Nepoțică și bunel...
tu existai în lumea paralelă
la care n-am avut nicicând acces
o lume ba supusă ba rebelă
ba vie ba pe cale de deces
eu existam în lumea racordată
la alte referințe de idei
o lume-n care să iubești o fată
era echivalent cu: fă ce vrei...
și între noi realitatea trancendentă
mereu punea o pavăză de foc
un șanț pavat cu apă decadentă
adâncă ca bătăile de joc
m-am zbuciumat așa o veșnicie
în care nu era nici liniști și nici loc
numai un vis în prag de nebunie
și pripe ce se neagă reciproc
m-am alintat și cu iluzii mai reale
decât amarul cel mai dulce din povești
am rupt cu dinții din plăceri carnale
dar n-am știut nici că nici cine ești
și ca să n- am cumva vre-o indoială
că tot ce-a fost sortit s-a împlinit
tu mă întrebi in pripă cu sfială
-bunele, tu pe mine m-ai iubit?!!
poezie de Iurie Osoianu (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre superlative
- poezii despre reciprocitate
- poezii despre realitate
- poezii despre plăcere
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
- poezii despre idei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Liniști...
și n-am pentru nimeni nici nume nici sunet nici văz
nici ape nici aer nici foc
dar numai cu tine -și vis și speranță și crez
și stea cu noroc
și n-am pentru nimeni nici gânduri nici lume nici loc
nici spațiu nici vreme nici hău
dar numai cu tine - și ape și aer și foc
și liniști mereu...
poezie de Iurie Osoianu (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sunet, poezii despre prăpăstii, poezii despre noroc, poezii despre gânduri, poezii despre foc, poezii despre apă sau poezii despre aer
Karmă...
Tu ai venit când n-am visat,
Tu ai venit atuncea când
Să zbor din nou n-am mai sperat
Nici în cel mai romantic gând...
Tu ai venit cu gând curat,
Plin de-amintiri și de dureri,
Căutând, cu sufletul, un sfat,
Să scapi de drama ta de ieri...
Eu te-am primit cu gând deschis,
Cu compasiune și respect...
Ți-am zis tot ce-am știut de zis,
Dorind "nedreptul" să-l îndrept...
Nici eu, nici tu, n-am vrut mai mult
Decât, cumva, să încercăm,
Ca într-al vieții trist tumult
O oază liniștii s-aflăm...
Dar ce s-a întâmplat apoi,
N-am controlat, nici tu, nici eu...
A fost un vis peste-amândoi,
Din cerul tău, din cerul meu...
De fapt, o continuare-n vis
A unui ancestral trecut,
C-așa, probabil, ne-a fost scris:
Să-l reluăm de la-nceput...
Căci, altfel, cum să explicăm
Că ne-ntâlnim în orice gând
Și-n orice chip ne completăm,
Așa deplin, așa curând...
Da, cred că nu ai spus greșit,
Că "ne-am știut" fără să știm...
Că-n altă viață ne-am iubit,
Chiar dacă nu ne amintim...
Că ne-am mai întâlnit, precis,
În alte vremi, cândva, cumva,
Și-am fost eroii unui vis,
Care s-a rupt de undeva...
Dar karma e un verdict greu
Când vrea să dreagă-un vis stricat...
Și-l reluăm, prin timp, mereu,
Din punctu'n care s-a sfăr'mat...
Vom fi sortiți să ne iubim
Și-n alte vieți, neîncetat,
Până-mplinim acel sublim
Al karmei care ne-a legat...
poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre zbor, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre sfaturi sau poezii despre romantism
Marele absent
O să-nchid ochii, zic o rugăciune și dorm apoi, că e târziu.
De tine nici o veste, ești mort, bolnav, sau încă viu.
Nimic. Și nici nu mai contează. În lumea ta n-am loc,
E plin. Să fii iubit, rămâi cu bine. Eu te-am dorit cu foc
Și patimă arzând. Dar n-a fost decât vis. A fost la mine-n gând.
Eu doar așa eram cu tine, și nici măcar, fior plăpând.
Că de atins nu te-am putut, ai frică de blândețe.
Tu nu știi vorbe dulci, doar ură și furie, rău, tristețe.
Acum mai uit, ce bine. Nu ești mereu prezent.
Curând vei fi din viața-mi, doar marele absent.
N-o să mai știu de tine, cum mult timp n-am știut.
Am vrut, tu nu, dar înțeleg... Nu s-a putut.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre religie, poezii despre prezent sau poezii despre ochi
Uitarea
... am un volum de versuri mai blajin
decât cel mai cumplit și veșnic chin
și uneori îl mai deschid să răsfoiesc
prin amintiri, prin veșnicii, prin pământesc
sorb din nectarul dulcilor poezii
în care nici nu ești nici n-ai să fii
și-n care te-am iubit de-atâea ori
cum n-au iubit nici stele, nici fiori
apoi, închis total îl pun la loc
pe polița dulapului de foc
și iarăși uit și cine sunt și unde plec
pe lângă geamul tău de ce mai trec...
poezie de Iurie Osoianu (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre stele, poezii despre amintiri sau poezii despre Pământ
Ultima dată...
n-am nici tată nici mamă n-am nici soră nici frate
am doar vreme de-o seamă cu nimic și cu toate
n-am nici mamă nici tată n-am nici frate nici soră
doar o notă uitată-n suita de horă
n-am nici soră nici frate n-am nici tată nici mamă
nici noroc nici dreptate nici curaj și nici teamă
n-am nici frate nici soră n-am nici mamă nici tată
dar mai am înc-o oră pentr-o ultimă dată...
poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre ore, poezii despre mamă, poezii despre frică, poezii despre dreptate sau poezii despre curaj
Lumea mea e-n poezie
Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.
N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.
Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.
M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot să cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.
Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor și să renasc,
Și de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre trandafiri
Fără îngăduință
Și n-am cerut să fiu sămânță,
și n-am cerut să fiu Adam
să gust din mărul cel mai dulce
năpasta lumii an de an.
Și n-am cerut privirea-albastră
și nici o inimă de leu,
și nici statura cea semeață,
și mâinile muncind din greu.
Și n-am cerut nici cugetarea
și nici iubirea n-am cerut,
m-ai pus fără de voie marea
deasupra a tot ce-ai făcut.
Și n-am cerut nici răzbunarea,
mânia Ta nu am cerut
și n-am cerut nici boală, moartea,
și nici trăirea într-un trup.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toleranță, poezii despre mâini, poezii despre mere, poezii despre medicină, poezii despre inimă sau poezii despre boală
Simplitatea iubirii
N-am fost bărbatul cel mai bun din lume,
Nici cel mai sfânt sau cel mai înțelept,
Nu am avut o măreție anume,
Dar ți-am dat toată inima din piept.
N-am posedat averi nenumărate,
Nici sânge nobil nu am moștenit,
Însă am stat cu tine zi și noapte
Și-am fost al tău odor neprețuit.
N-am fost sortit să țes frumos cuvinte
N-am perorat cu gând să te atrag,
Ci vorbele ce mi-au venit în minte
Eu ți le-am spus mereu cu mare drag.
N-am fost un om de știință remarcabil
Nu am făcut nicio descoperire,
Însă am fost și am rămas capabil
Să te-nconjor tot timpul cu iubire.
poezie de Octavian Cocoș (22 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre știință, poezii despre sânge, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre noapte
Tu nu mă întreba
tu nu mă întreba, tu știi
că pe cărarea mea pustie
și tot ce n-a mai fost să fie
doar tu la mine o să vii
am să te strig din agonii
pre nume care nu mai este
fior de tainică poveste
tu nu mai întreba, tu știi
am să te duc printre stihii
pornit de unde nu se vine
și tot ce n-am e pentru tine
tu nu mai întreba, tu știi
tu nu mă întreba, tu știi
ce-a fost, nicicând n-o să mai fie
nici clipă de melancolie
nici sentiment de veșnicii...
poezie de Iurie Osoianu (8 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre melancolie sau citate de Iurie Osoianu despre melancolie
sorb din nectarul dulcilor poezii
în care nici nu ești nici n-ai să fii
și-n care te-am iubit de-atâtea ori
cum n-au iubit nici stele, nici fiori...
catren de Iurie Osoianu (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre stele, citate de Iurie Osoianu despre poezie sau citate de Iurie Osoianu despre iubire
Întâlnirea de platină
și iar ne-am întâlnit întâmplător
dar poate nu întâmplător -special
ne-am întâlnit la ușa unui dor
da poate nu la ușă -în astral
ne-am dat, cum o făceam de obicei
binețele prin jesturi de rigoare
eu am zâmbit și tu fără să vrei
mijii de parcă ai călcat un soare
și am pufnit în râs, involuntar
și tu rădeai cu mine și pricină
și-n râsul tău zvâcnea un ritm stelar
de parcă îl ținea-i tiptil de mână
ne-am așezat în banca de cristal
să stăm în doi la un pahar de amintire
în care eram hăul infernal
iar tu-o stâncă într-un lanț de neclintire
ne aminteam cum noi am fost colegi
de școală, clasă, mahala și vise
îmi aminteam cum te rugam să mă dezlegi
de legămintele ascunse-n manuscrise
îmi aminteam de primul meu sărut
involuntar, furat din colț de gură
-sărut mai dulce niciodată n-am știut
și nici iubire n-am știut, mai pură
tot depănam și depănam șirag
din ghemul amintirilor fatale
în care veșnic mă opreai în prag
în vagul prag al inocenței tale
iar tu mă ascultai cu zâmbet dur
involuntar și el în colțul gurii tale
și-n ochii tăi era numai ajur
și în cuvinte numai note verticale
în care îmbinai nițel regret
cu aliaj de cruntă nostalgie
și feminizm al naibii de cochet
și însetat mereu de apă vie
ca în sfârșit să-mi spui că ai iubit
c-ai fost și tu iubită și de mine
doar uneori și fujitiv ți-ai amintit
și-n jenere... mi-ai spus:
-rămâi cu bine...
și te-ai pornit precum în alte dăți
să mai străbați prin spațiile tale
iar eu -să mai admir singurătăți
mai tinere, mai moi, mai verticale...
poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre gură, poezii despre școală, poezii despre zâmbet, poezii despre tinerețe sau poezii despre sărut
Locul meu
Mai demult
Mi-am căutat locul într-o casă, pe pământ,
Dar nu l-am găsit.
După,
L-am căutat în aer
Și tot nu l-am găsit.
Când am văzut că nici în aer nu e
L-am căutat în apă
Și, nici acolo nu era.
În vis, m-am uitat până și în adâncul pământului,
Dar, deja, mă obișnuisem
Să nu fie acolo unde îl caut
Și, așteptarea mi s-a împlinit
Căci, nici în pământ nu era.
Și, când, într-un târziu, obosit,
M-am oprit din căutat,
L-am găsit!
Era unde eram și eu.
poezie de Adrian Moroșan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea celor doi...
n-am fost nicicând, nicicând iubit de tine deși îți insuflai că sunt iubit
simțeai un iz de nepăsare pentru mine ornamentat cu interes deosebit
și mai simțeai un fel de milă-n pripe ce imita perfecta încîntare
când încercam să fâlfâi din aripe și să le fac mai repede să zboare
și uneori mă alintai cu soi de stimă când împleteam în avalanșa de cuvinte
ba strofe fără noimă ba cu rimă ba lava din suflare mea cuminte
nici nu mă zic de alte sentimente de gelozie patimă ori vise
dar pot să le adun ca componente a unei matematici mai precise
și dacă facem și abstracție totală de-mprejurarile impuse de destin
și intonația din ruga ta fatală să fiu cumva alături, clandestin
pot afirma c-am fost iubit de tine într-o poveste inventată pentru doi
de oameni cu moravuri libertine și compromis cu îngerii din noi...
poezie de Iurie Osoianu (21 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre matematică, poezii despre inventatori, poezii despre gelozie, poezii despre cuvinte sau poezii despre avalanșe
M-ai alintat doar cu o palmă...
Plimbată încoace și încolo
De numai vorbele-ți bogate...
M-am rezumat la chip de Apolo,
Uitând de strategii versate.
Și te-am dorit așa cum ești,
Precum și creanga-și poartă rodul...
N-aș fi crezut să împietrești
Cum mintea-ți proiectează golul.
Te-aș fi văzut bogat în suflet,
De-ai fi știut să strălucești!...
Însă, n-am auzit vreun sunet
Din inima ce n-o muncești!
M-ai alintat doar cu o palmă,
Ce ai trântit-o din senin...
Deși, tabloul nostru prins în ramă
Spunea sfârșitul de venin.
Nu spun nici DA, nu spun nici NU,
La ce mi-arăți c-o să mai fie...
Dar ce-mi dai tu, nu e acum,
Și-atunci... mă-nchid în colivie...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi mai multe poezii despre bogăție, poezii despre sfârșit, poezii despre plimbare, poezii despre muncă sau poezii despre dorințe
Ce-a fost n-a fost
Ce-a fost n-a fost. Pădurea și vechea mânăstire.
Trecutul meu adoarme în neștire.
Nici aerul, nici noi nu ne-am opus.
Cine-a învins și cine-a fost supus
nu știm nici noi,
nici firul de trifoi.
Ce s-a-ntâmplat nu s-antâmplat,
ce-am blestemat n-am blestemat
și-a fost păcat ce-am binecuvântat.
Ce înțeleg nu înțeleg.
M-am rupt în două și-am rămas întreg.
poezie de Tiberiu Utan
Adăugat de Yigru Zeltil
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre păduri
Romanță negativă
N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit!...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veverițe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopți de primăvară!
Și-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se știe
În care timp și-n care loc s-a petrecut!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre început, poezii despre semnale, poezii despre primăvară sau poezii despre gări
Sunt un bun cetățean, dar în oricare țară m-aș fi născut, tot așa aș fi fost. Sunt un bun cetățean, fiindcă am fost întotdeauna mulțumit cu starea în care m-am aflat. Fiindcă am consimțit mereu soartei care mi-a fost hărăzită și nici n-am roșit vreo dată de ea, nici n-am pizmuit pe a altora.
citat clasic din Montesquieu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre naștere sau citate despre mulțumire
Nu exist!
Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...
Am înțeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..
Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...
Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...
Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...
Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...
Ce liniște mă soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre plâns sau poezii despre hârtie
De ce-am venit pe lume?
Eu n-am venit pe lume să mă așez la masă
Și să aștept poeme la mic dejun și cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Și m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.
Și n-a știut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viață, mai singură ca luna;)
Și fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.
Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Și n-am cerut bomboane, păpuși sau prăjitură;
Doar așteptam iubire și nu știam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.
Și m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Și am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.
Nu știe nimeni încă, nu știu nici eu ce taină
Păstrează-n ea răspunsul, la întrebări de-o viață:
De ce mi-a fost durerea și adăpost și haină,
În fiecare noapte și-n orice dimineață?
Îmi va răspunde versul din ultima secundă,
Când voi pleca în lumea de dincolo de mine,
Un vers bolnav de noapte cu rima muribundă,
Călcând pe-un vis de ceară, pe alte căi străine...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dulciuri, poezii despre vestimentație sau poezii despre umor
Intima
Nu sunt nici rau, nu sunt nici bland,
Nu m-am tarat, n-am pizmuit,
Am fost si sunt un biet smintit
Care viseaza chiar mergand...
Si nu stiu dac-am suferit,
N-am fost sarac, n-am fost bogat,
Am si iubit, am si uitat,
Am si uitat, am si iubit.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Cincinat Pavelescu despre iubire