Hai, ridică fruntea, român inimos
Hai, ridică fruntea, român inimos,
Fiu din Ștefan, Cuza, Mircea domnitor...
Și de ești departe știu că-ți este dor,
Și cinstește-ți țara, fii mărinimos.
Ține steagul țării strâns în mâna ta,
Și în sărbători să-l înalți în lume,
Mândru și de limbă și de sacrul nume,
Și de scurmă dorul, tu nu arăta.
Să nu cazi române în bătăi de vânt,
Să fii dârz și bun, să-ți cinstești poporul,
Și dacă străinul vrea să-ți curme sporul,
Nu te tângui, nu te da înfrânt.
Cântă-ți azi un chin și o bucurie,
Îmbrăcat în portul țării prețios,
Strălucind române, de sus până jos,
Și de drag să-ți fie fața purpurie.
Hai, ridică fruntea, românaș frumos,
Ține-te de mână, strigă românește,
Că poporul tău astăzi preamărește
Gloria, Unirea,-n vers armonios.
Strălucești române, ca un boț de soare,
Când admiri parada-n zi de sărbătoare.
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre țări
- poezii despre sărbători
- poezii despre prezent
- poezii despre dor
- poezii despre înălțime
- poezii despre înfrângere
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.