E toamnă iar
simt că viața nu mai are răbdare. cuvintele joacă în fața ochilor
muzica are alte sonorități, aerul are alt gust
și nici ideile parcă nu mai sunt fluide. au colțuri și țepi
și lasă în urma lor pete de uitare. sângerez. sunt tot o rană
vin alegerile! vin alegerile! dar eu aleg de când mă știu
fiecare zi este o nouă alegere, fiecare oră mă obligă
telefonul îmbufnat și-a ars bateria. până și lucrurile mor
dacă nu sunt băgate în seamă. aveam un bec. s-a scuturat
toamna asta e incredibilă. a sufocat verdele cu prea multă iubire
acum împrăștie aur pe toate aleile și cerne lumina
aerul ruginește, se desprinde ușor și cade sfidând gravitația. e plutire.
așa cum numai visele desprinse de pe geana dimineții se lasă purtate
către niciunde...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre telefon
- poezii despre ore
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Odihna de la capătul drumului
poate că... știu. mulți sunt speriați... și eu sunt
dar asta nu mă poate opri. nimeni nu poate opri timpul în loc
se știe că orice fenomen are o finalitate.
și viața e tot un fenomen. fenomenal aș putea spune
vezi tineri în jur. nu mai au răbdare
vor totul. repede.
se uită la tine. nu te înțeleg
dar asta e treaba lor. nu trebuie să le explici nimic
nici nu ar avea răbdare să asculte
eu uită că și tu ai fost ca ei
și uneori chiar și tu uiți
uiți pentru că acum acum ai mai multă răbdare
și altă înțelegere a lucrurilor
acum știi că orice ai face, soare își vede de ale lui
nu are nici condică de semnat
nici tramvai de prins
și nici concediu magnific de organizat
aerul e respirabil sau nu
apa e potabilă sau nu
viața e trăibilă sau nu, dar ea,
ea se merită trăită
și atunci când se termină bateriile
înțelegi că ai ajuns
la capăt
și îți iei o binemeritată pauză
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tramvaie, poezii despre tinerețe, poezii despre sperieturi, poezii despre promisiuni, poezii despre odihnă, poezii despre concediu sau poezii despre apă
Despre "încotro Doamne"
Dumnezeu mi-a dat destulă răbdare ca să îndur viața asta
sau poate că răbdarea s-a născut și a crescut în mine
liană cățărătoare căutând lumina
de când m-am născut am învățat și urmat câteva precepte
dar tot viața mi-a dovedit că lumea se schimbă
și ar cam fi timpul ca și preceptele mele să se schimbe
să nu minți. să nu furi. să îți iubești aproapele. erau odată
dar minciuna a devenit politică de stat iar hoția e ca diploma de onoare
cât despre iubire, nici ea nu mai știe cărui gen literar aparține
am obosit Doamne. știu că viața e incredibilă ca un test grilă
dar Doamne, dacă tot joci șah cu mine
surprinde-mă cu mutarea finală și dă-mi mat.
o nouă partidă, alte mutări... alte timpuri...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre schimbare, poezii despre minciună, poezii despre iubire, poezii despre învățătură, poezii despre șah sau poezii despre religie
Vin alegerile
Câinii sunt îngrijorați
Că-n speranțele lor vane
Foarte mulți interesați
Candidează la ciolane.
epigramă de Gheorghe Enăchescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre câini
I have a poem
ai avea răbdare să asculți un bătrân
povestindu-și nimicurile zilnice,
numărându-și bănuții
și înjurând instabilitatea economică
și politică?
mă uit în oglindă
și sunt surprins de câte pot spune
de nimicuri vorbesc
și de amintiri strivite între pleoape
cred că o să arunc toate pastilele la gunoi
și o să-mi retrăiesc amintirile
câte una pe noapte
ca în povestea Seherezadei
și voi respira cu nesaț aerul dimineții
pentru că știu că-l merit
poate ne vom mai auzi. poate nu
dar cuvintele mele
vor străbate lumea cu lumina vitezei
revenind de fiecare dată
acolo unde eu
voi fi vorbit cu mine
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre amintiri, poezii despre viteză, poezii despre politică, poezii despre poezie, poezii despre noapte sau poezii despre dimineață
Vin alegerile
Sunt românii "fericiți":
Vin alegeri pe aici
Și vor fi iar păcăliți
De aceiași... păcălici!
epigramă de Nichi Ursei din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre păcăleli, epigrame despre fericire sau epigrame despre România
Am uitat...
ritualul dimineții e neschimbat de zeci de ani
deșteptarea, eclozarea, pastila de fericire, dușul și îmbrăcatul
când iei pastila de fericire, un filtru ți se așează peste ochi
și tot gunoiul rămâne afară, nu te maculează
dar pentru că țeava de fericire s-a înfundat azi am rămas fără pastile
și trebuie să suport o zi infectă până vine cineva s-o repare
aerul are gust rău, apa are gust și culoare
și hainele sunt de-a dreptul oribile
zeghe cu jeg întărit și pete slinoase
iar strada e cu adevărat...
Doamne, unde trăiesc eu?
și am văzut oameni cu ochii goi
strada era plină de suflete chircite și chipuri cenușii
trec râuri, râuri, oameni cu chipul cioplit
pe care sclipește fericirea
pe jos, pe trotuare, oamenii fără pastile de fericire
au lacrimi adevărate
și știu cum e să plângi de foame și de frig
eu am o casă ei nu, eu am o masă ei nu, eu am un pat ei nu
eu iau în fiecare dimineață pastila de fericire
și trec nepăsător prin viață
zi după zi
ei nu
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre fericire, poezii despre adevăr, poezii despre suflet, poezii despre râuri sau poezii despre prezent
Și, știi, iubito...
Și, știi, iubito, nu am timp de lume
Și, parcă, nici de tine nu mai am...
Căci plictiseala vrea să mă sugrume,
Și simt cum nepăsarea-mi bate-n geam.
Te uită, a trecut și primăvara
S-a dus și floarea pură de castan...
Mă lasă rece - cu căldura-i, vara
Căci, tot mai rece-i lumea, an de an.
E secetă, câmpiile sunt arse
O secetă cumplită simt în piept...
Natura-mi joacă - și ne joacă farse
Aștept ceva dar nu știu ce aștept:
Să plângă cerul lacrimi răcoroase,
Sau, poate, într-un vis să te revăd...
Ori să-ți aud șoptirile duioase
Când ploaia-ar face, în oraș, prăpăd.
Când strada s-ar zbici, sub ochi de soare,
Și teii ar îmbăta - cu floarea lor
Iar totul, împrejur, ar fi splendoare
Aș vrea, din nou, să mă topesc de dor.
Dar nu mai am putere, nici voință
Să te iubesc, cum te iubeam, cândva...
Când, ars de-aleanuri, respiram dorință
Eu nu sunt eu tu ești altcineva.
... Și, nu mai am, iubito, timp de lume,
Nu mai prind rod a-inimii livezi...
Dar îmi doresc ceva și știu ce-anume
Ceva în care nu cred și nu crezi...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre trecut, poezii despre tei, poezii despre primăvară, poezii despre plâns sau poezii despre oraș
Vorbe si iar vorbe...
( ce să fie oare?... decât vorbe goale...)
Dacă doresc ceva, 'ți voi spune,
Așa sunt eu și chiar mi-e bine,
Te vreau întreg plin de iubire
Deșii sunt prea tăcută-n fire
Aștept să treacă ziua-ntreagă
Și-apoi ne spunem tot ce vrem
Trecut-au vorbele prin fața
Luminilor din locul gol.
Îmi place să te simt ușor,
Ca un proscris în țara largă
A sufletului părăsit
Lângă cuvintele grămadă.
Dacă a rămas ceva să-ți spun
Aleg o altă țară acum
Poate și alte vorbe bune,
Să ți le spun mai mult în șoapte.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre bunătate
Cărțile pe care nu le-am scris
stau cuminți. nu plâng, nu se vaită, nu cer. așteaptă
când și când ies la poarta sufletului și privesc lung către niciunde
e modul lor de a protesta. în tăcere.
cuvintele pe care nu le-am rostit sunt cumva diferite
sapă la temelia încrederii și caută scăpare
chiar dacă știu că niciodată nu vor apuca limina tiparului
tăcerile mele sunt ca albastrul cerului. senine.
norii vin și pleacă. culorile se amestecă liniștit sau cu violență
dar albastrul rămâne albastru și tăcerile rămân tăceri
din adâncul neundelui atotcuprinzător se ridică imaginea unui arbust
ce se încăpățânează să trăiască. nisipul se strânge în jur ca o cazemată sufocandu-l,
dar el tot mai are puterea să ridice câteva frunze la soare, dezvinovățindu-se
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre albastru, poezii despre încăpățânare, poezii despre încredere, poezii despre violență sau poezii despre proteste
Tu ai spus
Tu ai spus nu cer nimic,
Nici cerul nu poate cere,
Tu ai spus, evoluăm pe raze diferite,
Este bine, iradiem ceva, tu ai spus,
Nu suntem nici aproape, nici departe,
Este drept, noi doar suntem,
Tu ai spus, nu este momentul,
Așa este, nicio execuție nu se potrivește cu momentul,
Pentru mine nu există decât ACUM,
Dar nu ai cum înțelege, ai ceasul tău,
Nu-ți sunt străin cât timp ne aflăm în această lume,
Tu ai spus, iubirea este-n tine, fals,
Iubirea mea este la tine, iubirea ta nu este nicăieri,
Poate că este în cuvinte, dar ce sunt cuvintele?
Pui de vrăbii, zboruri de rândunele, vorba Minulescului,
Cel ce pierduse cheia, pălăria și bastonul,
Tot mai departe ne vom roti, mâine vom fi departe,
Acum este deja mâine, everyone around me is dying,
Fiecare pleacă în alt tren, avion, au rămas un pantof fără toc,
Un toc fără peniță, din joacă se nasc iubirile,
Ca furtuna-n aprilie, copleșit îmi plec fruntea,
Parcă ieșeam din spital sau din închisoare,
Mă simt ca o libelulă, adică liber, în jurul meu moare timpul,
Acest fluviu pe care plutesc cadavre invizibile,
Eins, zwei, copii împușcați în fața mamelor,
Mame împușcate în fața copiilor, cine să-i mai plângă?
Istoria se scrie de jos în sus, apoi se autodecapitează,
Buzele mele mușcă aerul, pântecul aerului, mormânt aerian,
Am scos sabia de aur de sub nisip, ca Lancelot,
Pălăria lui Hamlet a fost uitată la rechizite,
Veneau lupii și urinau peste tot,
Departe urlă felinele mari,
Mă acund și repet, toate sunt vânare de vânt.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre mamă, poezii despre aer, poezii despre vânt, poezii despre vrăbii sau poezii despre viitor
Căderea petalei de cais
luna s-a cățărat până în vârful celei mai înalte crengi
și asemeni unui acrobat se leagănă
ascunzându-și surâsul în spatele unui nor răzleț
câteodată o apucă un chef nebun de joacă
și nu mai ține cont de protocol
o floare de cais speriată cumva de acest balans
încearcă să-și strângă petalele la piept
numai că una dintre ele, amețită de parfum
se lasă pe spate dorindu-se iubită
și nici nu bagă de seamă că s-a desprins
și că plutește ușor depărtându-se de celelalte
e fericită. nu bănuie că moartea i s-a strecurat deja în vise
încrețindu-i fața imaculată
pământul suspină așteptând...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre nebunie, poezii despre moarte, poezii despre jocuri sau poezii despre flori
Din sertarul cu amintiri
am descoperit cu uimire cuvântul iubire. eram prea mic ca să-l înțeleg
dar prin asociere am înțeles că soarele nu caută pe cineva anume ci-i luminează pe toți la fel
și am văzut că luna își ascunde fața de fiecare dată când se îmbujorează
mă jucam cu cuvintele până când am observant că și ele pot răni
și am început să privesc cu uimire fiecare muchie, fiecare față
și cuvintele au crescut purtându-mă pe brațe fără să mai rănească pe cineva
m-am întrebat de ce este atât de fioroasă moartea,
dar din tot ce-am citit nu am aflat, așa că m-am decis s-o aștept
și-acum fiecare zi e un motiv de bucurie pentru că uneori și răspunsurile dor
am ales să iubesc neantul pentru că e singură modalitate de a-l invinge...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre dor, poezii despre creștere sau poezii despre bucurie
N-am timp
Dumnezeu știe. nu am timp de fleacuri. luați dragostea din calea mea
lăsați-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aș putea să vă răspund dar nu am timp
viața asta e atât de scurtă și am atâtea de făcut.
învăț. acumulez. atât de multe de învățat. și atât de puțin timp.
viața trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
și sincer nu am timp nici să privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinație
acum am timp. știu atât de multe și am uitat atât de multe încât mă întreb dacă a meritat
aș vrea să știu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aș vrea să strivesc un fir de iarbă între dinți să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară
acum am timp și pentru mine și pentru alții. mai bine zis am timp să mor
viața a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri și apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus și atât de puține întrebări. acum am timp. degeaba.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate
Cuvânt de îmbărbătare
hei! ai văzut? iubirea încă îmi tot dă târcoale.
dar cum poate un orb să vadă ceea ce e pur și simplu îți sare în ochi
și te lasă fără cuvinte? pare ciudat să aștepți confirmarea din partea unui orb
dar nici viața nu e mai brează. nici nu se uită pe unde calcă
cineva și-a pierdut sentimentele în stradă
nici măcar nu a observant. a dispărut după primul colț.
m-am aplecat și le-am ridicat: o amestecătură incredibilă de iubire, ură și abandon
totul umezit de roua fină a lacrimilor tăcute
avem atât de puțin să ne mai spunem
încât cuvintele par rușinate de tăcerea noastră
atât de bine ne cunoaștem încât tăcerile sunt uverturi la opere neterminate
pe când diminețile se strecoară în pat lângă noi.
va fi și-o zi când nu voi mai fi. soarele se va arăta iar urmându-și drumul
poate că va ploua puțin, poate că va fi arșiță sau poate că va fi iarnă
măcar iarna țurțurii nu plâng. și nici păsările nu se ceartă
cred că va ninge liniștit, albind toate amintirile, ștergând toate urmele
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre țurțuri, poezii despre rușine, poezii despre rouă sau poezii despre păsări
Tratat despre... vin
Vin la vin și se îmbată
Când devin în grup o fiară
Iau și beau de o fac lată
Când nu-i vin ei vin și iară...
Vin la birt și vin la masă
Are vin de dat din cană
Vinde celor ce acasă
Nu au vin, deci vin la... nană
Vinde vin pus în ulcioare
Însă uite cum stă treaba...
Numai vin, fără mâncare?
Nu mai vin că vin degeaba...
Vinde și vin de surcele
E un chin să-l bei, da... lasă
Mă închin, revin la cele
Ce vând vin ca vin de masă...
Are-n beci, da-n veci nu scoate
Vin de leac, aceeași nană
Dar nu-l vinde că socoate
Că e vin de pus la rană...
Vezi ce ne vinde vecine?
Vinde vin, de vină-i cine?...
poezie de Gheorghe Gurău (2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre mâncare, citate de Gheorghe Gurău despre mâncare, poezii despre devenire, poezii despre acasă sau citate de Gheorghe Gurău despre acasă
Stele
ce sunt stelele? am întrebat
cu toate că nu așteptam nici un răspuns
stelele sunt licuricii cerului
care se nasc, trăiesc și mor în fiecare noapte
stelele sunt globuri mari de foc
în care ard toate părerile de rău, toate amăgirile
stelele sunt vestitorii împlinirii dorințelor
atunci când când cel ce se roagă chiar crede în tăria rugăciunii
stelele sunt tovarășii de drum ai lunii
să nu se plictisească nopți de-a rândul în singurătate
încă nu știu ce sunt stelele, dar știu că toți oamenii frumoși
ne privesc din adâncul nopților și ne veghează
poate, cândva, voi fi și eu o stea...
poate
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre naștere, poezii despre licurici sau poezii despre frumusețe
Tout vient a qui sait attendre
Toate lucrurile visate vin la cei care
Știu s-aștepte încă de la inventarea roții
Dorințele noastre biciuie armăsarii sorții,
Din copilărie-aude asta fiecare.
Toate vin la cei care-așteaptă, știu...
(Rostesc aceste vorbe spre încurajare),
Căci o voce tristă-mi șoptește galeș: "Oare?
Da, vin, dar uneori vin prea târziu."
poezie de Violet Fane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încurajare, poezii despre voce sau poezii despre cai
O adiere suavă îi mângâie fața, vântul se joacă cu părul, iar rochia se lipește de corp la fiecare pas. Mersul îi este ușor, dansează printre oameni ca o pană purtată de aerul cald și ar vrea să-i îmbrățișeze pe toți cei din jur. Viața este atât de frumoasă! Inima Celinei bate într-un alt ritm, accelerat, se mărește, crește în piept de bucurie și toate gândurile îi șoptesc că totul este posibil, simte cum puteri magice, secrete, scriu un scenariu și pregătesc o nouă regie a unui joc care abia acum începe.
Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vânt
- citate despre viteză
- citate despre viață
- citate despre secrete
- citate despre rochii
- citate despre ritm
- citate despre păr
- citate despre promisiuni
- citate despre posibilitate
Camera mea e un aerodrom
pe comodă, la loc de cinste, este o fotografie format a4
chiar dacă nu îi sărut în fiecare zi, ei sunt acolo, mereu frumoși, mereu ai mei
și din fotografie îmi zâmbesc de fiecare dată când simt că depărtarea mă apasă
și-aș vrea să fiu acasă, să stăm cu toți la masă
în fiecare zi idei-vise aterizează sau decolează din camera mea
eu sunt un biet controlor de zbor care de multe ori uit să deschid fereastra
și multe idei rămân afară, cad la pământ și-n uitare
și nici nu știu dacă e bine. dacă mă doare
sunt zile când iau fotografia-n brațe și vorbesc cu ei
dar depărtarea nu ține de cald și-atunci parcă ceva mă-înțeapă-n ochi
și ies din casă. dar afară plouă cu lacrimi și ninge cu oftaturi
iar cerul cenușiu se șterge cu un nor
astăzi visele mele au intrat în grevă și-aerodromul pare-abandonat
mi-e poza foaie albă și greul de sub pat m-așteaptă să-înnoptez
vorbele curg în șoaptă, mi-e rece și mi-e greu
adorm cu ei în gând, mă răsucesc, mă regăsesc, mă pierd...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre fotografie, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre sărut sau poezii despre somn
Candelă întoarsă fără niciun rost
uite cum strălucește
lumina ochilor tăi
până și în cer
sau poate sunt doar
câțiva îngeri beți
hălăduind pe boltă
în nopțile de luni
de miercuri și joi
vântul se joacă
cu părul tău blond
în celelalte zile mă chemi
să stăm nemișcați
la marginea lumii
apoi să ne legănăm
brațele
ca și cum am zbura
străine de noi
zilele devin tot mai puține
știm bine asta
dar tot ne zidim
cu aceeași îndârjire
fiecare în propriul copac
și cât mai departe
dacă se poate
unul de celălalt
până și vorbele
ne sunt bolnave
de metastaze friguri ciume
sau alte boli cumplite
am păstrat în mine
câteva cuvinte
pe care să ți le spun
înainte de moarte
dar nu le mai știu
iar mâine vine în zori
medicul șef
să ne vaccineze
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre boală, poezii despre îngeri sau poezii despre șefi