Moartea unui vis netrăit
strigătul său
ca un cerc de foc
îmi strângea mijlocul
mă făceam scrum la picioarele lui
ca un animal bolnav
îmi târam zilele
până în colțul vestic al camerei
și-l rugam să-mi vorbească
cu unghiile roase de vreme
mâzgălea câteva cuvinte în silă
aruncându-mă în celula groazei
iată
victoria
își spunea mestecându-mi lacrimile
până la sânge
iată femeia
pe ale cărei străzi înguste pășesc în siguranță
iată-mă pe mine
fabricantul de adevăr
strigătul său
ca un cerc de foc
mă înconjoară și azi
dar mă așez în colțul vestic al întâmplării
îmi astup urechile
și el pleacă
așa cum trebuia să plece
de atunci
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zoologie
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre victorie
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre siguranță
Citate similare
Într-un cerc mutilat strigătul nu mai are ecou
o bază fragilă
ca o mușcătură bizară
un nume străin
acum ar vrea
oh!
cât ar vrea
pe drumul de sare
să ne strângem
dar e târziu
e noapte
o noapte cu dinți metalici
și simte că în mine nu mai are loc
să-i fie de negru
cum i-am fost mereu
să ridice palma la amintiri
că într-un cerc mutilat
nici strigătul nu mai are ecou
e un pământ sterp
neființă peste neființă
aici nu se zidește nimic
să-i fie de negru
cum i-am fost mereu
târâtă înainte și înapoi
ca o haină zdrențuită
lăsată în bătaia vântului
iar la apus
să mă caute în pieptul său
și să-i fie de mine
până la sfârșitul zilelor
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre vestimentație, poezii despre sfârșit, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre dinți sau poezii despre amintiri
În voia mea
Dumnezeu mă privea pe ascuns
când lama cuțitului atingea gândurile
până acolo doare plecarea
și parcă o văd cum își face de lucru prin curte
că așa sunt unele suflete
rămân priponite de rodul pământului
parcă o văd cum întinde vorbele dulci
pe sârma de rufe
și cum își șterge mâinile
pe șorțul înflorat
ce să-i faci
zic
e mama
Doamne
țărâna ei are gustul nașterii imprimat
las-o
las-o să mai trudească
purtându-mi de grijă
cum a făcut de la primul meu țipăt
când lumina mi-a atins pielea
Dumnezeu mă privea pe ascuns
când lacrimile îmi brăzdau obrazul
și mă tot ștergeam
când cu mâneca stângă
când cu mâneca dreaptă
până am reușit să-mi arcuiesc visele
să astup rănile cu vreascuri
și să dau foc
nemilosului destin
las-o să mai trudească
atât îl rugam pe Dumnezeu
iar el
frământând alte trupuri
a făgăduit că nu-mi tulbură apele
și mă lasă în voia mea
până mă obișnuiesc cu plecarea ta
mamă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre lumină
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
Doar vântul...
Mi-ar plăcea să trăiesc
acolo unde s-a născut vântul.
Acolo unde respiră oceanele,
descoperind secretele valurilor,
ca să mă înțeleg pe mine însumi,
și să-mi ascult singurătatea.
Citindu-mi apoi lacrimile,
în timp ce se amestecă în valuri.
Doar vântul mă poate înțelege,
doar vântul îmi va usca lacrimile,
numai el îmi va asculta
strigătul de durere,
stând pe mare
și simțindu-se protejat
de strigătul oceanului.
poezie de Eugenia Calancea (28 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ocean, poezii despre viață, poezii despre singurătate, poezii despre secrete, poezii despre protecție sau poezii despre durere
Trecutul a rămas o formă bolnăvicioasă
din care izbucnesc pe neașteptate
strigăte metalice
verigile se desfac una câte una
dureros de repede
așa cum a vrut
nimicul îmi străbate ființa
acum știu
mi-am inventat trecutul
cum îmi inventez și prezentul
un șir lung al iluziilor
roase de realități crude
sunt mai puțin prezentă în viața mea
în viața lui
trecutul din poziția lui oblică
se prelinge pe degete ca o materie ațoasă
ce mă împiedică să vreau
verigile continuă muzica dureroasă
până la gândul prim din mall-ul acela frumos
unde hainele lui au atins câteva scaune
și lumea a încremenit
e ultima dezlegare
așa cum a vrut
de azi nimicul îmi va străbate ființa
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre inventatori, poezii despre trecut, poezii despre realitate, poezii despre muzică sau poezii despre gânduri
Timpul își scutură secundele pe la ușa sufletului meu... Și nu sunt singură... Sunt un punct mobil, licurind ca o stea, pe cerul lipsit de senin al vârstei a treia. Și iată cum pereții camerei mele îmi dau deodată strania senzație de sufocare, dar și de siguranță în același timp, de rece, dar și de odihnă, de lumină, dar și de tăcere... Mă plimb fără sens prin camera goală, vorbind cu mine însămi despre toți, despre toate. Zâmbesc, îmi amintesc de bătrânii nevrotici și îmi imaginez că nu sunt departe de povestea lor.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre bătrânețe, citate despre zâmbet, citate despre vârstă, citate despre tăcere, citate despre suflet, citate despre siguranță, citate despre secunde sau citate despre plimbare
Bărbatul din mintea mea iubește alte femei
iar numele lor
scrijelite pe tavan
se scurg încet
cu picioare de lut
încep să mă alerge
prin toată ființa
strigătul crește
îmi simt brațele rupte
așezate la marginea patului
l-aș atinge
până la suflet
dar el iubește femei
cu nume de foc
întoarse din alte vieți
să-l ademenească
și încep să mă alerge
prin toată ființa
strigătul crește
eu caut să trec
din viața mea
în viața lor
și mă întorc învinsă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre lut, poezii despre iubire, poezii despre foc, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre creștere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Locuiesc într-un cerc
Locuiesc într-un cerc
Și mă simt în el ca-ntr-o cușcă.
Cerberii nopții fruntea îmi mușcă,
Gânduri către tine când incerc.
Locuiesc într-un cerc.
Lanțuri de-aramă îmi strâng piciorul,
Focul din mine s-a stins demult
Ochii mei încă îți mai duc dorul.
Degeaba încerci flori să-mi arunci,
Amintirile mele privesc din-afară,
Cercul de gheață nu are punți,
Frigul din mine mă înfioară.
Cercul e strâmt, cât aș vrea să-l lărgesc,
Înauntrul lui încerc să te prind,
Dar cerberii zilei de pază îmi sunt
Și cine sunt, unde sunt îmi reamintesc.
Locuiesc într-un cerc.
Aici începutul și sfârșitul se confundă,
Încât, acum, nici eu nu mai știu:
m-am născut sau am murit acum o secundă?
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre secunde sau poezii despre ochi
Să ne imaginăm că femeia e o fărâmă de strigăt
aruncată pe podea
și mâinile tale
într-o seară ca asta
ar îndrăzni să o ridice
până în dreptul urechilor
să ne imaginăm că ea ar intra în timpan
și ar călători în adâncul tău
prin toți mușchii
ar traversa zonele cu risc de inundații
ar înnopta în iris
și dimineața te-ar trezi devreme
să ne imaginăm că ai fi obligat
să trăiești cu ea în sânge
că venele tale dilatate ar accepta-o
și zilnic strigătul ei te-ar controla
până în adânc
să ne imaginăm că femeia aceasta
îți traversează fiecare celulă
și oricât de mult ai vrea să se sfârșească
nu poți să aduni strigătul
din irisul tău
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre inundații sau poezii despre imaginație
Farmecul ciudat al verii trecute
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia felină mă legăna în plasa ei
Și eu adormeam ca într-un hamac, și îi visam
Picioarele lungi, mătăsoase.
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia mă înfășura
În părul ei care mirosea a rozmarin, a miere,
A dafin și a scorțișoară. Dacă pot spune
Că am fost fericit e pentru că am trăit această vară,
Urcam drumul în serpentine până la marginea unei păduri
Și ne așezam în iarbă. Îmi ținea capul în poală
Și îmi cânta un refren pe care îl știu din copilărie.
Avea o blândețe nesfârșită, îmi atingea pleoapele,
Mă mușca de colțul urechii. Îi simțeam picioarele,
Îi simțeam pubisul; auzeam sângele
Cum șuiera în coapsele ei, ca o arteziană în carne.
Simt și azi farmecul ciudat al verii aceleia,
Femeia mă legăna și aveam senzația că mă nasc din nou,
Că aș putea să încep o viață nouă.
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr sau poezii despre păduri
Am prieteni puțini
Am prieteni puțini, sunt un singuratic, și ea îmi spune
Că e un semn rău, că trăiesc departe de lume,
În copilărie mi se spunea "Lupul".
Stăteam pe malul râului și aruncam pietricele,
Citeam enorm, fumam în closetul școlii,
Noaptea, sub imensul frăgar, ascultam
Fojgăiala insectelor. Câte un tânăr murea
Acoperit de avalanșă, la munte.
Bărbații îi puneau brazi la mormânt și îi cântau
La pomană pălinca făcea în cană mărgele.
Era ca la nuntă, dar eu, în colțul mesei, încrâncenat,
Îi priveam cu ochi sticloși și îmi doream
Să nu le mai văd fețele tâmpe.
Apoi la oraș, când beau bere și râgâiau,
Și erau fericiți și își apropiau de fața mea degetele lor unsuroase,
Privindu-mă ca pe un animal ciudat,
Pe când eu trăiam o stare de scârbă.
Și azi umblu de unul singur noaptea pe străzi,
Poate că am ceva sălbatic în priviri și mă apropii cu teamă de oameni.
Am prieteni puțini și ea îmi amintește:
În copilărie ți se spunea "Lupul".
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre tinerețe, poezii despre râuri, poezii despre prietenie sau poezii despre oraș
Din când în când îmi fac loc în inimă
pentru încă un adevăr
îl pipăi
îl gust
îl mestec cu grijă
până înțeleg
că în fibrele lui puternice
se ascund vieți
multe vieți trecute prin sabie
atunci îngenunchez plângând
că lucrurile pe care încep să le înțeleg
se contopesc cu mine
la marginea unei clipe
când percepția e clară
sub prăbușirea atâtor ziduri
îmi găsesc libertatea
aud trosnind
lemnul dulcelui adevăr
în flacăra inimii mele
Isuse
și mă prăbușesc în același timp
cu viețile ce l-au strigat în falsitate
ca pe o cârpă nefolositoare
privită cu dizgrație
însă azi
când acest adevăr triumfă
îmbrățișând timpul
se face timp
și îmi cuprinde ființa
Isuse
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre libertate, poezii despre lemn sau poezii despre adevăr
Îmi amintesc cum am plâns în somn
Îmi amintesc cum am plâns în somn.
Îmi amintesc cum mi-am șters lacrimile
cu pătura adusă de unchiul meu din armată,
având numele și gradul lui
inscripționate pe colțul din stânga.
Acel vis în care eram nefericit
în somnul copilăriei mele...
este o chestiune privată.
poezie de Ian Bowen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre plâns, poezii despre nefericire, poezii despre copilărie sau poezii despre armată
În adevăr
Nu-mi fi părere!
Părerile mor
În tăișul crunt
Al realității...
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii drum cu piatră,
Cu gropi și cu mers lin.
Să-mi crești și să îmi scazi
Până te văd
În adevăr -
Deplin.
Nu-mi fi ceață!
Ceața se pierde în lumina dură
A soarelui...
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii ochi de copil,
Cu gene strânse sau calme.
Să-mi vezi vădit și să îmi spui
Până te cred
În adevăr
Senin.
Nu-mi fi fum!
Fumul se stinge în veghea udă
A ploilor.
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii aer curat, nestins,
Cu nuanțe calde sau reci.
Să te respir adânc și să îmi dai
Până te simt
În adevăr -
De veci!
Nu-mi fi clipă!
Clipele se scurg în mersul perfid
Al orelor.
Ci, dacă-mi ești,
Să-mi fii etern scobit în ore,
Cu zile scurte, lungi, aparte
Să te iubesc greoi și simplu
Până îmi ești
În adevăr -
Jumate.
poezie de Gabriela Chișcari (28 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre fum, poezii despre ploaie sau poezii despre moarte
Strigătul
Un strigăt dezlănțuie vântul
Ca fulgerul, nori de furtună,
Iar dorul îmi bântuie gândul
Săruturi să prind în cunună.
E strigătul, cânt de chemare
Când pieptul tresaltă de dor,
Priviri îmi aștern înspre zare
Ca șoimul prin tainicul zbor.
E strigătul, vuiet prin noapte
Pe culme de munți, trecător,
În zori, se revarsă în șoapte
Spre altarul nestinsului dor.
E strigătul, tunet prin ceruri
Ce-alungă furtuna din nori,
Hai, vino iubito, prin neguri
S-aprinzi curcubee pe flori!
poezie de Nicuță Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dor, poezii despre sărut, poezii despre nori sau poezii despre munți
Sunt ca un dumnezeu care nu mai poate învia. I-au ieșit toate minunile, și venirea pe pământ, și viața, până și moartea - dar o dată ajuns aici, în mormânt, nu mai poate învia. Se dă cu capul de toți pereții, cheamă toate șiretlicurile minții și ale minunii, își face vânt în dumnezeire ca leul, la circ, în aureola lui de foc. Dar cade în mijlocul flăcărilor. De atâtea ori a sărit prin cerc, nici nu s-a gândit c-o să se poticnească tocmai la înviere!
citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre foc, citate de Marin Sorescu despre foc, citate despre vânt, citate de Marin Sorescu despre vânt, citate despre viață, citate de Marin Sorescu despre viață, citate despre religie, citate de Marin Sorescu despre religie, citate despre moarte, citate de Marin Sorescu despre moarte, citate despre lei, citate de Marin Sorescu despre lei, citate despre Dumnezeu sau citate de Marin Sorescu despre Dumnezeu
Miazănoapte
așa cum zilele se rostogolesc
bătute de vânt pe câmpia de sare
tot astfel voi pleca și eu într-o iarnă
agățată cu unghiile de mantia
zdrențuită a crivățului
înspre nord tot mai la nord
acolo unde cerbii cu nări de catifea
îmi vor sufla peste pleoapele obosite
peste fruntea împovărată de amintiri
peste inima pe care nădăjduiesc
că o mai am încă sub coaste
pulsând precum un far în calea celor
mai rătăciți decât mine
va ninge va ninge
pe trepte de zăpadă voi urca
până la carul cel mic până la carul cel mare
până la calea lactee mult prea frumoasă
până la luna de filigran și tăcere
de unde voi privi înapoi
cum ursul polar îmi face un semn de adio
în timp ce amândoi ne înghițim lacrimile
de gheață și diamant
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre urși polari, poezii despre urși, poezii despre tăcere sau poezii despre ninsoare
Și dacă "lumea e o scenă, iar eu nu sunt decât un biet actor", am voie să îmi joc rolul până la capăt, sau trebuie să mă așez la o margine de lume și să îmi tac povestea?
Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre actorie
Gesturi, doar atât cât durează un vis
aș vrea să schimb ceva în mine
pentru o vreme
să redevin copil
ar putea să doară
nu știu
nu prea am rude sau
pe cineva aproape de suflet
am avut-o pe Ana
nu tare de mult
a plecat
unii spun că sufletul nu pleacă
de aici până când lucrurile
nu sunt rânduite și că
se reîntoarce dacă
nu duce cu el
bănuțul de argint
busuiocul și
câteva lacrimi
Ana s-a reîntors
am văzut-o în vis avea
părul despletit ochii adânciți
mâinile slabe și degetele lungi
purta cămașa albă cu dantela cusută
în ajunul paștelui în care a plecat...
și-a rotit ochii prin casă
apoi s-a oprit la mine nu clipea
inima îmi zvâcnea ca o rană
m-am trezit
cu ochii umezi
am privit dincolo fereastra
ea dispăruse în întunericul rece și greu
îmi amintesc cum plângeam
în mine pe furiș ca și atunci când
eram mic și nu voiam să-mi dau jos cămașa
îmi era teamă că mă vede Dumnezeu
așa îmi spunea Ana
mai cred și acum că ea
locuiește aproape de Dumnezeu
și uneori se uită la mine
ca atunci când mă duceam
la biserica albă din spatele prunilor
de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiș
liniștea ronțăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă privește și tace
degeaba
am vrut să spun
cât durează un vis și să
mă identific cu această așteptare
nu cunosc semnificația gestului
se pleacă pur și simplu...
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre schimbare sau poezii despre rude
Meditații transcendentale
melancolia îngerului s-a transferat în mine
mi-e frică, mă doare apropierea de amurg
mă zbat să las în urmă gânduri senine
între stânci și pietre ca izvorul curg.
în ploi de lumină patimi limpezesc
și crucea mea ce grea a devenit
adâncimile vieții le ating căci iubesc
tot ce mă înconjoară până la zenit.
dorințe de puritate se dezvoltă în minte
până la capăt îmi voi duce destinul
chiar de-am să trec prin foc de azi înainte
voi transcende în steaua ce îmi arde suspinul.
elanuri pure produc fermecător extaz
storc din mine lacrimi șiroind pe obraz.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre stânci, poezii despre stele sau poezii despre melancolie
Răceala
Răceala a venit pe nesimțite:
A fost întâia oară un strănut,
Apoi au apărut în gât cuțite
Și-acuma sunt blocat în așternut.
Mi-s ude pijamalele și patul,
Mă trec frisoane fără încetare
Și nu mai contenește tremuratul
Și nu mai e nimic ce nu mă doare.
Șuvoi din nări batistele-mi inundă,
Îmi curg și lacrimi, mă săgeat-un dinte,
Urechile întruna mi se-nfundă
Și of-uri scot când vreau să scot cuvinte.
Și zac în pat, sperând că o să-mi treacă,
Să-mi fie viața cum a fost cândva,
Dar iată c-a venit și nu mai pleacă...
Așa cum a venit răceala ta...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte