Ochii tăi în noapte

Venii întors pe dos
Ca un buzunar
Pe lumea asta.
Rămas fără ţigări
Anii se prefac consecvent în fum
Mă scotocesc
Prin buzunarul memoriei
Până la urmă scanez
Două boabe de piper:
Ochii tăi în noapte

poezie de Octavian Clement
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul trăieşte în-afară: cu sufletul întors pe dos, ca un buzunar spart!

aforism de Costel Zăgan din Caratele... prostiei
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De veacuri ne separă aceeaşi noapte

lumea oglinzilor din noi e o lume
de refugiaţi fără identitate în aşteptarea (re)naşterii
o noapte ne înghite încet în negura ei

de fapt nu există depărtare doar sărăcia asta de viaţă
o formă de acceptare a ceea ce nu poate fi întors

un toiag înflorit într-o primăvară imaginară
o groapă care îşi aşteaptă cuminte stăpânul

da aşa e viaţa un pachet de ţigări pe jumătate gol
alteori un nasture căzut de la haina dorului
totul atât de imprevizibil

dar când o frunză îţi va zâmbi în parcul unde te plimbi
o să mă recunoşti?

poezie de Nuţa Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea de azi

Când totu-n lume e întors pe dos
Şi ne conduc, ocult, ciudate legi,
E inutil, ba chiar periculos,
Ca adevărul să îl înţelegi.

De vezi minciuna şi încerci s-o negi,
Eşti izolat, efortu-i de prisos,
Căci totu-n lume e întors pe dos
Şi ne conduc, ocult, ciudate legi.

Suntem împinşi în ritm vertiginos
Spre moarte, n-ai putere să alegi,
Căci la butoane sunt senili moşnegi,
Manipulaţi de cei cu teancul gros...

Şi totu-n lume e întors pe dos!

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi ca doi sihaştri

Ochii tăi ca doi sihaştri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaştri,
Răsăriturile clare.

Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiţi pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.

Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineţi cu soare
Taina gândurilor mele.

Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă şi dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul

te-am iubit femeie în noapte
o singură noapte
în patul alb
împletit din flori de liliac
între îmbrăţişări sfioase şi tainice suspine
din ochii tăi curgeau rubine
în zori, te-am iubit femeie cu patimă nebună
între boabe crude de rouă
aşezasem pe coapsele nude, doruri
doruri adânci
pierdute atunci
prin sălbatice lunci
când ne iubeam din noapte până în zori
te iubesc femeie de o viaţă
tu, parfum duios de floare albastră
eşti înger coborât în braţele iubirii eterne

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pas în urmă

Ţi-am uitat pasul în urmă
Până i-am pierdut ecoul
Care privea înapoi,
Spart...

Iar când te-ai întors deodată
Cu zâmbetul găurit de o umbră
Te-am iertat în cuvinte:
Nespuse...

Ţi-am adunat bucăţile şi paşii
Până arătai din nou a suflet
Şi te-am împachetat în "aproape",
Ştiind...

Dar pasul ţi-a rămas mereu în urmă
Ca drumul fără ţintă
Întunecat de golul din zâmbet,
Şchiopătând...

poezie de Gabriela Chişcari (19 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

În ochii tăi ca-n două oglinzi însufleţite
Amurgul îşi răsfrânge privirea-nsângerată
Şi ochii tăi sunt roşii ca două flori de mac
Plutind împerecheate pe luciul unui lac.

În ochii tăi amurgul, uşor, pe nesimţite,
Se stinge ca lumina din candela uitată
Şi ochii tăi din roşii se-ntunecă şi par
Doi ochi tăcuţi de sfântă pictaţi într-un altar.

poezie celebră de Ion Minulescu din Revista noastră, II, nr. 2 (1 aprilie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ochii

Eu am rămas printre destine pendulând
Iar versul mi s-a stins în negura de şoapte,
Doar ochii mei încă veghează suspinând,
S-apară chipul tău frumos în miez de noapte.

Încerc să te întrezăresc doar printre amintiri
Şi prin cenuşa visurilor noastre spulberate,
Prin disperarea şi furtuna unor mari iubiri,
Neverosimile iluzii şi-amăgiri deşarte.

Voi rătăci mereu printre destine pătimind
Şi graiul meu va amuţi curând în lumea fără şoapte,
Doar ochii mei vor sta de veghe strălucind,
Ca ochii de argint ai prădătorilor din noapte.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi

În ochii tăi sunt condamnatul aşteptat
Să bat cu inima in poarta ta fierbinte
Cu biata-mi inimă să mă predau
În dorul tău - un miez de lut fierbinte.

În dorul tău mă vrei îngenuncheată azi
Să şterg şi să plătesc toţi anii scurşi
Cu biata-mi inimă să te iubesc
Să şterg un trist deceniu - trecut prin noi
cu lecţii.

În ochii tăi sunt condamnatul nins
Dorit de al tău suflet cunoscut de Domnul
Celula in care nimeni nu a fost închis
Să te trăiască - iubindu-te până la moarte.

poezie de Adelina Cojocaru (15 martie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi albaştri
Ca marea calmă, azurie,
Frământându-şi valurile,
Fiecare ţipăt de albatros un pizzicato
Al unei harpe fără de sfârşit
Ce te-nvăluie cu viclenia sirenei
Şi te trage, fără scăpare în vârtej

Ochii tăi albaştri
Ca nourii tolăniţi leneş
La margine de lac
Blue sky, blue sky,
Se tânguie Pink Floyd
Neputând ţine ritmul
Cu unduirea şoldurilor tale
În care bărbatul se pierde
Ca într-o mlaştină de smarald

Ochii tăi albaştri
Ca- iartă-mi metafora folosită
În exces- albastrul de Voroneţ
Hipnotizând adulmecări feline,
Culoare risipită până la streaşină
Numai în haosul Purgatoriului
Unde îmbrăţişarea-ţi
E laţ de spânzurătoare

Ochii tăi albaştri
Ca două oglinzi de gheaţă
Iezere pe padina muntelui
Sticlind magic în asfinţit
Ce te-ndeamnă la escladare,
Deabia îţi stăpâneşti hohotul de râs
Gata a prăvăli peste imprudent
Avalanşa...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Nu ştiu de unde-au apărut,
Din bolţi de vară, ochii tăi,
Şi prin ce lumi i-am mai iubit
Strigând privirile din ei.

Poate eternitate-mi sunt
Prin adâncimea nopţilor,
Când stele ard, adânce căi,
Cerul căprui al viselor.

Prin lumea tainelor orbite
De aerul, ce-i ars de pleoape,
Mi-eşti marea-ntidere de clipe
Cu valuri albe stinse-n ape.

Puteri, dorinţe-n foc de cord
Sunt ochii tăi, ca un prăpăd!

sonet de Aurel Petre (28 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi i-aş recunoaşte dintr-o mie
Mi-au răpit fără efort inima din piept.
Ochii tăi sunt muza din fiecare poezie
Să-i revăd cu nerăbdare acum aştept.

Ochii tăi mi-au dat lumea peste cap
Din cauza lor sunt prizonierul nopţii,
Iar de emoţii inima mea o ia la trap...
În acest caz vreau sentinţa definitivă a sorţii.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 martie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi cuprind în braţe
Trupul dulce şi firav,
Îl sărută-n dezmierdare,
Iar el tremură cu drag.

Ochii tăi sunt verzi
Ca iarba şi smaraldul
La un loc,
Când îi pierzi pe buze
Roua îi absoarbe,
Le dă foc.

Ochii tăi mă fură
Noaptea şi chiar
Luna le dă drept,
Se ascund pe cer
Şi steaua le zâmbeşte,
Eu îi cred.

Ochii tăi, ce fericire!
Văd o fată şi sunt eu,
Fără ei în nemurire
N-aş fi eu.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De cine ţi-e frică, Dora?
Ai văzut tu scorpion
să se teamă de nisip?!

Oamenii vin şi pleacă,
au în buzunare tot felul
de reţete pentru viaţa veşnică.
Uneori un demon caucazian
coboară şi le pune în palmă
două trei boabe de cafea prăjită. Ei închid
ochii, îşi aprind o ţigară şi trosnesc în dinţi cafeaua. Oricum
somnul nu va veni niciodată,
aşa că trezia asta a ta nu mă sperie. Am în
buzunar câţiva bănuţi
culeşi de la un mort,
pe care o să-i pun sub o pernă inutilă.

Şi oricum peste tot e nisip.
Nisipul nu face niciun rău
dacă închizi ochii.

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La urmă urmei, orice femeie se bucură să mai întârzie în anii frumuseţii, iar dacă oglinzile nu o mint, ar fi preferat să mintă ea ochii celor care o privesc. Să fie alţii o oglindă mai blândă, pentru ea, şi să nu îi reflecte realitatea. Poate că cei mai frumoşi ani ascund cele mai frumoase amintiri, iar eu vreau să se vadă asta. Vreau să se vadă că încă mai întârzii în anii mei cei mai frumoşi, vreau ca o lume întreagă să vadă că, odată cu amintirile, anii se instalează în corpul nostru, în inima noastră, în ochii noştri, că nu sunt doar nişte musafiri în treacăt prin biografia noastră, şi că te poţi păstra tânăr încă multă vreme. Asta, dacă nu laşi pe alţii să-ţi fure anii.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Când se lasă roua, de cu zori
Şi-altă zi senină se-ntrevede,
Ochii tăi răsar ca două flori
Într-un colţ de iarbă veşnic verde.

Dacă vântul suflă la amiază
Aducând toţi norii mai aproape,
Ochii tăi înlăcrimaţi veghează
Peste munţi, păduri şi peste ape.

Când pământul stă o clipă-n loc
Şi se-aude zvon de bucurie,
Ochii tăi, ca frunzele de soc
Se lipesc de braţe numai mie.

Iar spre seară, când în albu-i var
Blând spoieşte luna toţi pereţii,
Ochii tăi - două grămezi de jar -
Vor s-aprindă zorii dimineţii.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scufundarea e fresh şi hrănitoare

la nivelul memoriei se scriu jurnalele supravieţuitorilor
ce rămâne la suprafaţă se păstrează, restul se odihneşte cu bărbia proptită la fund şi se dizolvă până la schelet, nu îmbătrâneşte niciodată

câteodată nu rămâne nimic deasupra, nici măcar spuma sau o pieliţă cât de cât necesară

din aproape în aproape te ghidezi cu uşurinţă se întrevăd
coşuri de fum pătrăţoase şi braţe de bărbat care să le susţină
e încă genul de loc unde trăiesc victimele violenţei conjugale şi cred că doar bărbaţii pot să

genul de loc pe care îl construieşti
paraclisul memoriei tale
găuri nivelate şi linii imprecise, fără pasiune fără şoapte desperecheate
fără motive pentru care să ne întâlnim şi să bem nişte cafele
cel puţin să ne adresăm două cuvinte

genul de loc în care scufundarea e fresh şi hrănitoare pentru teroarea
că ai 40 şi te urâţeşti

genul de loc
în care dacă renunţ nu sunt slabă sunt
un geamantan care s-a umplut şi fermitatea niciunei pieli nu mă mai deschide
de data asta

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea interogatoriului

Să descoşi un buzunar fără să-l întorci pe dos.

culmi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Patru mâini pot duce-n ele
Un tavan întreg de stele,
Două vieţi spre un destin,
Două ceruri -un sublim-,
Douâ râuri confluente,
Două muze indolente
(Ieri, la artă repetente)
Zece spiţe dintr-o roată,
Carul Mare,
Lumea toată,
Ochii tăi şi ochii mei,
Cu surâs de Dumnezei,
Substitut de curcub

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mers... (Cu iubire soţiei mele Ana Leonte)

Am mers decenii împreună
Până astăzi draga mea,
Am înfruntat orice furtună,
Tu dăruindu-mi dragostea.

Am învins în viaţă greutăţi,
Trecând prin multe, pas la pas,
Nu ne-am despărţit în părţi,
Multă dragoste ne-a mai rămas.

Au trecut solstiţii peste noi,
Mai multe de un sfert de veac,
Nu privim cu teamă înapoi
Anii, în amintire se prefac.

Proaspătă ca briza dimineţii
Adormită, stau şi te privesc,
Frumoasă ca în anii tinereţii
Ca şi atunci, şi astăzi, te iubesc.

31 mai 2002

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!