Desculţ în vers

Despre rima cuvintelor şi silabele din ele
mă simt ca la mare când pândeam
un castel din nisip să-l calc în picioare.
Când mergeam cu apusul de mână
şi umpleam curtea de scoici
şi de eu.
Să te vezi simetric cu valul
cu calul
cu
pumnalul
Să te vezi simetric cu răsăritul
cu chinuitul
cu
Iubita
cu
Iubitul
Şi să vină iarna
Cu alb
Cu vers alb
Ca naşterea mea...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hermeneutica versului

Când ea mi-a spus că respir prin doi plămâni
aşezaţi simetric în piept
i-am ţinut respiraţia unui copac
până şi-a scuturat în locul lor
două frunze
călcate în picioare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Un vers alb,
o îmbrăţişare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roşie,
doar ea culoare
mai roşie ca albul,
mai albă ca roşul...
şi din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
şi din nou,
îmbrăţişări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
şi apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maxilarul

În fiecare dimineaţă când îmi privesc dinţii
mă gândesc că până seara
vor muşca un vers alb
şi plec aşa cu ei
nespălaţi de rime
râzând în burţile cuvintelor
şi
şi şi
şi şi şi
mă scrâşneşte măseaua aia de limbă
de-mi vine
de-a naibii tot maxilarul
să-l trimit singur pe stradă să se plimbe!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul alb

Cu încăpăţânare, îi rezist,
acestei lumi mizere, insipide,
magnoliile verii au murit,
statuile din parcuri sunt lichide.

ce încăpăţânare să te cred,
atunci când îmi spui că n-avem vârstă
e visul nostru ca un tren ce-l pierd
şi iarna asta pare cea mai tristă

ce încăpăţânare să fiu viu
când ei mă condamnaseră la moarte,
dar tu ştiai că totuşi am să viu
pe calul alb al zilei, să ne poarte.

poezie de Mihai Duţescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoaie-mă Tu!

Îndoaie-mă Tu
simetric cu mine
să-mi pot privi ochiul drept cu cel
din care plâng
să-mi aşez obrazul nedrept peste cel
care-i stâng
şi inima peste sânge...
Îndoaie-mă Tu
şi rupe-mă-n două
un sine
ce râde când plânge
mai bine!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calcul

Iarna
este o
poliţă
ce avem
de plătit
în rate
la început
alb pe
verde
sau alb
pe ramuri
apoi alb
pe alb
pâna la
scadenţă
când
dispare
tot
ce-i alb.
şi reapare
un alt
verde
pe plai.

poezie de David Boia (3 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iarna

Alb…
atâta alb
că ochiul lăcrimează
şi trupul tremură
neputincios
să cuprindă
atâta prospeţime.

Alb…
totul alb.

poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traducătorul cu ştaif

dedicat Maistrului Christian W. Schenk

Eu am ideea de mână. Tu un deget
cu care arăţi spre mâna ideii.
Cum poţi tu să scrii despre mână
când eşti la mâna ei?
Cum poţi tu să scrii despre rugăciune
când eşti printre atei?
Să îţi pui mâinile la tâmple
şi să le înghiţi cu craniul
să te rogi să se întâmple
pur şi simplu ceva straniu!
Viaţa este doar o roată şi o facem
şi mai grea
Ai să vezi că doar călăii
pleoapele îţi vor lăsa.
Ai să vezi că cei ce umblă după tine la papuc
Nu te duc decât la dracu
şi la neamul lui te duc!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca un trandafir alb, ultimul trandafir alb peste care cade prima zăpadă, sunt ca voalul unei mirese alunecând pe zăpada pătată de sânge, ofrandă pe altarul sincerităţii şi al luminii... Apoi, petalele mele alunecă pe obrazul timpului, într-un dans simetric, elegant şi subtil, completând nuanţele reci cu cioburi de lacrimi şi vis.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a sinucis să îi facă

pe plac îndulcind cu linia trupului
său trecerea pe sub uşă
a luminii provocatoare din hol
simetric (?!)
ea l-a mutat prea puţin mai departe
dar mai adânc mai minor
între parchetul de eunuc şi covor - a
simetric (?!)
sângele pompat în calorifere cu fluierat
uşor ca de buză de miere a
re o cuplă sanguină a-parte: a lor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria mea e oarba

Parca ieri eram pitic
La tine veneam grabit
Si mergeam la fel ca tine
Incercam sa-ti calc pe urme
Poate atunci eu reuseam
Insa astazi nu mai am
Nu mai sunt urme in care
Eu sa calc sa-mi fac carare
Doar traiesc din amintire
Cand stateam tata pe tine
Erai calul meu cel drag
Vezi tata eu n-am uitat
Imi e dor de toate acum
Si incerc ca sa nu plang
Insa ochii des se scalda
Bucuria mea e oarba.

poezie de Iliuţă Cozma (24 noiembrie 2011)
Adăugat de Iliuţă Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis alb...

Vis alb, azi îmi fac cărare,
Printre ramurile tale,
Să-mi găsesc iar bucuria,
De a-mi cânta copilăria,
Când pe deal sau jos în vale
N-aveam piedici la picioare,
Nici la gura îngheţată
Când cântam din poartă în poartă,
Cu prietenii în hoardă...
Doar colinde bătrâneşti,
Pe la uşi, pe la fereşti,
Sfânt Crăciun să ne trăieşti,
Că pe toţi ne mântuieşti,
Prin naşterea lui Isus
Şi minunea din poveşti.

poezie de Valeria Mahok (20 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge alb, iubita mea...

Ninge alb, iubita mea, din cer,
cu lacrimi îngheţate, uneori pufoase,
şi norii plâng, iubita mea, dar sper,
c-o să le treacă starea lacrimilor stoarse

e-atât de alb pe jos şi împrejur,
nu văd nimic de strălucirea albă a iernii,
până şi pomii fură albul, mult, prea pur,
se-ascund sub mantia de pufuri a zăpezii

privesc tăcut spre cerul plini de nori,
şi mă gândesc cu dragoste la tine,
de-ai fi aici ţi-aş prinde multe zări,
te-aş îmbrăca în braţe, te-aş reţine

ninge şi fulgii în căderea lor dansează,
un dans nebun de vrajă, ameţitor,
ţi-aş face flori din ei, iubita mea cea dragă,
să ţi le-aştern în faţa ta ca un covor

e-atât de alb şi albul fură noaptea,
pe jos albeaţa caută, surdă paşii tăi,
din negura de noapte fuge tristă moartea,
de-atâta alb de stele o dor ochii săi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum vezi

Despinsă din mirifice poeme,
Mai fină ca uleiul de măsline,
Iubita mea, când se sfârşiră banii,
Se-ntoarse, precum vezi, din nou la tine.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum vezi

Despinsă din mirifice poeme,
Mai fină ca uleiul de măsline,
Iubita mea, când se sfârşiră banii,
Se-ntoarse, precum vezi, din nou la tine.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergările gândului

Cum prin răsăritul soarelui
se vede primăvara luminii,
aşa printre zilele apusului meu
se vede iarna mea.
A răsări. A apune.
Răsăritul este a inimii primăvară.
apusul este înţepenirea iernii.
Şi câtă primăvară încape răsăritul
iar şi iar
când gându-mi aleargă
ş-aleargă
ş-aleargă
prin fluturi translucizi spre tine
neobişnuitul şi nemărginitul meu.
Ce copilărie a putut să aibă răsăritul tău?
Şi câtă iarnă încape apusul
iar şi iar
când groaza gândului aleargă
aleargă
aleargă
prin spinii ţepeni spre sinele
obişnuit şi mărginit al meu.
Ce copilărie a putut să aibă iarna mea?
Şi-acum când pământul se-odihneşte
în braţe întineritoare de prim anotimp
mă-ntreabă gândul
oare în ceasul apusului
răsăritul tău din colţul ochilor mei
va încăpea o iarnă sau o primăvară?

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Nu toată iarna asta, venită în grabă,
a intrat în inima mea,
doar cea desculţă, scuturată de gheaţă,
cu graţia începutului de aşternut alb
şi cu o lumină albastră strecurată prin geam.

Cea lenevind ca întoarsă-n vis,
clipocind lumini şi clinchet de aştri,
cu porniri tinereşti sub frunţi îngheţate
şi mult prea frumoasă în liniştea ei netrezită.

Căderile în alb vor fi o consolare,
singurătatea, o stare fără chin
ca un copil venit din întuneric,
văzând atâta alb să vreau să-l mai respir.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit cu otravă

S-au copt stelele, iubito.
E timpul să muşcăm din cer!
Muşcă tu răsăritul
că apusul e otrăvit
de muşcătura ta de ieri.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrân de-atâta lună

Am scris în tinereţea mea nebună,
Ceva ce se întâmplă-abia acum,
Că voi ieşi pe cel din urmă drum,
"Albit şi alb, bătrân de-atâta lună".

Era făcut din calcar şi furtună
Oraşu-n care am visat să fug,
Purtând în păr cenuşa mea de rug,
"Albit şi alb, bătrân de-atâta lună".

Vai, podurile peste râu răsună,
De-atâta alb halucinant din cer,
Şi simt că mă topesc în ierbi şi pier,
"Albit şi alb, bătrân de-atâta lună".

Şi noaptea mea cu moartea mă cunună,
"Albit şi alb, bătrân de-atâta lună".

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat în şcoală despre discul lui Newton, care are toate culorile din spectrul curcubeului când se află în repaos, dar, când e învârtit, devine alb. Cum e corect să spui? Discul acesta este colorat sau alb? Dacă spui că este colorat, nu minţi, întrucât el este, într-adevăr, colorat când se opreşte. Dar nu minţi nici când spui că el e alb, pentru că, de câte ori e învârtit, devine alb. Aşadar, "Adevărul" cu "A" mare nu există. Există doar "adevăruri".

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!