Între lumină și păcat
Pe fâșia îngustă din eter mai șovăie la soare
un suflet rătăcit ce încă n-a plecat
spre groapa cerului adâncă:
el cumpănește între lumină și păcat
și rareori se întâmplă
să privească în jos
la florile de mucegai cum se cațără pe cruce,
la un mormânt aproape stins de ploaie și de vânt...
Ecou de timp nescris în ceruri
îi deschise anevoiosul drumul în nesiguranță încă,
se frământă... ca o bucată de piatră se frământă
în celelalte oasele ale cerului.
Din soare se desprinse o strălucire adâncă
și-l îndemnă spre necunoscut.
Aici rămase crucea
îngenucheată
între lumină și păcat,
la căpătâiul trofeului de lut...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Cuib Literar (Algoritm Literar) septembrie 2010 (22 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre nesiguranță
- poezii despre lut
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre crucificare
Citate similare
Între timp, "Pacifis" se desprinsese de solul planetei și se îndrepta spre înălțimile cerului albastru și senin. Iar muzica festivă își reluă cursul, pare-se, prea curând, căci se pierdu imediat, evaporându-se parcă în înălțimi, în straturile superioare ale atmosferei, când Pământul se cutremură de o nouă și ultimă explozie. Oamenii, cu capul ridicat în sus, cu privirile spre bolta cerului, se uitau cum se pierdea în înălțime corpul uriaș al navei și cum fasciculul strălucitor de lumină devenea din ce în ce mai slab, mai puțin vizibil cu ochiul liber.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre înălțime
- citate despre timp
- citate despre planete
- citate despre ochi
- citate despre muzică
- citate despre lumină
- citate despre corp
- citate despre atmosferă
- citate despre albastru
Ziua este un arc de lumină între Soare și Lună; la câte arcuri de lumină s-ar rezuma viața omului pe Pământ? Nimic mai mult decât un grăunte de lumină aruncat în Univers.
aforism de Ștefan Radu Mușat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre viață, citate de Ștefan Radu Mușat despre viață, aforisme despre timp, citate de Ștefan Radu Mușat despre timp, aforisme despre lumină, citate de Ștefan Radu Mușat despre lumină, aforisme despre Soare sau citate de Ștefan Radu Mușat despre Soare
Sărutul
se închide apusul de soare
oră neliniștită, tăcută
plutește un timp peste ape
iarba se frânge sub pasul rămas
în mâini dansează un suflet
ce dulce'i clipa în care dormi
liniștită, goală în soare
pe covorul de iarbă, verde-crud
așternutul dorului în lacrima cerului
suspină un gând între pleoape
în zori, suavă, albă și pură
te apropii de mine cu teamă
în iarba te aștept
mâinile dansează în ploaie
un dans împletit, a visare
se scutură stropii de ploaie
pe sânii dezgoliți, pe trupul fierbinte, pe pleoape uscate
mlădie în vânt, sclipeai în lumină
buzele tale închise
se aprindeau sub sărutul primar
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mâini, poezii despre dans, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut sau poezii despre sâni
Inocență
După ploaie lăcrămioara nu-ndrăznește să privească
Raza soarelui aprinsă in a cerului fereastră.
Tot in jos privirea-și lasă inspre verdele cel crud
Si incearcă să explice că are piciorul ud....
Azi pământul dă răcoare, ar fi ziua cu păcat
Să răcească după ploaie plus un triplu strănutat.
E sublimă-n dimineață.... incerc lacrima să-i fur
Să o văd zâmbind sub soare, inocentă-n albul pur!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre verde, poezii despre prezent, poezii despre picioare, poezii despre inocență, poezii despre dimineață, poezii despre alb sau poezii despre Pământ
Odihnă-n ceruri, oh, amin!
Oh, veșnica odihnă-n ceruri,
Puterea de-a se înălța
Lumină spre cereasca taină,
Redevenind lumina Ta...
Oh, fie-i sufletul un înger,
Cu îngeri cerul să-l nuntească,
Căci trupul nu-i decât cenușă
Aici, în patima lumească.
Aici e doliu, plâns și jale,
Aici e-o cruce și-un mormânt...
Acolo-mpărăteasca zare
Ți se deschide, suflet blând!
Priviți! Cu toți lăsați în urmă
Un drum de împietrite căi
Și calea vieții se oprește...
Ca mâine-i vom urma și noi.
Începe-o altă veșnicie...
Deșertăciuni s-or spulbera!
Datori c-o altă judecată,
Pedeapsa, toți ne-o vom afla.
Urcăm spre cer pe piedestale
De oseminte pământești,
Lăsând în urmă osanale...
Oh, Doamne Sfinte, Tu privești
La-ngălbenitele poeme
De trupuri moarte prea curând
Și sub a ochiului tristețe
Le-ascunzi în putredul mormânt.
Odihnă veșnică în ceruri,
Tu, oh, ce ieri te-am cunoscut!
Etrernă pace și lumină!
Suflet de aur, trup de lut...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Drum de amurg
drumul sublim îl are omul
drumul de piatră înroșită
de sângele lacom
căzut din umbrele oamenilor
ajunși aproape
de apusul cerului
drumul roșu de suferință
spre nelumină
spre nimeni
spre nimic
umblat în toate chipurile
în toate felurile
în toate sensurile
drum bătătorit de oameni
de fier
cu picioare de lut
un drum neobișnuit
fără zare
fără liman
fără întoarcere
drum de amurg
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre sânge, poezii despre suferință sau poezii despre fier
Aș vrea
aș vrea să fiu copac, să nu mă vadă nici pădurea
aș vrea să fiu o floare, să râd spre soare
să-aud cum cântă marea
aș vrea să fiu o frunză, pe-o ramură lumină
aș vrea să fiu din nou, un început
și-un nor să-mi cânte-n surdină
din pianul cerului cu ploaie și cu vânt
aș vea să fiu, pian cu clape albe
iar degetele tale să le simt
aș vrea să-ți fiu o noapte-n visuri
să-adorm cu tine-n gând
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pian, poezii despre început, poezii despre râs, poezii despre păduri sau poezii despre muzică
Rugă de seară
Dă Doamne ploaie, ploaie de iubire,
Că tot pământul este însetat,
Îneacă în potop de fericire,
Întreaga lume, scoate-o din păcat.
Dă Doamne vânt, un vânt de libertate,
Ca aripile gândului smerit
Până departe-n ceruri să ne poarte,
Să dispărem tăcuți în infinit.
Dă Doamne soare, soare cald, feeric,
Să ne topească inima cu foc
Și să ne scape mintea de întuneric,
Să înțelegem viața ca pe-un joc.
poezie de Octavian Cocoș (7 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre smerenie, poezii despre seară, poezii despre libertate, poezii despre jocuri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Odihnă veșnică!
Odihnă veșnică în ceruri!
Puterea de-a se înălța
Lumină spre cereasca taină!
Dă-i Doamne, dreaptă, calea Ta!
Oh, fie-i sufletul un înger,
Cu îngeri cerul să-l nuntească,
Căci trupul nu-i decât cenușă
Aici, în patima lumească.
Aici e doliu, plâns și jale,
Aici e-o cruce, un mormânt,
Acolo-mpărăteasca zare
Ți se deschide, suflet blând...
Aici e-un nume scris pe cruce,
Acolo-s legile cerești,
Acolo poți plăti prin fapte
Deșertăciunile lumești.
Priviți! Cu toți lăsați în urmă
Un drum de împietrite căi...
Și calea vieții se oprește...
Ca mâine-i vom urma și noi!
Începe-o altă veșnicie!
Deșertăciuni s-or spulbera...
Datori c-o altă judecată,
Pedeapsa toți ne-o vom afla.
Odihnă veșnică în ceruri,
Tu, OM, ce ieri te-am cunoscut!
Eternă pace și lumină!
Suflet de aur, trup de lut...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre plată, poezii despre pace sau poezii despre odihnă
Nu te grăbi
Nu te grăbi!
Din zâmbete încă mai răsar oameni,
Știai?
Uite cum din bucurii cresc inimi,
Ca florile din lumină,
A primăverii.
Nu te grăbi!
Din mângâieri încă se desenează mâini,
Știai?
Uite cum din dor se nasc ochi,
Ca norii din ploaie,
A vieții...
Nu te grăbi!
Din timp încă mai cresc suflete,
Știai?
Uite cum din șoapte se nasc buze,
Ca soarele din curcubeu,
Al vremii...
Nu te grăbi!
Din iubire încă mai sar vieți,
Știai?
Uite cum din tine mă nasc eu,
Ca soarele din umbră,
A visului...
poezie de Gabriela Chișcari (10 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre primăvară, poezii despre nori sau poezii despre naștere
Nu, sărăciei tandreții
speranța unei destăinuiri
doar un licăr încețoșat
șovăie molcom
în căușul adânc al privirii
spre colinele înalte
ale orbului dinlăuntrul firii
aud un zumzet neobișnuit
cuprind cu aceeași inspirație
poema domoală și pe cea răzvrătită
m-atinge mirosul petalelor pudice
le încrustez pe tighelul buzelor
care rostesc vorbe nenăscute încă
în ciuda vântului
cu înfățișare fioroasă
îmbrac o lumină fie și palidă
în timp ce soarele
se leagănă în cumpăna cerului
trimițându-mi bezele
din creștetul zidului din mine
dispare fără nicio urmă
sărăcia lucie a tandreții
poezie de Vasilica Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie sau poezii despre înălțime
* * *
Doar un păcat mi-a mai rămas ascuns la colțul inimii...
un singur fior...
strălucire desprinsa din Rai dă ochilor mei...
Când nimeni nu mă vede
îl las sa curga pe buze și-l murmur încet...
cald, departe, dar cald...
Un singur păcat mi-a mai rămas
de purtat
adânc în suflet...
Toate celelalte s. au stins in focul lacrimilor mele...
Când voi muri,
păcătoasă, cu acest păcat în brate sa plec,
sa plec cald și departe...
Oamenii nu iartă păcatele,
insă Cerul se deschide in fata strălucirii pacatoasei iubiri...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre ochi, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre iertare sau poezii despre foc
În păcat
În păcat se scaldă sorții
Vieții scurte și ai morții,
Că nu știu calea s-o țină
Spre izvorul de Lumină;
Din păcat, sufletul cere
Lumânare de-nviere,
Care-n patru zări l-ar duce
Cu Lumina de pe Cruce;
În păcat căzut odată
Îmi duc soarta blestemată
De chiar Cerul ce îmi cere
Să mă-ntorc la Înviere;
Dar în slaba mea credință
Îmi e chiar cu neputință,
Că-n păcat doresc, să-mi fie
Eva,-n veci, o poezie...
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre lumânări, poezii despre dorințe sau poezii despre cruce
Iartă-ne Doamne!
lemn dur de piatră
poartă corp
în cruce zdrucinat
care tresare și doare
spre lut frământat
capul plecat se-ndoaie
iar fruntea se-nclină
spre pământ și țărână
în roșu de sânge
ochi privesc în jos
iar carnea se zbate
în cuie bătută
păcatul nostru
El duce pe cruce
iar ce nu a fost ieri
vrea să fie mâine
pentru noi în răstignire
ca să poată duce
spre lumină se-n dreaptă
și-n rugă El se-n-chină
Tatălui cu suflet
pentru noi cu iubire
și-n iertăciune
pentru mari păcate
El spre cer se-ndreptă
și-n fiecare noapte
va cere
Tatălui cu milă
să ne ierte
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre noapte sau poezii despre lemn
Pentru nenăscutul din mine
Rup din mine bucăți și le macin până la făină
apoi le frământ până la sudoare
și aprind lumânări desprinse din stele
de frica necuratelor făpturi
ce populează vise de coșmar
în labirintul întunericului orb.
Pentru nenăscutul din mine
așez vocabule la ușa destinului
cu zăvoarele cerului deschise
până-n adâncul ochilor,
de unde privesc nesfârșitul
și -i pun cruce de piatră,
să măsoare timpul
în orologiu dintr-un turn
mai înalt decât crezul
ce mă înghite-n final
din focarul de nesiguranță
lăsat moștenire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre sfârșit sau poezii despre moștenire
Într-una din primele seri ale lunei mai, pe la orele 9, veți găsi Carul Mare aproape deasupra capului. Cu ajutorul stelelor ei, vom găsi una dintre cele mai frumoase constelații ale cerului primăverii: Leul. Duceți o linie închipuită prin roatele din urmă ale Carului Mare (Ursa Mare) drept spre sud și veți da de o stea strălucitoare foarte albă, un adevărat diamant al cerului, Regulus, sau α din Leul. Dacă priviți spre Regulus cu un binoclu, veți găsi în apropierea lui o steluță. Regulus e un soare enorm, de la care lumina ne ajunge în 35 de ani.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre seară, citate despre primăvară, citate despre ore, citate despre lei, citate despre frumusețe sau citate despre diamante
Introspecție
Cerul scăldat în roșul purpuriu
Îmi trimite razele de soare
Ca niște săgeți de iubire pură.
O iubire frățească și preacurată
Un timp fără de care ar fi prea familiar
Un aer de lumină îmi transmite un mesaj prin îngeri,
Îmi aduce crucea să o car spre muntele cunoașterii
Umerii goi îmi cară poverile vieții lumești
Curenți de aer, îmi măsoară tâmplele încrețite de timp
Costumul mi se pătează de sudoare...
Focul din mine arde și tresar
Călcând pe ghimpi și metale
Picioarele-mi scăpară și ma văd intre ceruri
Între vămile sufletului și ale lumii prinsori
Arunc ultimele cuvinte de mulțumire divinității
Urc scările și rămân pe ultima treptă
Privesc în lumină... viața-mi.
Mă bucur de orice trezire și bucurie
Coloane de lumină se proiectează printre săbiile justiției
Conștientă pășesc, fără a-mi încetini ritmul
Sunt prezentă aici, acum și în viitor.
Mă regăsesc și continuu să visez frumos.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie sau poezii despre vamă
Între lumină și dor divin
Supraviețuind respir eu încă
Între lumină și dor divin
Captivitate a îngerilor sub tâmplă
Întru negoțul viselor spre destin
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor
Amânarea de a iubi
Tresare vremea în vânt nelegiuit
și niciun semn
nu-mi tulbură atâta neputință,
și am privit
cum toamna cade galben în păcat,
și traversează demn
spre alte dimineți;
urcă și mută inima de piatră
într-un blestem fără cuvânt al zilelor
care ies din soare.
Tăcerea îmi macină adâncul
și rămân străin chemării tale,
respirând în fiecare clipă cu teama de eșec...
În vara cu drumuri bătătorite de țărână,
nu am avut atâta demnitate să privesc
răbdarea soliei ce nalță către ceruri
o mână
a renunțării la singurătate;
așa aș fi deprins învățătura să iubesc
prima natură a vieții,
să nu mai trăiesc în lumea cu anotimpuri de împrumut,
adânc să mă căiesc
în zilele jilave, crescute din pământuri...
Și am privit
cu atâta neputință în delăsări,
nelegiuit,
lăsându-mi nopțile să umble prin nimicuri;
surâsul tău
l-am îngropat în albul neclintit al iernii să nu mai fie suferință.
Amânarea de a iubi
a întunecat așteptarea între două inimi și m-a îndepărtat de tine;
m-am înfățișat apoi dinaintea unui mâine ca un veșnic călător
pe drumuri ce duc spre nicăieri
cu aceasă iubire care strigă în mine
și vinovățiile ascunse mi s-au lipit de suflet...
poezie de Ștefan Radu Mușat din BAAADUL Literar. Publicație trimestrială de cultură, Bârlad. Fondator C. Ivănescu (26 iulie 2010)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre învățătură sau poezii despre vinovăție
Între noi
Între astăzi și ieri mai există trecut
Între astăzi și mâine e timp ne-nceput
Între tine și mine se strânge chemare
Între noi nu există fiori de uitare.
Între noi doare oful, din visul secret
Ce se stinge tăcut incrustat în regret,
Între noi nu s-au scris până-acum amintiri
Între noi stau de veghe întristate priviri.
Între noi, și clipita se scurge fierbinte
În timpul ce-aleargă cu zel înainte
Între noi, gând tăcut se închină-n cuvânt
Între noi, mai răzbate doar sărutul din vânt.
Între noi, arde slova din timp renăscut
Între noi sunt doar munți în eternul tăcut,
Un baraj ce respiră eter din abis
Un roman de iubire ce nu a fost scris.
poezie de Ștefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare