Timp interior

În zilele de vară
căldura-mi învăluia trupul,
închideam ochii şi mă rugam soarelui.
Din prea multă iubire mă rugam!
În zilele de toamnă,
în lumina incendiară priveam florile,
miroseam parfumul şi mă rugam florilor.
Din prea multă iubire mă rugam!
În zilele de iarnă cu zăpezi nesfârşite,
pe străzi rătăceam,
un zeu al purităţii inventam
şi lui mă rugam!
În zilele de primăvară vântul ascultam
şi vântului mă rugam.
Din prea multă iubire mă rugam!
Toate aceste zile,
numai ele, vor putea spune
câte ceva despre mine
şi numai dacă vor mai avea amintiri.

poezie de Vavila Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec (7)

Inima se vărsa printre coaste,
sufletul cădea în fluturare.
Se ţineau de inelare, mîinile noastre,
într-o veche, grea înserare.
Eu mă rugam la umărul tău,
mă rugam cu un fel de cuvinte albastre.
Mă rugam astfel, mereu,
pînă se-năspreau secundele noastre.
Tu erai piatra, tu erai norul,
tu erai vulturul, tu erai ora
din care-şi curmau asupră-ne zborul
secundele dîndu-se tuturora.
Astfel ne trecea viaţa, astfel muream,
deveneam transparenţi, de gheaţă.
Priveliştea lumii trecea ca prin geam
prin lipsa noastră verticală de viaţă.
Numai păsările lovindu-se, foarte mirate,
în noi îşi vărsau zborul.
Eu mă rugam în cuvinte ciudate.
Tu erai piatra, tu erai norul.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Rugam luna, rugam stele,
Viaţa visurilor mele,
Să mă vadă şi să-mi spele
Noaptea gândurilor grele!

Luna îmi şoptea: prea poate!..
Stelele-mi ziceau: prea noapte!
Gândurile mă-necau,
Zile mi se perindau.

Unde-i dorul fără dor,
Bate vânt mistuitor,
Îi lansezi aripi de pace...
Dorul lui, inima tace!

Doamne, dă la lumea toată
Viaţă fără de păcate!
Şi în dragostea făpturii
Pune rădăcini iubirii!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de lună

Noapte, noapte
îmi dai şoapte,
de iubire şi de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în braţele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
şi rugam păsările
să mi-l ţină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viaţa pământului!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clasa de actorie, mă ascundeam într-un colţ şi mă rugam ca profesorul să nu mă asculte pe mine.

citat din Peggy Lipton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă părăseşti

poezia nu are o zi anume, e ca cerul ce deapănă toate zilele
unele mai umbrite, altele zâmbind pe sub nori călători
şi zile torite ce te topesc pur şi simplu
"cine iubeşte şi lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă"
Poezia nu se iubeşte, ea se trăieşte, zi după zi,
ceas după ceas şi răsuflare după răsuflare.
poezia este iubirea însăşi. este pasiune şi dăruire.
este trăire şi statornicie. mă rugam ei să nu mă abandoneze
neştiind că de fapt ea sunt eu, e adânc zidită-n mine
e cuvânt din cuvântul meu şi trup din trupul meu
eu şi ea suntem una.
confuzie şi curiozitate, aceasta e viaţa mea
dar ce aş fi fără ea? durere? bucurie?
triumf? Imaginarium
locul din care îmi trag seva
şi locul în care mă voi retrage
când timpul o va cere

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa coboare sfintii

Sa coboare sfintii din icoane
Dezbracindu-se de-un fals mister,
Sa renunte-odata la plocoane
Ca prea mult pe prea putin ne cer.

Ne rugam cu fruntile plecate
In biserici ce ne amagesc,
Sa obtinem daca se mai poate
Tot ce nu putem in mod firesc.

Din picturi facute contra cost
Mai in graba, mai in sila,
Ei ne-ntreba daca tinem post
Sa ne-mpartaseasca-o falsa mila.

Ce spectacol care-mbata minti,
Pentru care omul da de toate!
Nu ma mai insel crezind in sfinti,
Nu mai cer iertare de pacate.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prea multă iubire

Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aştern, pe pânză, splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei, din mine.

De-aş fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aş compune o măreaţă simfonie
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul şi glasul mi-ar fi în armonie;

Dar şi sculptor de-aş fi, ce mult eu aş sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine,
Ci, chiar şi Everestul, eu, l-aş modela
Cu statornica-mi iubire pentru tine.

În dorul după tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Îmi simt inima ca o călimară-n piept;
O, de-aş găsi talent de scriitor în mine!

poezie de Sergiu Mănuş (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prea multă iubire pentru tine

Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aştern pe panză splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei din mine.

De-aş fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aş compune o măreaţă simfonie;
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul şi glasul mi-ar fi in armonie.

Dar şi sculptor de-aş fi, ce mult eu aş sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine
Ci chiar şi Everestul, eu, l-aş modela,
Cu statornica-mi iubire pentru tine,

In dorul dupa tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Imi simt inima ca o călimară-n piept
O, de-aş găsi talent de scriitor în mine!

Anul 2000 Cluj-Napca

poezie de Sergiu Mănuş (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi ştiut...

Rămâi departe-n vis fereastră-mpodobită,
De mâini ce lucră-acum cu drag in veşnicie,
Pustiul da târcoale, se-aude un colind,
Ad-hoc înfăptuit, de vrabii la chindie.

Perdeaua este trasă iar golul tot sporeşte,
M-atinge dorul vostru prin fulgi aduşi de vânt,
Azi mamă tu faci julfa şi tata taie vreascuri,
Cu duhul vostru-n Ceruri, căci trupul e mormânt.

Aş mătura tristeţea si-aş sorcovi chemări,
Până la voi s-ajungă dulceaţa din cuvânt,
Acum mamele, taţii, ai mei colindă pruncii,
In Cer unul se naşte şi altul pe pământ.

De-aş fi stiut demult că trecem ca o umbră,
Ce piere când vin nori şi-n asfinţit de soare,
Rugam ieri Infinitul să nască încă-un astru,
Ca umbra celor dragi să vină pe cărare.

Prin geamul aburind mai pâlpâie Lumina,
Fantasme pe pereţi croiesc candela, focul,
De-aş fi ştiut atunci că toti suntem o rouă
Rugam des nemurirea azi să-mi vedeti nepotul!

poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După fiecare întâlnire cu Papa, m-am regăsit pe mine. Am plecat de la Vatican mai curat spiritual, împăcat cu mine însumi şi mai puternic. Deşi nu eram de aceeaşi confesiune religioasă, ne rugam amândoi aceleiaşi Fecioare Maria şi aceluiaşi Isus.

citat din Gheorghe Zamfir (8 martie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unui vis netrăit

strigătul său
ca un cerc de foc
îmi strângea mijlocul
mă făceam scrum la picioarele lui
ca un animal bolnav
îmi târam zilele
până în colţul vestic al camerei
şi-l rugam să-mi vorbească
cu unghiile roase de vreme
mâzgălea câteva cuvinte în silă
aruncându-mă în celula groazei

iată
victoria
îşi spunea mestecându-mi lacrimile
până la sânge
iată femeia
pe ale cărei străzi înguste păşesc în siguranţă
iată-mă pe mine
fabricantul de adevăr

strigătul său
ca un cerc de foc
mă înconjoară şi azi
dar mă aşez în colţul vestic al întâmplării
îmi astup urechile
şi el pleacă
aşa cum trebuia să plece
de atunci

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclu

Dacă nu aş fi fost om aş fi fost lebădă.
Dacă nu eram lebădă, lac
pe care o lebădă să plutească, mă doream.
Dacă nici măcar aceasta nu se putea,
mă rugam să fiu nufăr
ori oglindirea lui pe boltă,
stea,
când va veni vremea căderii
transformându-mă în Icar.

Ce bine era să fi fost lebădă...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jack Gurney: Când mi-am dat seama că eu eram Dumnezeu? Ei bine, mă rugam şi deodată mi-am dat seama că vorbesc cu mine însumi.

replică din Clasa conducătoare, scenariu de Peter Barnes (10 mai 1972)
Adăugat de dracones
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram mic mă rugam în fiecare noapte să primesc o bicicletă nouă. Apoi, am realizat că nu aşa merg lucrurile cu Dumnezeu, asa că am furat o bicicletă şi L-am rugat să mă ierte.

citat din Emo Philips
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am observat că în zilele cele mai obide şi amărăciunii pe care mi le aducea viaţa, în zilele grele, pe care ea mi le-a dăruit din belşug, tocmai în zilele acelea se deşteaptă în mine cu mai multă dârzenie, perseverenţa în realizarea ţelului. Aceasta o datorez cărţilor care ne înfăţişează toate chinurile şi torturile sufletului avântat al omului...

citat din Maxim Gorki
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trec prea greu zilele,
unele nu se termină
niciodată,
ascund în ore
tăcerea clipelor fericite,
şi, dincolo de toate astea,
moartea
se lipeşte
de sufletele noastre
pierdute...
Trec prea greu zilele,
trec prea greu orele,
numai fericirea
trece
prea repede...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colectiv

Ce tineri, Doamne
si-au venit la tine
lăsând in urma lacrimi si durere
au renunţat la noi
au renunţat la lume
la tine, Doamne
ingeri fa-i, nu-i pierde

Ce tineri, Doamne
părinţi si fraţi ii plang acuma
de peste zari ii plângem cu durere
si in genunchi noi ne rugam la Tine
i-ai Doamne, i-ai pe lângă ingeri
nu ii lasă sa ardă ca in lume
nu ii lasă da ardă-n focul gheenei

Ce tineri, Doamne
ne-ai lăsat săraci in lume
ai luat la Tine suflete si inimi
acum in Bucureşti sunt râuri de suspine
si lumânări aprinse-n rugăciune pentru morţi
si pentru cei ce-aşteaptă de la Tine
iubirea Ta, ridica-i, fa-i mai bine

Ce tineri, Doamne
paturile-s pline
repara-i, vindeca-i, caci au văzut destule
le-ajunge câte-au pătimit
si iartă-i de-au greşit, sunt tineri
sunt frăţii noştri
noi in genunchi si-n rugăciune ne rugam la Tine
fa-i bine!

poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (noiembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dragoste prea multă, femeia îţi mănâncă şi zilele.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când au venit primii misionari în Africa, ei posedau Biblia, iar noi ţara. Ei ne-au cerut să ne rugam. Şi noi am închis ochii. Când am deschis ochii, situaţia era pe dos. Noi aveam Biblia, iar ei ţara.

citat din Desmond Tutu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele ce nu apune

La inceput n-a fost nimic,
O bezna nedescrisa
La inceput n-a fost nimic,
Poate doar suferinta.

Si totusi din nimic a aparut o stea
Soarele etern ce nu apunea
Eu il rugam tot timpul
El nu ma asculta
Si ma simteam nebun,
Orbit de umbra sa.

Si poate mai tarziu
Cand tu ma vei vedea
Voi avea puterea de a te saruta.

poezie de Andreas Dorobanţu
Adăugat de Andreas Dorobanţu
Comentează! | Votează! | Copiază!