Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Scufundarea e fresh și hrănitoare

la nivelul memoriei se scriu jurnalele supraviețuitorilor
ce rămâne la suprafață se păstrează, restul se odihnește cu bărbia proptită la fund și se dizolvă până la schelet, nu îmbătrânește niciodată

câteodată nu rămâne nimic deasupra, nici măcar spuma sau o pieliță cât de cât necesară

din aproape în aproape te ghidezi cu ușurință se întrevăd
coșuri de fum pătrățoase și brațe de bărbat care să le susțină
e încă genul de loc unde trăiesc victimele violenței conjugale și cred că doar bărbații pot să

genul de loc pe care îl construiești
paraclisul memoriei tale
găuri nivelate și linii imprecise, fără pasiune fără șoapte desperecheate
fără motive pentru care să ne întâlnim și să bem niște cafele
cel puțin să ne adresăm două cuvinte

genul de loc în care scufundarea e fresh și hrănitoare pentru teroarea
că ai 40 și te urâțești

genul de loc
în care dacă renunț nu sunt slabă sunt
un geamantan care s-a umplut și fermitatea niciunei pieli nu mă mai deschide
de data asta

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Iris: Am aflat că aproape tot ce s-a scris vreodată despre iubire este adevărat. Shakespeare a spus "Călătoriile se sfârșesc cu întâlnirea îndrăgostiților". Ce cugetare nemaipomenită. În ce mă privește, eu nu am avut niciodată parte nici măcar de ceva asemănător, dar sunt ferm convinsă Shakespeare da. Cred că mă gândesc la iubire mai mult decât ar trebui să o facă oricine. Sunt mereu uimită de puterea sa pură de a schimba și de a ne defini viața. Tot Shakespeare a fost cel care a spus "dragostea e oarbă." Asta știu cu siguranță este adevărat. Din motive greu de explicat, iubirea piere; pentru alții iubirea pur și simplu se pierde. Dar apoi sigur iubirea poate fi regăsită, chiar și pentru o singură noapte. Pe urmă intervine alt tip de iubire: cel crud. Cel care aproape că își ucide victimele. Se numește iubire neîmpărtășită. Aici sunt o expertă. Cele mai multe povești de iubire sunt despre oamenii care se îndrăgostesc unul de celălalt. Și cum rămâne cu restul dintre noi? Cum rămâne cu poveștile noastre, ale celor care se îndrăgostesc doar ei? Noi suntem victimele acestor aventuri unilaterale. Noi suntem cei blestemați de cei pe care îi iubim. Noi suntem cei pe care nu-i iubește nimeni, răniți ce umblă aievea. Handicapații fără avantajul de a avea un loc mare de parcare! Da, aveți în față o asemenea persoană. Și de bunăvoie l-am iubit pe acel bărbat timp de trei ani îngrozitori! Trei ani absolut înfiorători din viața mea! Cele mai urâte sărbători de Crăciun, zile de naștere, nopți de Anul Nou ce au adus cu ele lacrimi și valium. Acești ani în care am fost îndrăgostită au fost cei mai negri ani din viața mea. Toate astea pentru că am fost blestemată iubesc un bărbat care nu poate și nu-mi va putea împărtăși vreodată iubirea. O, Doamne, doar când îl văd! Inima bate cu putere! Gâtul mi se usucă! Nu mai pot înghiți! Toate simptomele obișnuite.

replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Duios Anastasia trecea

nu e despre filme sau actori, e despre viață și despre cuvânt
cuvânt ce intră-n lume gol. lepădat de buze umede sau uscate de teamă
și care se chinuie înțeleagă viața cu toate rătăcirile ei
dar nimic nu o poate cuprinde în toate ale sale
și-atunci cuvântul se retrage
și intră în ilegalitate
ca și genul.
cândva eram și eu cuvânt
aveam valoare, aveam greutate
și lumea credea
dar acum
nimic nu poate ține istoria în loc
nici măcar eu...
fără cuvinte. fără epitaf
mai bine un sms
lma

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimic, absolut nimic nu este întâmplător ... pentru niciunul dintre noi ...

Nimic, absolut nimic nu este întâmplător
pentru niciunul dintre noi,
nimic din ceea ce trăim,
din ceea ce simțim, din ceea ce făptuim.
Totul parcurge paginile unui scenariul
prestabilit de propiul nostru suflet,
de cât de bine ne experimentăm rolurile,
de cât de bine ne adaptăm planului,
depinde împlinirea... sau nu
... a destinului însuși...
Nici măcar,
cea mai nesemnificativă fracțiune de secundă
din timpul nostru,
nici măcar,
cel mai șovăitor și infim pas
făcut în spațiul propriu,
nici măcar,
o singură ființă întâlnită de-a lungul vieții,
nu sunt întâmplătoare.
Ele fac parte dintr-un plan interior,
sunt particulele info-energetice,
grupate în gânduri, unde și câmpuri formă,
care alcătuiesc viața fiecăruia dintre noi,
iar viața este prea scurtă
pentru a o petrece cu oameni,
... care nu merită...
Dacă cineva te vrea în viața lui,
îți va face loc în ea,
tu nu trebuie să te bați pentru un loc acolo.
Nu încerca
să te bagi cu forța în sufletul cuiva,
care trece cu vederea valoarea pe care o ai.
Amintește-ți mereu prietenii adevărați,
nu-ți sunt cei care sunt lângă tine
când ești fericit,
ci cei care îți sunt aproape,
când ți-e cel mai greu.

poezie de din Filosofia iubirii pure
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Genul liric poate fi ca un îndrăgostit care cade-n genunchi în fața iubitei și ca o fată care se oftică de dor. Genul epic e la fel, dar nu are versuri, are rânduri.

perlă de autor necunoscut/anonim
Adăugat de EmilSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Felul în care, fără să facă nimic, Miss Emeralds ținuse în frâu pe toate acele sălbăticiuni care umpleau universitatea din H. era pentru mine obiectul celei mai mari uimiri. Nu luam parte la escapadele nocturne ale colegilor mei, dar știam destul de bine ce fel de fete frecventau și care era genul de frumusețe pe care, fără greș, îl găseau excitant. Miss Emeralds încarna contrariul, în ambele privințe. Cuvintele sunt prea brutale ca definească genul ei de frumusețe, lucru ce nu s-ar putea face decât prin aluzii. I-am regăsit culorile cutreierând dunele toamna și grația fragilă în freamătul botului unei căprioare pe malul apei.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Ioan Petru Culianu

Toți cei care au cunoscut-o pe Alice H. – și sunt sigur că cel puțin T. a cunoscut-o odat㠖 nu par aibă o memorie mai bună. T. a uitat-o cu desăvârșire, iar necazul e că nici eu nu-mi pot aminti unde anume am întâlnit-o prima oară pe T. Dacă asta s-a întâmplat la Milano, cum pretinde ea, atunci ar fi fost posibil s-o fi întâlnit pe Alice acolo, dacă nu la Academia Brera, atunci măcar în capela de la Santa Maria delle Grazie sau în parcul Castelului Sforza, înainte fi devenit un loc de întâlnire al drogaților. (Dar oare T. nu era tot un fel de drogată? Oare nu din acest motiv am întâlnit-o și am încercat s-o conving renunțe? Este genul de acțiune la care m-aș fi așteptat din parte-mi. Acesta-i pesemne motivul pentru care m-am simțit legat de Alice H., deși nu-mi amintesc fi fost legat de ea: mai degrabă impresionat, ca și când aș fi fost martor la ceva supranatural.)

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Demoni

am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început și fără sfârșit,
unde până și Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe fața Pământului,
vorbind cu El însuși
despre noua
arhitectură a Raiului,

am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind niște umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenușă
de fier
peste ochii obosiți ai societății
și peste
noua dezordine mondială,
să mă cert
de moarte
doar cu demonii mei
fără viziune,
care îmi denaturează
perspectivele asupra lumii
și năzuințele,
din când
în când.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Un zero absolut sau cât mai aproape de fața cerului

aflu la intersecția acelor de ceasornic
în mine a mai rămas puțină lumină
doar atât cât să scriu
ultimul bilet
absent pentru o clipă
respir haotic
nu mă mai recunosc și nici nu-mi pasă
strig la cineva pe care nu l-am întâlnit niciodată

nu mai am timp aștept
delimitez de ceea ce am fost și
o identitate din care o să ies...

dar ce mai contează!

nimeni nu pleacă definitiv din același loc
e dor un ritual care-i ține pe oameni
mai aproape de Dumnezeu

poezie de (2014)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Luis Bunuel

Toată viața am fost hărțuit cu întrebări de genul: "De ce e ceva așa și nu altfel?", "Cum îți explici asta?". Toată această goană de a înțelege, de a umple spațiile goale, face viața și mai banală. Dacă am avea curajul să ne lăsăm în mâinile destinului, acceptăm misterul fundamental al vieților noastre, atunci am fi mai aproape de genul acela de fericire care vine odată cu inocența.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Emil Cioran

Am avut, mai mult ca oricine altcineva, exact viața pe care am vrut-o: liberă, fără constrângerile unei profesii, fără umilințe usturătoare și griji meschine. O viață de vis, aproape, o viață de leneș, cum nu sunt multe în acest veac. Am citit mult, însă numai ce mi-a plăcut, și dacă m-am străduit să scriu și eu cărți, efortul mi-a fost răsplătit de satisfacția că nu m-am abătut, în ele, nicio clipă de la ideile și gusturile proprii. Dacă sunt nemulțumit de ce am făcut, genul de viață pe care am dus-o, în schimb, nu mă nemulțumește. Și asta înseamnă enorm... Marele succes al vieții mele e că am reușit să trăiesc fără o meserie. În fond, mi-am trăit viața destul de bine. M-am prefăcut că a fost un eșec. Însă n-a fost.

citat clasic din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Personal, tot nu știu ce înseamnă progresiv. În mintea unora, dacă o bucată muzicală e mai lungă de 10 minute, primește automat eticheta de "progresiv". Întotdeauna îmi place interpretez aranjamente de genul celor clasice, care sunt în mișcare. Pentru mine muzica fie e bună, fie e rea; nu contează ce etichetă are. Genul de etichetă progresivă care nu-mi place este cea care implică versuri ce fac referire la gnomi dansând, Stonehenge și basme cu zâne.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
detalii despre carteAnda Docea

Nici măcar nu erai genul meu. Dar poate că ai fi fost, până la urmă. Aș fi putut pretinde, nu-i așa, "trăiesc momentul" sau că e "prima zi din tot restul vieții mele" și atunci, fără să mai analizez atât, te-aș fi abordat direct, în stația de autobuz de la Universitate. Ca să nu am deloc, dar absolut deloc emoții, aș fi coborât facebook-ul în real și ți-aș fi zis: uite, așa arată poza mea de profil din acest moment – nu e cea mai grozavă, dar nu e nici pe departe cea mai proastă. Apoi aș fi trecut în revistă informațiile "despre mine", locurile mele preferate din "fotografii" și ți-aș fi dat niște nume de cunoștințe apropiate care, la o adică, ar putea zice că-s fată de treabă. După această introducere, ți-aș fi cerut prietenia și ți-aș fi spus aștept cuminte la "urmăritori", până când vei binevoi -mi oferi un loc în viața (de fapt, în lista) ta. Iar ție nu ți s-ar fi părut nimic, dar nimic ciudat în asta, ca și când și în lumea reală s-ar întâmpla zilnic.

în Camere de hotel, Iunie, 137 (aprilie 2015)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Camere de hotel" de Anda Docea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.95- 12.99 lei.

Există un loc pe lume în care inima îmi bate mai tare, în care rămân fără răsuflare de atâta emoție, un loc în care timpul se oprește. Acel loc e în brațele tale, acolo nu mai îmbătrânesc, acolo nu mă mai opresc visez.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frământări nocturne

Aprinsul întuneric e-al nopții care vine.
Mă fericesc iluzii ce încă n-au suport,
Și nu știu printre gene ce licăr mai rămâne,
Când vinovat absolv tăcerii ultim ort

Abisuri așteaptă când încă pentru mine
Orbecăirea zilei e țelul lui suprem
Nu-i liniște sau pace, nici loc pentru mai bine,
Când laurii virtuții sunt puși pe un catren.

Mi-am rezervat eu însumi un loc pentru-a mă cere,
La sufletu-ți fierbinte când rece topesc,
Și văd fără speranță că nu mai am putere,
Să-ți spun în nebunia de-acum ca te iubesc.

Mi-e teamă chiar de ziua care va-ncepe mâine,
Din întuneric umbra iubirii s-a desprins
Și patima tăcerii prin lipsă mai rămâne,
Să suplinească golul ce visul mi-a cuprins.

poezie de
Adăugat de Dora RaducanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Străin de mine, străin de tot

Străin de tot...
Străin de mine,
Străin de tot,
De viață,
De fiecare loc;
Sunt un pion mobil,
În mâinile ale cărui destin,
Mă aflu și suspin...

Dar nu mă plâng,
Încerc depășesc frontiere,
Nu-mi impun limite.
Sunt victima unei vieți, deși,
Am fost nevoit decid,
Să dezertez ori
pierd lucid.

Sunt gata plec,
Privesc în urmă,
Nu am nici un regret;
Sau poate
Totuși am,
Renunț la puținii prieteni
Pe care îi mai aveam.

Scot din buzunar
Un bilet spre o destinație,
De care nici nu am habar
Am cu mine o valiză,
În ea, pașaportul fără viză.

Sunt un dezertor într-o lume,
Ce pentru unii ca mine,
E un refugiu pentru ziua de mâine.

Mă plimb pe artera principală,
De-a lungul unei străzi
Ce duce spre gară,
Dar gara e goală,
Doar câțiva mai mișună pe-afară.
Cred sau doar presupun,
sunt oamenii,
A unei vieți fără stăpăn.

Trec pe lângă ei,
Mă privesc umil
Cu zămbetele șterse.
Nu mai au cuvinte
mai spună:
"Merit o viață mai bună!"

Aștept pe peron,
Găsesc un ziar aruncat
La intâmplare
Răsfoiesc pagini,
Citesc doar titluri
Încărcate de valoare.
Sunt genul care se afundă în esență
Nu prefer o reală consistență.

Mi-a sosit trenul,
Trebuie plec.
Privesc pe geam,
Cum îndepărtez,
Dar nu regret.

Sunt conștient las tot,
Dar nu pierd nimic,
Din ce am avut
Sau ce-am fost,
Sunt călător prin lume,
Îmi caut un rost
Anii trec unul câte unul
Pierd lupta cu timpul
Pierd trenul ‘speranței'
Poate ultimul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

deși zice profa de română vârsta e doar un număr eu
sunt copil și nici tocurile ei de 15
nu se pot înfige atât de adânc în carnea firii mele
cât
să mă convingă revin cu picioarele între muritorii de rând
eu doar număr stelele pe care mi le cresc de mică în palme & pe față în loc de pistrui

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aristotel

Dintre substanțele secunde, specia e substanță în mai mare măsură decât genul, căci ea este mai apropiată de substanța primă. Într-adevăr, dacă ar reda (apodidomi) cineva ce este substanța primă, o va face în chip mai cunoscut și mai familiar redând specia decât genul... Prin urmare... specia e în mai mare măsură substanță decât genul. În schimb, dintre speciile care ele însele nu sunt genuri, nici una nu e substanță în mai mare măsură decât alta.

în Categorii, 5, 2b (1994)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba greacă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Gr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Persoana cerșește și trâmbițează "iubirea", dar uită pune pe primul loc deșertăciunea ego-ului numită cunoaștere... Ea cerșește iubire, dar uită ego-ul nu oferă nici măcar banalul respect. Așadar fără ca primeze frumusețea inimoasă a unei minime onestități, fără să realizați sunteți sub hipnoza halucinogenă a minții cum vă va putea ajuta Maharaj? UN GURU, POATE SĂ AJUTE FOARTE MULT, dar condiția este ca discipolul fie onest și să nu opună o rezistență psihologică personală motivată tocmai de mintea care îl ține prizonier, sclav. Un discipol onest va întreba și nu va presupune porcării de genul dacă ești Sinele trebuie să nu obosești, să nu dormi, să nu clipești pupila sau să nu te duci la budă. Mi-a mai zis cineva că dacă am excreții nu sunt realizat, și i-am zis ba dimpotrivă asta este cea mai mare realizare a unui realizat își duce gunoiul la timp, NU CA TINE, uite ce gunoaie cari în cap în loc să le verși în primul tomberon. Cum vei obține libertatea cu un cap plin de minte, adică de toate gunoaiele care ea le crede despre libertate?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Brad Pitt

Ajungeam până departe cu anumite proiecte, dar apoi, dintr-odată, voiam fac altceva. Mai aveam doar două credite până să termin facultatea. Doar două credite. Tot ce trebuia fac era să scriu un eseu. Ce fel de persoană e un astfel de bărbat? Acel tip de bărbat mă sperie - este genul de om care lasă întotdeauna ceva neterminat.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Blocat în timp

Sunt în același loc în care lumina mea te-a întâlnit
Și-a ta lumina arzătoare pentru o clipă m-a privit.

De sus, lumina călătoare a soarelui ne-a încălzit,
Acum lumina-i o răcoare sub care cerul mi-e strivit.

Sunt în același loc în care copacii ne-au înconjurat,
nu ne vadă orișicare ce trec în lungul și curbat.

Sunt tot aici, cu amintirea ce mi-a rămas când ai plecat,
Copacii dorurilor noastre privesc spre mine, camuflat.

Sunt în același loc de veghe pe care îl păzesc cum știu,
În el e doar amărăciune și e tristețe și pustiu.

Pustiu-i cuibărit în mine cu tot ce are el mai viu,
În mână țin doar o hârtie pe care niciun rând nu-ți scriu.

Sunt în același loc în care copacii au îmbătrânit,
În bătrânețea lor neclară lumina nopții a albit.

Sunt în același loc în care aștept ceva în răsărit,
trezesc din somnul care cu visul lui m-a otrăvit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Există acvarii moderne, foarte mici, care să nu necesite întreținere aproape deloc? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!