În ceață
mixandre hortensii petunii și iriși
gânduri din primăvară și vară
arse-s de brumă
e ceață-n ogradă și vremea-i târzie
oricând poate ninge ori plouă
și-s moarte și-s ude o mâzgă
în mână cu greblă nouă
le-adun grămăjoară lângă bătrânul salcâm
mraniță să se facă pănânt iarăși bun
o iarnă intreagă bulbi și rizomi
sub zăpezi și-or aduce aminte
de soare polenizări de cuvinte
și-n primăvară-or ieși
renăscând poate din nou
în noi dorul de încă o vară fierbinte...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre petunii
- poezii despre ninsoare
- poezii despre moarte
- poezii despre iarnă
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
Citate similare
Optimism
(trioset)
îți oblojești secundele bolnave
de dorul verii ce-a trecut
de noul început pierdut
îți oblojești secundele bolnave
cu versuri aparent gângave
fără substanță-n conținut
de dorul verii ce-a trecut
îți oblojești secundele bolnave
cu raze palide-i stropită firea
și-i groasă roua dar nu-i brumă
c-așa-i când pleacă vara și iubirea
dar va veni o alta iară
că n-o fi asta cea din urmă
și sânge ai în pentr-o nouă vară
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre versuri
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre secunde
- poezii despre rouă
- poezii despre poezie
- poezii despre optimism
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Moina
Și toamna, și iarna
Coboară-amândouă;
Și plouă, și ninge -
Și ninge, și plouă.
Și noaptea se lasă
Murdară și goală;
Și galbeni trec bolnavi
Copii de la școală.
Și-s umezi pereții,
Și-un frig mă cuprinde -
Cu cei din morminte
Un gând mă deprinde
Și toamna, și iarna
Coboară-amândouă;
Și plouă, și ninge -
Și ninge, și plouă.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre școală, poezii despre toamnă, poezii despre noapte, poezii despre galben sau poezii despre boală
Moina
Și toamna, și iarna
Coboară-amândouă;
Și plouă, și ninge -
Și ninge, și plouă.
Și noaptea se lasă
Murdară și goală;
Și galbeni trec bolnavi
Copii de la școală.
Și-s umezi pereții,
Și-un frig mă cuprinde -
Cu cei din morminte
Un gând mă deprinde...
Și toamna, și iarna
Coboară-amândouă;
Și plouă, și ninge -
Și ninge, și plouă.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-alei
e nașpa fir-ar ea toamna
cu soare de vară
cu plimbări fără țintă prin parc
pe lac cu lebede albe
grațioase ca tine
și castane pălindu-mă-n cap
orizontul mi-i forfecat de copaci
și totuși simt cerul
că-n ochii mei se închide
așa ca o inimă ce încă
mai bate pentru noi doi
apropo
întunericul nopții fără de somn
e prielnic aducerilor aminte
apar și eu pe ecranul ochilor tăi
sau am fost doar așa un fel de... joc de cuvinte
las parcul în urmă cu croncănitu-i de ciori
pleca-voi la țară în vie
unde stoluri de grauri pofticioși
dau târcoale precum gândurile mele
amintindu-mi de tine
vezi nu uita Ioane petardele...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre parcuri, poezii despre ochi, poezii despre întuneric, poezii despre somn, poezii despre sat, poezii despre plimbare sau poezii despre lebede
Plouă!
Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Și-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.
Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Și curg peste anotimpuri, șiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.
Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Strașnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii și mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!
Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viață
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranță
Că poate fi totul ca un nou legământ!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre păsări, poezii despre mândrie sau poezii despre lumină
Coș de gunoi
crezi ce vrei despre tăcerile mele
eu stiu că nu-s piei de reptilă
ci oboseli acute de gând
și punte devin căzând lat
pe curmezișul hăului tâmplei
cu pași de bocanci scâlciați
târșiți să se plimbe trecutul
pe care tu îl știi fragmentar
tu poate crezi că tăcerile mele sunt pline de bube
ce supurează cuvântul făcându-l demers inutil
nu suflete sunt nori trecători
ce se sparg în tunete mute
să-mi plouă răcori pe suflet și frunte
încolo e totul senin
senin cât se poate desigur
și-al meu e-n seară târzie
cu soare ascuns și stele pe cer
licăriri de cuvinte misterioase stranii banale
pe care le adun pe fărașul uzat
ce-l golesc în coșul de gunoi al vieții ce sunt
naiv amăgindu-mă că-i poezie...
nu-s piei de reptilă tăcerile mele
de le simți o povară cu minim efort
zvârle coșu-n pubela utării cu tot...
ești încă verde și ea încă nu-i plină
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre încălțăminte, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre stele sau poezii despre seară
Cîntecul ploaiei
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca și-n casă, -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă... -
Plouă cît poate să plouă...
Zadarnic vor cîntece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiți de-ntristare... -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Ființa mea și simțirea
Sufăr și plîng amîndouă...
Viața-și urmează-ndîrjirea...
Plouă, plouă.
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Rapănă-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cîntecul ploaiei de cobe... -
Plouă, plouă... -
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Alexandru Macedonski despre ploaie, poezii despre tristețe, citate de Alexandru Macedonski despre rouă, poezii despre flori, citate de Alexandru Macedonski despre flori, poezii despre durere sau citate de Alexandru Macedonski despre durere
Adagio
Își iau adio teii de la vară,
Cu miere ninge peste ochii mei,
Mai strâng parfumul florilor spre seară.
În picături de miere, de mă vrei,
Oprește-te pe-o ramură cuminte,
Ce-și mai păstrează rodu-nmiresmat
Și-oi picura cu lacrimă fierbinte,
Din florile ce încă n-au plecat.
Mai am un braț ce încă înflorește,
Mai urcă seva verde-n inelar-
O mărturie care povestește,
Că îți sunt vară în vocabular.
Rostește-mă ca pe o rugăciune,
Dar, nu îngenunchea, că n-ai s-ajungi,
Să prinzi ultimul zvon de pasiune
Al ramului, cu degetele stângi.
Voi mai vibra o clipă, chiar de plouă
Și vântul îmi mai fură un suspin.
Veghează-mă pe-un colț de lună nouă,
Cu ultima suflare să te-alin...
Își iau adio teii de la vară,
Ca un adagio în scâncet de vioară...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre vânt, poezii despre vioară, poezii despre tei sau poezii despre religie
Când ninge pe gânduri...
Când ninge pe gânduri, departe-i furtuna,
E pace în steaua ce nu se dezminte
Și ninge pe soare, și ninge întruna,
Iar albul îngheață-n puține cuvinte.
Mulțimea de drumuri împarte ninsoare,
Copacii feerici, din munți, dau binețe
Pe buze-ntrebări, nu știam ce-o fi, oare,
Cu aripa nopții pe căi îndrăznețe.
Zăpezi liniștite, tablouri, ca-n basme,
Prin fulgii albaștri, nu-i strop de durere,
Fug relele-n cârduri, cu ele, fantasme,
Și toate se-ngână cu-n punct de vedere.
Cortegiul de iarnă alunecă-n fraze,
Doar rugile zboară spre ceruri înalte,
În slalom de vise, formându-și noi oaze,
Popasuri în stații și treceri prin halte...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zbor, poezii despre pace sau poezii despre oaze
Întors în gânduri de iarnă
asfințitul pogoară-ncet în vale
un copac dezgolit încă mai suspină printr-o frunză
se aude susurul unei ape
un pleosc tulbură liniștea
e lacul, e unda ce mă răscolește
o potecă strecoară-n pădure drumul ei
pași și foșnet, crengi ce suspină
un alb fugărit de lumină îmi amăgește privirea
este ea, iubirea pierdută
sărut cerul și număr gânduri pe un nor
inima-mi bate-n clopot
biserica din trupul vieții mă logodește
cu tine, te caut
răsună glasuri, un cor de copii
afară este iarnă, bate vântul, ninge câte un fulg
amintirea ta din vară îmi mai stăruie în minte
vreau înapoi sărutul umed al buzelor încă
nedeschise
vreau să mă auzi, vreau să mă știi din nou
sunt aici
te țin imaginar de mână
port în suflet încă trupul tău
mă auzi?
nu mă lăsa să strig în noapte
unde ești, te vreau,
te vreau înapoi
poezie de Viorel Muha (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre văi, poezii despre trup și suflet, poezii despre păduri sau poezii despre numere
Ninge primăvara
Ninge când n-ar trebui să ningă.
Ninge în plină primăvară,
Peste tine, peste mine.
Peste carnea noastră,
Peste buzele ce se sărută șoptind șoapte de dor
Și cuvinte de caramel...
Ninge peste străzile pustii
Și peste florile albastre,
Peste gândurile noastre rătăcite, speriate de șoapte
Ninge peste îngeri,
Peste morți ninge cu ecoul tăcerilor mele!
Peste vise și peste curcubeul realității noastre...
Ninge ca și când ar fi primăvara ultimei zile din an.
Poate că ar trebui să aștept venirea primăverii viitoare
Cu un alt soare mai puternic s-o dezghețe...
Pentru că a nins și peste muza mea, pe șevaletul iubirii.
De-ar fi iarnă acum, aș sări în sus, de fericire,
Că dragostea mea de copilărie
Ar putea topi zăpada într-un minut, cu o colindă.
Cât va trebui să mai aștept?!
O altă primăvară fără să ningă?
Căci primăvara asta îmi este aridă...
Plouă cu lacrimi din liniștea mea,
Pe drumuri de căutări...
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre îngeri sau poezii despre zile
Așteptări încă mă plâng
Trece-o zi arzând în soare,
Tu găsește-mă!... de poți,
În vârtejuri de culoare
Și fă totul, să mă scoți.
Pe cărări topind lumina,
Adun umbrele-n condei
Și scriu iarăși pentru Ina
Versuri... pân-la ora trei.
Vreau a pune în cuvinte
Taina unui timp... trecut,
Patima cea mai fierbinte
Și-urmele... din așternut.
Răscolite-n miez de vară
Așteptări... încă mă plâng,
Pentru-a nu știu câta oară
În tăcerea... unui crâng.
Trece-o zi... ca și furtuna
Căutând spre nori de fum,
Unde poate numai luna,
Stă la margine de drum.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre plâns sau poezii despre ore
Dorul
Vine dorul și mă-ntreabă:
"Primăvara unde e?
c-aș fi avut și eu treabă,
să zăpăcesc fetele".
Mă uit la el peste umăr.
Când răspund că n-am habar,
văd c-aventuri, fără număr,
tot notează-n calendar.
Când e iarnă, 'i degerat
și-acoperit de zăpezi,
hibernează-ngândurat.
de aceea nu îl vezi!
Se trezește-n primăvară,
galben, trist și pricăjit,
și-are grijă, până-n vară,
să se-ngrașe din iubit.
Se-ndoapă cu suferințe
de iubiri ne-mpărtășite,
se adapă cu dorințe
din suflete răvășite
de ghiocei, mărțișoare
și ocheade pofticioase,
spre băieți infatuați
sau fete năbădăioase.
Vara-i scade din noroc,
că, la munte și la mare,
când iubirile se coc,
el se face scrum, la soare.
Toamna îl revigorează,
ploaia-i gâdilă orgoliul,
lacrimile îl distrează,
se tolănește-n fotoliu
și se uită cu sadism
la perechile din vară,
care, doar din masochism,
își stâlcesc iubirea, iară.
Vai de el! E hărtănit,
bipolar și indecis!
De-ast-așteaptă primăvara...
Astenia... e-al lui vis!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre sadism
Moarte de-o vară
Azi sunt mai aproape de tine
Și-atât de departe mă văd,
Ți-aș spune că ninge în mine,
Că-i cod de urgii și prăpăd.
Ce iarnă se naște din vară,
Pesemne e totul schimbat,
Un viscol ne-așteaptă diseară,
Iar vântul mă mușcă, turbat.
Mai calc nostalgii în picioare
Pe-acolo pe unde m-am dus,
În mine, un munte și-o mare
Se ceartă pe-un colț de apus.
Ți-aș spune că totu-i himeră,
Dar asta o știi, evident,
Noi suntem pierduți printr-o eră
Fugită din timpul prezent.
Și-i gheață la geamuri, ca-n basme,
Și parcă aud un colind,
Ce zi țintuită-n fantasme,
Ce moarte de-o vară pretind.
poezie de Cristian Lisandru (august 2018)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre viscol, poezii despre schimbare, poezii despre picioare, poezii despre naștere sau poezii despre munți
Jocul iubirii
venise iarăși toamna
eu încă scriam în vară cuvinte moi
iar în iarba verde
ne jucam, doi copii, amândoi
rătăceam, privind cum se scurg anotimpuri
venise-i de mult
într-o noapte globală
ființă în neființă în doi
eram doi într-un gând
înnoptam aiurea prin parcuri
îmbrățișări ireale, săruturi furate
rătăcind pe aleile toamnei în doi
treceau trecători pe stradă
venise și clipa
uitasem de ea
eram singuri cu noi și cu ea
eram un copil pe o bancă
veșnic timid
priveam către tine
oftând
se scuturau pe alei toamne letale
știam că vine iarna
știam că ninge în munți
mă priveai zâmbind pe o rază de stea
dacă tu n-ai veni
eu pe cine aș iubi
atunci, jelui-m-aș cerului în vatra pământului
despre tine, despre mine
dacă tu m-ai privi încă o dată
eu pe cine aș avea
dacă te-aș iubi doar o dată
tu cu cine ai fi
erai pură, fierbinte
pielea ta mă ardea
sugera o chemare
ea, era ea
te priveam dezbrăcată
de gânduri, dureri și de toate
cerul zâmbea
erai stea, doar a mea
mă săturasem să mor în fiecare iarnă
iar la sfârșit să fiu din nou damnat
trecuse cruda iarnă
topind zăpezile din noi
păstrasem în palmă
un mugur de suflet
va veni o primăvară târzie
pentru noi amândoi
te strângi între gene
când te frâng din mine
mă chemi, mă dai
dar ochii tăi, cui îi dai
cobori caldă felină noaptea în parc
mă întreb
de ce eu, dacă tu
dacă tu, atunci eu
au trecut clipe, zile, ani
trăim acum în labirint de suferințe
am sfâșiat în zori veșmintele dintre noi
ce trist a fost, eu căutam un doi
dar cine azi mai suntem noi
te-am iubit, femeie
de ce-ai plecat atunci
lăsând în urmă lacrima și dorul
și mă întreb, cine suntem astăzi noi
și plecai femeie, plecai
lacrima la sân îți ajungea
pășesc pe cioturi de gând
căutând un pas către noi
acum, singuri amândoi
printre lacrimi, femeie
te-am mai sărutat o dată
la final
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit
Primăvară '98
Vară, vară
Primăvară,
Toate plugurile ară,
Nu la noi, în altă țară
epigramă de Iulian Dămăcuș din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre arat sau epigrame despre primăvară
Mizilul - Poarta Bărăganului (Caragiale)
Din cei ce-ajung, ca invitați -
De-i soare, ninge ori de plouă -
O parte vin că-s consacrați,
O parte vin... LA POARTĂ NOUĂ.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre ploaie, epigrame despre ninsoare, epigrame despre Soare sau epigrame despre Ion Luca Caragiale
Vară târzie
Vremea iubirilor noastre-a fost vara fugară,
vara târzie-a pus capăt grăbitului zbor.
Parca văd cum plecai pe nisip strigau,
strigau și piereau în septembrie mâinile tale.
Nu mai știu ce-a urmat după tine.
Poate un gol, poate păsări sau vânt.
Te-am chemat încă mult timp și nimenea nu-mi răspundea,
până când într-o noapte a răspuns pentru tine zăpada.
Ar fi fost să te uit ori să-mi spun
ca-ntâlnirile noastre n-au fost decât visul grădinii aceleia,
că volutele sânilor tai nu erau decât umbletul lunii prin apă,
surprins de un tânăr.
Dar vara de câte ori trece și tremură-n zare
din nou bănuindu-se toamna cu capul tău roșu,
văd iarăși nisipul acela, văd iarăși cum pleci - și strigă,
strigă pierind în septembrie mâinile tale.
poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre tinerețe sau poezii despre sâni
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Și arde și arde în noi...
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger sau poezii despre oraș
Vară fără tine
O vară grea,
o vară cu o altă lumină
în interiorul nostru.
O vară fără tine...
și încă o lumină din noi,
învelită în lacrimi.
Un an lung fără sfârșit, greu,
visuri noi, visători,
ce vom scutura
în inimile noastre,
chiar dacă nu suntem acolo.
Tu pentru totdeauna...
aprinzi încă o lumină
și vocea sufletelor noastre,
iar inimile noastre
vor fi veșnic în noi...
poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre inimă