atâtea frunze
îşi scutură copacul
ca lumina
să scalde fereastra
în cer

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipele urcă pe ramuri
până acolo unde
cerul îşi scutură
lumina
de umbre

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin frunze
cerul
în stropi
îşi cerne
lumina

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin fereastra deschisă
respiră în verde
sunet de frunze,
pereţii ascultă
lumini de cuvinte

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să mă leagăn

(poetei Monica Rohan)

monica monica lasă-mă să mă leagăn
în leagănul tău monica
sunt ţeapăn
lasă-mă să mă leagăn îi spune
copacul de om de un an
lasă-mă-n leagăn
totuşi nu-s ţeapă (?!) îi spune poetei
monica în simulare de leagănare plopiul rohan
copacul de
om de un an îi tot spune monica
lasă-mă să mă leagăn monica
sunt ţeavă
prea fixă prin care cu resemnare
-n subţire
umorile soarelui nostru iar curg

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori brodate
pe cer
vibrează
prin frunze
lumină

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mărţişor! (1 Martie)

Atâtea fiinţe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.

Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.

Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.

Atâtea lucruri finuţe,
Atâtea mărţişoare drăguţe.
Atâtea doamne şi domnişoare,
Azi! Un mărţişor pentru fiecare!

poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii
şi cu părul nins
intru în toamnă
când copacul
îşi scutură frunzele

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii se scutură de frunze. Timpul se scutură de oameni.

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Estetica decadenţei
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU, COPACUL...

Eu m-am ascuns adesea, de mine, prin pădure
Şi mă credeam copacul cu trunchi şi ramuri dure;
Am alergat timidă spre licăriri de soare
Şi mă credeam, eu însămi, o stea nemuritoare....

Mi s-a-ntâmplat odată s-alerg spre nicăieri,
Să zbor printre iluzii chiar dincolo de zări,
Am alergat prin beznă şi prinsă în hăţiş
Nu-mi mai găseam cărarea să ies spre luminiş...

Atuncea eu, copacul, m-am clătinat în noapte
Şi-am picurat în zori cu rouă şi cu şoapte...
Mi s-a deschis deodată fereastra către Cer
Şi m-am rugat în taină:,, Nu mă lăsa să pier!''

Şi am rămas copacul firav, dar în picioare;
Eu mai alerg şi-acuma, ca orice muritoare,
Să ies din întuneric, culeg din cer lumină,
Şi trec prin,, uşi'' deschise... cu inima senină....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul şi omul

Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.

Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ţinut de hăţuri de-o mână de oase.

Copacul şi omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scuturaţi-vă, frunze...

Scuturaţi-vă, frunze; muriţi, flori, muriţi pe tăcute;
Nopţi lungi şi zile din ce în ce mai scurte;
Fiecare frunză-mi susură o binecuvântare,
Pâlpâind în copacul toamnei – o ultimă-alintare.

Voi zâmbi coroniţelor de nea când se vor dezvălui privirii
Acolo unde-ar fi trebuit să înflorească trandafirii;
Şi-o să cânt destrămarea nopţii care deschide-n zori
Uşa unei zile mohorâte ca fereastra unei închisori.

poezie de Emily Bronte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa
coboară
seninul cerului
şi clădeşte
lumina în noi

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

primăvara
ne mângâie sufletele
cu vise de împlinire,
în lumina
înmuguririi

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul de stepa

Atâtea ceruri amânate,
Sub care lupii mei flămânzi,
Zăreau în joc de frunze moarte,
Inelul umbrelor prelungi...

Atâtea drumuri netrăite,
Pe care n-ai cum să le-ajungi...
Îmi strigă carnea în jur lupii,
Toţi vor veni - tu ai să fugi!

Atâtea oase-mprăştiate,
Prin stepe, fără lumânare!
Un singur lup flămând trăieşte,
În el, lumina cărnii moare.

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba îşi caută mulţimea pe pământ. Copacul îşi caută singurătatea pe cer.

Rabindranath Tagore în Păsări răzleţe (1916), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scutură magnolii

Se scutură magnolii,
Lumina cade lin
La tâmple, când cocorii –
Un voal de stele, vin.

Lumina ne-mpresoară,
Tăcerea se topeşte,
E iarăşi primăvară!
În suflete priveşte!

Trec voaluri de speranţă,
Lumină şi culoare...
Magnolie în muguri,
Ne-aduci eliberare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina unei stele
nicicând nu va pieri,
ea naşte
pe fruntea dimineţii
senine zori de zi

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

am învins
nebunia de-a crede
că lumina
poate exista
fără noi doi

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire neatinsă

Îţi scriu o poezie
pe foaia tăcerii
când norii albi
îşi scutură petalele
în raza dimineţii.
Din fereastra de cer
coboară dorul
picături ce curg
în colţuri de suflet
clipa-strop sfânt de mir
înfloreşte în simfonia
inimii
colţul de rai
vis nemaiîntâlnit
în iarna grea cu ninsori
giuvaer preţios
în infinitul albastru
iubire pură
vinovaţi de necunoaştere
suntem noi,
depărtarea şi anii
de aşteptări.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino!

Rămâi şi alege iubirea,
De pleci, voi visa numai iarnă,
Închide fereastra şi vino
Şi lasă doar visul să cearnă.

Închide fereastra şi vino,
Afară doar ploaia lipseşte,
Mi-e chiar întuneric în suflet
Lumina din gânduri citeşte.

Închide fereastra şi vino
Şi pune-mi sub cap doar tăcerea,
E toamnă, nu vreau s-aud vântul
Împinge afară durerea.

Închide fereastra şi vino
Şi uită să pleci dimineaţă,
Se-adună pe cer numai stele
Şi ploaia ne pleacă din viaţă.

poezie de Corina Mihaela Soare (2017)
Adăugat de soarecorina
Comentează! | Votează! | Copiază!