Despre "încotro Doamne"
Dumnezeu mi-a dat destulă răbdare ca să îndur viața asta
sau poate că răbdarea s-a născut și a crescut în mine
liană cățărătoare căutând lumina
de când m-am născut am învățat și urmat câteva precepte
dar tot viața mi-a dovedit că lumea se schimbă
și ar cam fi timpul ca și preceptele mele să se schimbe
să nu minți. să nu furi. să îți iubești aproapele. erau odată
dar minciuna a devenit politică de stat iar hoția e ca diploma de onoare
cât despre iubire, nici ea nu mai știe cărui gen literar aparține
am obosit Doamne. știu că viața e incredibilă ca un test grilă
dar Doamne, dacă tot joci șah cu mine
surprinde-mă cu mutarea finală și dă-mi mat.
o nouă partidă, alte mutări... alte timpuri...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre schimbare
- poezii despre minciună
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre învățătură
- poezii despre șah
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Odihna de la capătul drumului
poate că... știu. mulți sunt speriați... și eu sunt
dar asta nu mă poate opri. nimeni nu poate opri timpul în loc
se știe că orice fenomen are o finalitate.
și viața e tot un fenomen. fenomenal aș putea spune
vezi tineri în jur. nu mai au răbdare
vor totul. repede.
se uită la tine. nu te înțeleg
dar asta e treaba lor. nu trebuie să le explici nimic
nici nu ar avea răbdare să asculte
eu uită că și tu ai fost ca ei
și uneori chiar și tu uiți
uiți pentru că acum acum ai mai multă răbdare
și altă înțelegere a lucrurilor
acum știi că orice ai face, soare își vede de ale lui
nu are nici condică de semnat
nici tramvai de prins
și nici concediu magnific de organizat
aerul e respirabil sau nu
apa e potabilă sau nu
viața e trăibilă sau nu, dar ea,
ea se merită trăită
și atunci când se termină bateriile
înțelegi că ai ajuns
la capăt
și îți iei o binemeritată pauză
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tramvaie, poezii despre tinerețe, poezii despre sperieturi, poezii despre promisiuni, poezii despre odihnă, poezii despre concediu sau poezii despre apă
Scena-i gata
păcat doar că ești mort
viața asta e o scenă și noi toți suntem actori, sau cel puțin așa se spune
dar viața e plină de clișee și de cuvinte înălțătoare ce rod asemeni hamului
încât te întrebi, ultima lacrimă cărui vis neîmplinit o oferi
sunt grădini misterioase, ignorate pentru că nu au programul afișat
cuvintele emigrează în cuști și trag obloanele dar pentru că nici așa nu scapă
intră în greva foamei. tac. oricum nu are cine să le mai audă în această cacofonie
viața îți da câteva palme la început, te îmbăiază, și te parfumează la final
fără să-i pese dacă ai apucat să-ți înveți rolul sau nu, ea trage cortina și pleacă
are alte cuvinte de legănat. alte nume de potrivit. alte roluri de dat
hei tu! hai în scenă... numai ai grijă că sufleorul... ne-a părăsit
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cuvinte, poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre sfârșit, poezii despre moarte, poezii despre grevă sau poezii despre emigrație
Lauda mortului
Am avut o viață
Cu litere mari.
M-am născut fără să știu,
Dar am învățat multe:
Să merg, să număr, să iubesc...
Am făcut totul de nota 10.
Mi-a plăcut să se scrie despre mine
Doar cu litere mari.
Un singur lucru nu am învățat:
Să mor.
Viața e ca un examen la care intri
Fără să știi ceva,
Iar când ieși, uiți tot.
Nu mă duc să văd rezultatele,
Că sunt scrise mărunt!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere, poezii despre nota 10, poezii despre naștere, poezii despre laudă sau poezii despre examene
M-am născut în Bărăgan
De pe câmpul cu verdeață,
de pe-întinsul Bărăgan,
de mult am plecat în viață.
Viața mi-a fost un roman.
Când am căzut m-am ridicat.
Nu m-am lăsat doborât.
Cât am putut m-am tot luptat.
Privirea n-am coborât.
Ce-am dorit, am împlinit.
Am familie, am casă.
Acuma sunt fericit.
Viața mea este frumoasă.
M-am născut în Bărăgan
și-n Bărăgan am rămas.
Am adunat grâul din lan
și poeziei am dat glas.
Cu ea am pășit în lume
și mi-a fost prieten bun.
Prin ea am avut ce spune
și am devenit tribun.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre poezie, poezii despre frumusețe, poezii despre fericire, poezii despre familie, poezii despre dorințe sau poezii despre devenire
E toamnă iar
simt că viața nu mai are răbdare. cuvintele joacă în fața ochilor
muzica are alte sonorități, aerul are alt gust
și nici ideile parcă nu mai sunt fluide. au colțuri și țepi
și lasă în urma lor pete de uitare. sângerez. sunt tot o rană
vin alegerile! vin alegerile! dar eu aleg de când mă știu
fiecare zi este o nouă alegere, fiecare oră mă obligă
telefonul îmbufnat și-a ars bateria. până și lucrurile mor
dacă nu sunt băgate în seamă. aveam un bec. s-a scuturat
toamna asta e incredibilă. a sufocat verdele cu prea multă iubire
acum împrăștie aur pe toate aleile și cerne lumina
aerul ruginește, se desprinde ușor și cade sfidând gravitația. e plutire.
așa cum numai visele desprinse de pe geana dimineții se lasă purtate
către niciunde...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre verde, poezii despre uitare, poezii despre telefon sau poezii despre ore
N-am timp
Dumnezeu știe. nu am timp de fleacuri. luați dragostea din calea mea
lăsați-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aș putea să vă răspund dar nu am timp
viața asta e atât de scurtă și am atâtea de făcut.
învăț. acumulez. atât de multe de învățat. și atât de puțin timp.
viața trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
și sincer nu am timp nici să privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinație
acum am timp. știu atât de multe și am uitat atât de multe încât mă întreb dacă a meritat
aș vrea să știu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aș vrea să strivesc un fir de iarbă între dinți să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară
acum am timp și pentru mine și pentru alții. mai bine zis am timp să mor
viața a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri și apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus și atât de puține întrebări. acum am timp. degeaba.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sinceritate sau poezii despre primăvară
Poate că nu moare nimeni pentru că nu s-a născut nimeni? Și dacă nimeni nu s-a născut cine se reîncarnează? În afara minți cine crede că s-a născut? Întreabă un corp noaptea în somnul profund dacă s-a născut și vezi dacă în lipsa minții corpul știe asta? În leșin știi tu că te-ai născut? Dar un animal știe el câți ani are?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre corp
- citate despre zoologie
- citate despre timp
- citate despre somn
- citate despre reîncarnare
- citate despre noapte
- citate despre naștere
- citate despre moarte
- citate despre minciună
"Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți"
dar Doamne, unde e acest aproapele?
am obosit să fiu eu
ai obosit să fii tu
de vină sunt el și ea
noi vom face,
voi ați stricat
ei, ele... oare la ce se uită?
cum să-l recunoasc?
asta e greșeala celor mulți.
tu vrei să recunoști și apoi să iubești
recunoștința vine și ea după iubire
yin yang, el și ea, cald rece
dar iubirea nu caută
iubirea se revarsă
și mai ales... cum să mă iubesc?
atât de mult am iubit lumea...
încât m-am frânt trup în trup, oferindu-mă
și m-am jertfit împărtășindu-mă
din unu în doi, din doi în unul
căci sângele apă nu se face
ci cuget și ființare
și am iubit: lumină și întuneric, foc și apă
bogat și sărac, prinț și cerșetor
curajos și laș, sincer și ipocrit
sfânt și păcătos. laolaltă
m-am iubit când mă uram
și am iubit chiar când nu mai puteam
iubirea arde, pustiește. iubirea urăște.
iubirea potopeste. ș iubirea pribegește
iubirea este stâlp de sare
iubirea este întrebare
iubirea te coboară în moarte
și te înaltă ridicându-te din mormânt
Lazăre?
îți urmez Doamne...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre sărăcie, poezii despre sânge, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
am fost la școală?
sau ploaia clipei
m-a'nvățat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veșminte
nici nu mai știu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurși
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
și de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc
poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieții mele vreasc
din câte oase
carne-aș vrea să-ți fiu
c-am două mâini
și sângele cu care scriu
privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irișii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând
și totuși cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-și țină mintea
trează'ntre ruine
și sufletul în mâini,
de Dumnezeu
simt dor de viață
de-adieri de vânt
simt ploaia
și natura'ntr-un Cuvânt
și chiar de nu mai știu
de când mă știu
e-atât de bine...
că mi-e dat să-mi fiu!
și totuși cred
că m-am născut
cu mine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre vânt sau poezii despre trup și suflet
Cine sunt eu?
Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...
Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.
Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.
Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viața mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!
poezie de Rodica Elena Lupu din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Rodica Elena Lupu
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre suflet, poezii despre nisip sau poezii despre foc
Poate că nu moare nimeni pentru că nu s-a născut nimeni? Și dacă nimeni nu s-a născut cine se reîncarnează? În afara minții cine crede că s-a născut? Întreabă un corp noaptea în somnul profund dacă s-a născut și vezi dacă în lipsa minții corpul știe asta? În leșin știi tu că te-ai născut? Dar un animal știe el câți ani are? Tot ceea ce știi despre tine e doar limitata minciună numită mintea. Și nu vrei să recunoști tragic drama asta pentru că tocmai ea e cea care nu vrea să o recunoască chiar Acum dar care se pretinde a fi tu.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tragedie
Din Cuvântul Tău
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Ești acolo, Doamne, în Cuvânt.
Dincolo de ce-aș putea eu crede
Dincolo de ce-aș putea eu ști
Dincolo de tot ce nu se vede
Ești doar Cuvântul și a fi.
Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârșit zidirea
Și prin el la Tine ne-ai adus.
Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip și nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău...
poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre Crăciun
Sărac, bogat cu Dumnezeu
Merg mereu desculț că mi-s sărac,
Și mă taie pietrele în talpă,
Mă doare, dar nu plâng, ci numa' tac,
O lacrimă din ochii mei nu scapă.
Încerc prin viața asta să răzbesc,
Să alung toată tristețea mea,
Fac Doamne ce pot s-o potolesc,
Dar sărăcia este foarte grea.
Acum numai salcâmii-n sat mă știu,
Salcâmii pe sub care trec ades,
Toți mă văd ca pe-al vântului fiu,
Destin pe care eu nu l-am ales.
Ce vină Doamne aș putea avea,
Când eu m-am născut din nedorință,
Mi-a fost dată soarta asta rea,
Și trec prin ea având mare credință.
Cred mereu în Tine și-n cuvântul Tău,
Și cred că viața mea va fi o biruință,
Doamne Tu mă scoți din cumplitul hău,
În Tine cred cu întreaga mea ființă.
poezie de Răzvan Isac (20 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sat sau poezii despre plâns
Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat și mi-a rămas și să uit de tot ce mi-ai dat și mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine și nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul și parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai ușor și să nu mai cer fără să știu ce.
Marius Robu în Carte de bucăți (29 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre religie sau citate despre bucurie
Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat și mi-a rămas și să uit de tot ce mi-ai dat și mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine și nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul și parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai ușor și să nu mai cer fără să știu ce.
Marius Robu în Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, ai uitat de mine?
Unde-i, Doamne, porția mea de bine,
Dup-o viață de amar și chin?
L-ai gătat pe tot până la mine
Și mă minți cu una de venin?
Ai fost darnic însă cu necazul
Și mi-ai dat cât am putut să duc
Iar când fu să trec și eu pârlezul
Bucurie n-ajunsăi s-apuc...
Mi-ai găsit un rest de fericire
Pe-o juma' de gura să zâmbesc...
Am luat însă lacrimi în neștire
Zece vieți de plâng nu le sfârșesc.
Îmi daduși ca partener de drum
Omul fals, pervers și mincinos
Să mă sting ca cel din urmă fum
Cu durerea jar mâncând în os...
Spune, Doamne, cu ce ți-am greșit
Oare nu-s și eu copilul tău
Viața mi se-apropie de sfârșit
Și-avusăi parte numai de rău.
Lasă-mi, Doamne, anii ce-i mai am
Liniștiți, și dă-mi un strop de bine
Din iubire dă-mi măcar un gram
Să nu zic că ai uitat de mine!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre metrologie
Mă-ntunec, Doamne
Mă-ntunec, Doamne, iar mă-ntunec,
de atâtea ploi și vânt
nici umbre nu mai sunt, nici bucurie,
rostogoliri dușmane de ape peste case,
dar nu vreau să mă înec
ci să trăiesc în lume pe pământ
fără de teama plumburie
ce mi-a intrat în carne și în oase,
de încep de-acum s-alunec.
Lasă-mă să-mi revin, să cred în tine
cu tot ce am în mine mai de preț,
știu că mă pot risipi ori pierde
în repetatele încercări
pe care nu le știe nimeni când mai vin,
dar poate și aici e loc de bine,
iar din îndemnul tău măreț
voi construi o altă casă verde
de se vor naște blânde vindecări
și iar va curge-n mine har divin.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre frică sau poezii despre bucurie
Eu m-am născut din iubire
De-ar fi să-mi pun gândurile în palmă
Atunci a-ți ști durerea mea.
Eu nu am fost decât o mamă,
Și o soție-am fost cândva.
Am dăruit iubirea toată
Și sufletul l-am dăruit.
Ca mamă știu, sunt împlinită
Dar ca soție-am suferit.
Am dăruit iubire multă
Și înapoi nu am primit,
Nimic din tot ce-am dat, și încă
Caut iubirea negreșit!
Știu că-i târziu și e posibil
Să n-o găsesc cât mai trăiesc,
Când voi pleca, voi lua cu mine
Ce nu mi-a fost dat să primesc!
De aceea vreau să cânt iubirea,
Și-n mine-s munții sfărâmați,
Iubiți, căci viața este scurtă,
Nu merită să așteptați!
În inimă am strâns durerea
Ca pe un prunc nemângâiat
Și-am învățat să-i dau iubirea,
L-am mângâiat, și l-am iertat.
poezie de Elena Bulancea (2015)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre posibilitate, poezii despre munți, poezii despre mamă sau poezii despre inimă
Nu mă gândesc la nimic. Da, măi. Simt totul de trăsnește!
o să fii pe deplin fericit
mi-a spus viața
dar prima dată o să-ți rup oasele
ca sā devii puternic
pe urmă inima să simți
toți dumnezeii
dement de vii ai iubirii
sentimentele vin sau sunt
acolo mereu
numai oamenii pleacă și sunt
mereu prea departe de tine
doar oamenii tac cu obstinație
chiar din ambiție
așa
ca să îți minimalizeze apropierea
iată motivul pentru care se vine
se simte
da se simte
și nu se mai pleacă niciodată
tot ce pleacă nu pleacă din iubire
tot ce tace nu tace din inimă
de fapt dezertează silențios
în utilitarisme nenoricite
da omule te-am învățat
să gândești ca mine
te-am simțit că simți ca mine
dar niciodată n-o să-ți dea
nimeni puterea și bucuria
să iubești ca mine
pentru că
mie viața mi-a rupt oasele
mie mi-a sfâșiat inima
și eu sunt ultimul
din specia mea
de mattador dement iubit
de cel mai animalic dumnezeu
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre tăcere sau poezii despre superlative
Dar viața aceasta complet fericită n-a ținut decât o vară. Toamna, ne-am dus la Roman cu mama mea, care avea să nască; cu moșul meu, care-și tăiase două degete la un ferăstrău mecanic. În acea toamnă, a murit mama mea. Mi-aduc aminte ca prin vis de dânsa bolnavă, dar țin minte foarte bine cum era întinsă pe masă, moartă, cu lumânări la cap. În zilele cât a stat moartă acasă, uneori plângeam, dar uneori mă jucam de-a ascunsul cu niște băieți și apoi iar plângeam. Fericită, dar crudă și egoistă vârstă! Întotdeauna mi-aduc aminte cu displăcere, parcă cu un amar reproș pentru mine, că atunci m-am jucat! Niciodată, niciodată n-am dat mamei mele a mia parte din ce mi-a dat ea! Pentru ce s-a născut ea, pentru ce a trăit? Sunt milioane de ființe care au avut soarta ei și pe care nu le știu. Dar ea, fiindcă mi-a fost mamă, în mintea mea are un loc unic și întâmplarea ei e un lucru extraordinar pentru mine. Orice viață e un lucru extraordinar pentru cineva -- și nimic, absolut nimic, pentru alții!
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre mamă, citate despre toamnă, citate despre zile, citate despre vârstă sau citate despre visare