Moartea unui vis netrăit
strigătul său
ca un cerc de foc
îmi strângea mijlocul
mă făceam scrum la picioarele lui
ca un animal bolnav
îmi târam zilele
până în colțul vestic al camerei
și-l rugam să-mi vorbească
cu unghiile roase de vreme
mâzgălea câteva cuvinte în silă
aruncându-mă în celula groazei
iată
victoria
își spunea mestecându-mi lacrimile
până la sânge
iată femeia
pe ale cărei străzi înguste pășesc în siguranță
iată-mă pe mine
fabricantul de adevăr
strigătul său
ca un cerc de foc
mă înconjoară și azi
dar mă așez în colțul vestic al întâmplării
îmi astup urechile
și el pleacă
așa cum trebuia să plece
de atunci
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zoologie
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre victorie
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre siguranță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.