Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Coș de gunoi

crezi ce vrei despre tăcerile mele
eu stiu că nu-s piei de reptilă
ci oboseli acute de gând
și punte devin căzând lat
pe curmezișul hăului tâmplei
cu pași de bocanci scâlciați
târșiți să se plimbe trecutul
pe care tu îl știi fragmentar

tu poate crezi că tăcerile mele sunt pline de bube
ce supurează cuvântul făcându-l demers inutil
nu suflete sunt nori trecători
ce se sparg în tunete mute
să-mi plouă răcori pe suflet și frunte
încolo e totul senin

senin cât se poate desigur
și-al meu e-n seară târzie
cu soare ascuns și stele pe cer
licăriri de cuvinte misterioase stranii banale
pe care le adun pe fărașul uzat
ce-l golesc în coșul de gunoi al vieții ce sunt
naiv amăgindu-mă că-i poezie...

nu-s piei de reptilă tăcerile mele
de le simți o povară cu minim efort
zvârle coșu-n pubela utării cu tot...
ești încă verde și ea încă nu-i plină

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Corina Mihaela Soare

Mă gândeam...

Tăcerile,
Tăcerile omoară primăverile,
Omoară verile
Și cheamă iernile.
Tăcerile sunt toamne,
Însingurate și nebune doamne.
Sunt timpul înghețat pe coame
Cernite de mai multe drame,
Tăcerile sunt ochii goi,
Sunt plânsul scrijelit pe foi.
Tăcerile trăiesc în noi
Și cheamă ploi
Și mult noroi,
În noi, în voi,
tăcerea, vrerea...
dar aceea e durerea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Rondelul tăcerii

Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.

Trecutul imuabil îți permite
Pe tine însuți te lași pleci,
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci.

Singurătății mele neclintite
Îi sărut ochii obosiți și deci,
După atâta vreme pot admite
nu ne vom mai despărți în veci.

Tăcerile sunt gânduri nerostite.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Rondelul tăcerii

Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.

Trecutul imuabil îți permite
Pe tine însuți te lași pleci
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci.

Singurătății mele neclintite
Îi sărut ochii obosiți și deci
După atâta vreme pot admite
nu ne vom mai despărți în veci.

Tăcerile sunt gânduri nerostite.

rondel de din Parfum patetic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Tăcerile îmi povestesc

Peste mine ninge cu frunze,
Frunzele toamnei mele arămii,
O toamnă care nu își cere scuze,
Împac o liniște cu ea, de amintiri.

Tăcerile îmi povestesc trecutul,
Apasă peste trunchiul oblojit,
Mă ofilesc culorile, puțin albastrul,
Seninului frumos înmărmurit.

Ce mi-a rămas? Doar pașii ce mă poartă...
Aleile la fel sunt pline cu noroi
Și bălțile cu apa tulburată,
De alții ce-au trecut, singuri prin ploi.

Îi plâng, cu nostalgia omului încărunțit,
Cu noaptea prețuită peste rime,
Pe albe foi de timp îngălbenit,
Vorbesc cu scrisul despre tine... și de mine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilul visurilor mele

Eu sunt copilul visurilor mele,
Sunt visul crud înfășurat în stele,
Sunt stea albastră care sărută cerul,
Un fir de praf ce încovoaie fierul.

Sunt însetat de apa de izvoare
Sorbind mai mult decât înghite-o mare,
Sunt tril febril de pasăre măiastră,
Sunt cel pierdut în draga lume-a noastră.

Sunt cer senin ce ziua-l luminează,
Vântul rebel în arșița de-amiază
Șoimul hoinar ce din înalt veghează
Cu capu-n nori dar conștiința trează.

Sunt cel venit anume ca treacă
Doar semănând mereu în piatră seacă
Iar la cules adună-nvățăminte
Și dăruind iubire în cuvinte.

Sunt un copil cu barba de mult deasă
Ce a uitat din doruri mai iasă
Și dintre toți aceia care iartă
A renunțat la dreptul său la soartă.

Sunt un copil care copil rămâne
Și dincolo de veacul cel de mâine
Și care încă pare mai poate
Să poarte-amaru-acestei lumi în spate.

poezie de (16 aprilie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tăcerile nu sunt cuvinte

Tăcerile nu sunt cuvinte

Tu taci pe-o canapea,
Eu într-un fotoliu.
Tăcerea ta-tăcerea mea,
Hrănite de orgoliu.

Chiar și durerile ne tac,
Și-s clipe irosite,
Tu nu mă întrebi, eu ce mai fac?
-De ce nu-mi povestești, iubite?

Nici eu nu te privesc, și tac,
Cum tac tăcerile-n odaie,
Și nu te întreb, deși aș vrea să o fac,
-Auzi, a ceasului bătaie?

Cu ticăitul lui ne trece viața,
În care refuzăm cuvinte,
Căci neoprită e-drumeața,
Șuvoi scurgându-se-nainte.

Ne amăgim în fiecare zi,
tăcerile ar fi cuvinte,
De parcă, împreună nu am ști,
Cât ne-au mințit. Că viața tot ne minte.

poezie de din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (6 martie 2019)
Adăugat de Marck NesselSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul inimii

cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoții
din dragostea pură mi-am făcut un scop
o apăr cu tărie să nu mi-o fure hoții.

imagini senzuale curg din caleidoscop
iubirea mea bătrână trece prin echinocții
cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoții.

scufund în mare ca un periscop
la picioarele mele zburdă cașaloții
propovăduiesc iubirea ca un episcop
icoane de lumină cumpăr la promoții.

cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoții.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Dincolo de mine

plouă cu suflete, cerul este plin de fluturi nouri
aripile nu mai zboară, luna câteodată prin umbre zămbește
îndrăgostiții sub parfumul teilor, renasc, sunt atingere
iubirea adună puful alb, zburdând, al plopilor
eu merg singur pe-o alee de parc, cu capul plecat
o bancă, o frunză, un crâmpei de cer, un copilaș
trec umbre prin mine de timp, încă nu am venit
aștept o roată să se desfășoare, fără drum
încălțările am uitat să le pingelesc, casa bunicii
mai are fusul vechi al pânzei în care încă
înfășoar fața trupului meu, nu am uitat
am o uliță în priviri, pe care merg și capătul
poate ești tu, dar uit înapoi văd unde sunt
începutul nu îl pot deșira, pentru că nu vreau fiu trecut
am gustat pașii înainte de ai fi împlinit, doare
drumul are colți de piatră ascuțiți, privirile tale
le pun în sipetul inimii mele, ca primă iubire
te întreb încă odată de ce mai uitat, poate că
sunt trecutul amintirii mele, care astăzi
pe-o alee de plopi singuratici, poate a reînviat

poezie de (mai 2010)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valer Popean

Amintiri de când eram mai tânar

Sunt buciumul care
răsună prelung
peste amintirile lăsate
dincolo de vreme,
Sunt roua dimineții
care o bei la izvor de timp,
când rătăcești prin
deltele stelare ale gândului,
Sunt tot ce vrei.
Te aștept în gând curat
ascuns sub un val
la țărm de mare,
ne iubim până
la sfârșitul veacurilor.
Ca să mă recunoști,
am prins un crin alb
în colțul inimii mele,
Pe frunte am pus chipul
tău așa cum gândul meu
te știe dincolo de
timpul care s-a ascuns în noi.
Nu sunt stăpânul timpului,
dar te invit fii
roua dimineților mele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Șuta

Ploaia

Ploaia,
de ar reuși să-mi spele
gândurile zilei,
taina nopților nedeslușită,
șirul de ıntrebări urcate la stele,
rugile arzătoare
trecute prin palmele mele.
Ploaie
ımi ești chiar TU,
durere izvorâtă din iubit,
lacrimile mele, picuri reci
ce răscolesc prin nori
durere!
Tăcerile...
clipele toate când nu suntem doi,
dorul...
focul ce arde mocnit,
de-ar reuși să le spele cu o rafală de nori,
ploaia!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cărțile pe care nu le-am scris

stau cuminți. nu plâng, nu se vaită, nu cer. așteaptă
când și când ies la poarta sufletului și privesc lung către niciunde
e modul lor de a protesta. în tăcere.

cuvintele pe care nu le-am rostit sunt cumva diferite
sapă la temelia încrederii și caută scăpare
chiar dacă știu niciodată nu vor apuca limina tiparului

tăcerile mele sunt ca albastrul cerului. senine.
norii vin și pleacă. culorile se amestecă liniștit sau cu violență
dar albastrul rămâne albastru și tăcerile rămân tăceri

din adâncul neundelui atotcuprinzător se ridică imaginea unui arbust
ce se încăpățânează trăiască. nisipul se strânge în jur ca o cazemată sufocandu-l,
dar el tot mai are puterea ridice câteva frunze la soare, dezvinovățindu-se

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Aparențe

aparențe-nșelătoare
tu mai crezi că sunt o floare
nu-s, am chipul ofilit
timpul e nestăvilit

și de fac pas înapoi
toate-mi vor părea ca noi
zile lungi cu cer senin
ierni, un ger sorbind din plin

aparențe-nșelătoare
cât aș vrea fiu iar floare
mâna ta încă fierbinte
ochii mei îi alinte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

De-ai ști

În mâinile mele, tu ești o-ncântare,
esti marea, ești cerul, ești tot ce mi-e sfânt,
ești norul pufos, ești corabia-n vânt,
parfumul divin. Tu ești vis și culoare.

Îți mângâi privirea, alunec pe tine,
te-nvălui în brațe tăcut și flămând,
te-alint, te sărut și te strâng ca și când
aș vrea mai am încă-un suflet în mine.

Prin mâinile mele îți sunt piedestalul
pe care te-așezi, ca zeiță-a trăi,
slăvită, de-a pururi, de cel ce-ți va fi
și stâncă, și vis, și oceanul, și valul.

Sunt tot ce tu vrei și sunt dornic a ști:
iubito, ce crezi că înseamnă-"a iubi"?

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

In lumea mea mica

în lumea mea mică
sunt numai un fir de nisip ce ridică
castele mărunte sub gânduri viclene
o vreme-am crezut brațele tale au pene
posibil însă fi încurcat iarăși gările
ori trenurile... sau poate toate mările
cu scoicile lor mici și rapace
cu melcii ieșind indecent din găoace
poate că am încurcat un răstimp și irisul tău mov cu un flutur
ori cu o pasăre albă... de toate scutur
ți-aș fi strâns ghem cuvintele toate
ți-aș fi alintat o noapte întreagă tăcerile poate
păcatele și visele triste
din umeri mi-ar fi crescut spre tine batiste
ca nouri sub stele
s-ar fi ascuns în tine tăcerile mele
ai fi crezut că sunt o mare îngustă
în dar ți-aș fi lăsat un crin și-o lăcustă
și poate-o furnică
ascunsă cu grijă în mâna mea mică
în mâna cealaltă
ți-aș fi întins ca o boltă înaltă
inima mea pitică și scundă
deasupra aș fi creat o mare rotundă
și-o stâncă verde din plastilină
peste toate din coaste-aș fi adus un ulcior cu lumină
și poate o lună
peste ochii tăi verzi uneori apună

lumea mea ar fi fost
un univers rogvaiv fără rost
azi toate sunt însă clișee în sepia sau poate povești
întreb încă trist cine-ai fost cine ești

lumea mea mică e numai o mare îngustă
fără scoici fără fluturi și fără lăcustă

poezie de
Adăugat de Anemarie IonitaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune înainte de naștere

Nu-s încă născut; ascultați- –
Nu lăsați liliecii însetați de sânge, șobolanii,
nevăstuicile sau vârcolacii să se-apropie de mine.

Nu-s încă născut; consolați- –
Mi-e teamă rasa umană va-întemnița-între ziduri înalte,
va amorți cu droguri tari, va-înșela cu minciuni ispititoare,
va chinui-n camere de tortură, va-îmbăia-n sânge.

Nu-s încă născut; aveți grijă de apa-n care voi fi scăldat,
de iarba prin care voi trece, de copacii cu care voi vorbi,
de cerul care-mi va cânta, de păsările și de lumina
din spatele gândurilor mele care-mi vor conduce pașii.

Nu-s încă născut; iertați-
pentru păcatele pe care le va săvârși lumea prin mine,
pentru cuvintele mele care vorbesc despre mine,
pentru gândurile mele care mă judecă,
pentru trădarea comisă de trădătorul de lângă mine,
pentru viețile pierdute când lumea ucide prin mâinile mele,
pentru moartea mea când trăiesc alții în mine.

Nu-s încă născut; recapitulați, vă rog,
amintiți-mi acele părți în care trebuie joc,
replicile cu care să întâmpin pe bătrânii care-mi dau sfaturi,
pe birocrații care mă ceartă,
pe munți când se-încruntă la mine,
pe iubitele care râd de mine,
pe valurile albe care mă-îndeamnă dansez
și pe deșertul care mă ademenește condamn,
pe cerșetorii care-mi refuză darurile
și pe copiii mei care-mi aruncă blesteme.

Nu-s încă născut; ascultați-...
Nu lăsați pe omul fiară și nici pe cel care se crede Dumnezeu
să se-apropie de mine.

Nu-s încă născut; întăriți-
împotriva celor care-ar dori -înghețe umanitatea din mine,
care-ar dori să mă transforme într-un jandarm-robotizat,
într-o rotiță dințată-n angrenajul unei mașini,
într-un lucru cu o singură față, într-un simplu lucru;
întăriți- împotriva celor care-ar dori să-mi dezintegreze entitatea,
să mă arunce-încoace și încolo sau
încolo și încoace, apă risipită printre degete.

Nu-i lăsați să mă prefacă-n piatră și nici să mă împrăștie în vânt..
Altminteri, ucideți-.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvânt, cuvinte

nu crezi în cuvinte care țipă
sunt cuvinte-nvolburate!
crezi, doar în cuvintele-aripă
Ce te ridică peste toate!

nu crezi în cuvinte care plâng
sunt aidoma cuvinte-moarte!
crezi, doar în cuvintele-lumină
În raza lor venită de departe!

nu crezi în cuvinte care taie
În carnea vie-a sufletului tău!
crezi, doar în cuvinte-vâlvătaie
Ce te ridică pân la cer mereu!

nu crezi în cuvinte ce strivesc
Un fluture, o inimă, o floare!
crezi doar în cuvânt dumnezeiesc,
În râul limpede și-n mare!

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu sunt gândurile, emoțiile, percepțiile senzoriale și experiențele mele. Eu nu sunt conținutul vieții mele. Eu sunt viața. Eu sunt spațiul în care se întâmplă totul. Eu sunt conștiința. Eu sunt clipa Acum. Eu sunt.

în Linistea vorbește, traducere de Ovidiu George Vitan
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lighean cu leșie

nu-i așa ți s-a întâmplat și ție
ca mie acum în fața albei hârtii
tâmpla ți se pară un lighean cu leșie
și să te întrebi dacă e-o stare de rău sau de bine
după atâta foc de-o viață întreagă

desigur că da și mai tuturor de pe-aici
pot zice răscolind prin cenușa unui deceniu
după tăciunii nestinși
unde-s esențele tari ce ardeau în văpăi
unde sunt flăcările iuți și jucăușe-ale esențelor moi
ude cenuși pe fund de lighean tăcerile lor
atât oare se-alege de noi

simt gândurile făcute păduchi
foșcăind pe scalp din afară
și-mi vâr părul albit în lighean
capul curat redevină trunchi
pe care surcele de vise fac
în vatra tâmplei s-aprind iar și iar focul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Ene

Cântec fragil

uneori
simți nevoia te odihnești.

brazda frunții
în care de atâtea ori
ai îngropat soarele
o sprijini de marginea lumii.

tot ce ți-a aparținut până atunci
capătă o altă dimensiune.

de exemplu
lacrimile se sparg.
unele potolesc setea păsărilor,
altele sunt lăsate uitării.

n-ai să crezi,
n-ai să crezi,
dar sunt lacrimi ce trec din senin
în recele zbucium al mării!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar tăcerile

Lasă-i poetului
doar tăcerile din
Tăcerea
ce naște
din cuvinte
Cuvântul...

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook