasă-mi secunda, să pot să te-alint!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desculț în vers
Despre rima cuvintelor și silabele din ele
mă simt ca la mare când pândeam
un castel din nisip să-l calc în picioare.
Când mergeam cu apusul de mână
și umpleam curtea de scoici
și de eu.
Să te vezi simetric cu valul
cu calul
cu
pumnalul
Să te vezi simetric cu răsăritul
cu chinuitul
cu
Iubita
cu
Iubitul
Și să vină iarna
Cu alb
Cu vers alb
Ca nașterea mea...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre nisip sau poezii despre iarnă
* * *
Iubesc pașii tăi scăldându-se prin gândurile mele albe...
Iubesc zâmbetul tău ce-mi trezește zorii...
Iubesc norii când își varsă lacrima peste mine, purtându-te,
stingând arșița clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine...
fiindcă iubirea asta îmi dă șansa la o ultima răsuflare, înainte de asfințit...
Iubesc ochii tăi copilaroși care aleargă jucăuș către mine,
chemându-mă și alungându-mă
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruiește parcă gustul tău...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar și printre nori întunecoși...
Iubesc umbra ta, abur mângâietor și cald... prin viața-mi rece...
Urma șoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simțirea...
Iubesc!
Simt că-mi așezi în cale, odată cu fiecare răsărit, viață...
Spune-mi, dragul meu... tu simți gândul meu sub pașii tăi?
Calcă încet, te rog, să nu-l strivești...!
Iubesc, iar tu te prinzi de iubirea mea și...
Îți dai voie să zbori...
Zbor fiindu-mi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre rouă