The song remains the same
toamna își scoate ruginiul
de sub frunze
natural
coșmarul oricărui om
conștient că numai trecerea timpului
i-a făcut toate astea
adevărat vă spun că nu va trece o zi fără să iubească
eu doar privesc de departe
lucid
cât îmi permit anii puțini și lipsiți de putere
în fiecare rugăciune
îi pomenesc vinovat că nu-mi plac
castanele coapte
untul de arahide
grăsimile nesaturate
eman un fel de răceală
indiferența are zona ei de confort
nu-mi place să vorbesc despre mine
mintea celor din jur înseamnă o imaginație a răului
în zilele bune
nu-mi puneau cătușe
nu mă scuipau
nu strigau trăiască regele
viața lăsa o urmă uriașă de singurătate
împrăștia un damf specific
pe unde trecea
sfărâma între degetele
de la picioare
fiară ieșită din oceanul străbătut de emoții
n-am știut niciodată să fac iubirea uitată
luna împărțea cărțile
în mâneca hainei
numai eu puteam ascunde cărbuni
de parcă niciodată n-au fost
frații și-au luat paharele și-au fugit
mama îmi șterge o lacrimă târzie
fiecare își apără dreptul vieții
tata nu avea ce să recunoască
deși îl arătam în continuare cu degetul
a murit convins că nu era vorba de el
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre degete
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vestimentație
- poezii despre uitare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Un dineu în camera de la etaj numai adulți
fără pretenții exuberante
dincolo de monotonia unui timp uzat de prea multele rugăciuni
și tentații
mi-am propus un moment de respiro
Dumnezeu văzuse adorația mea pentru muncă
în care lucrurile sunt știute de toți dar nimeni nu are curaj
să le spună
expunerea socială avea ascendent
dar eu nu-mi scosesem din minte anii copilăriei
dacă mă trezesc noaptea nu mă culc îndată
la loc
îmi folosesc șansa să înțeleg timpul făcut din mii de ochiuri de geam
prin care nu te uiți să privești soarele
o tristețe mai dulce decât zâmbetul tău ascuns cu teamă sub pernă
îmi face nopțile drum de povară
împing o piatră care se rostogolește la loc
în acest ritm nu am avea niciodată sărbători creștine
din nou ochii tăi
și nu doar părul sau mintea
iubirea înțelege altfel motivele iernii de a grămădi
zăpezi
întuneric
la sfârșit un alb nefiresc își plimbă surzenia pe străzile
ocolite de păsări
din cântecul sumbru cuvintele morții mă fac să zâmbesc
de parcă aș fi înțeles cum este alcătuit trupul acelei femei
nu-ți voi ceda niciodată
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărbători
- poezii despre sfârșit
Îmi place luxul. Îmi plac iahturile. Îmi plac avioanele. Îmi plac călătoriile. Pot trăi fără toate astea și așa ar trebui, dar n-am de ce să mă simt vinovată și să mă scuz sau să pretind că nu-mi place luxul.
citat din Sofia Vergara
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vinovăție, citate despre viață, citate despre lux, citate despre iertare sau citate despre aviație
Mi-am luat haina de tăceri...
mi-am luat haina de tăceri, este ruptă și cârpită,
amintiri de mult, de ieri, ies afară dintr-o criptă,
cu răcoarea lor de foc îmi fac nopțile doar albe,
luna mea fără noroc varsă raze reci și calde
amintirile revin, să-mi șoptească despre tine,
tinerețea ce-a fugit îmi e umbra ce revine,
îmi port pașii pe cărări petrecute și uitate,
numai eu mai caut și-acum razele din nopți albastre
pomii treji, la fel ca mine, nu adorm de amintiri,
îmi vorbesc mișcându-și frunze, mă împacă cu priviri,
stelele aprinse toate cheamă luna s-o privesc,
numai ea știe de toate, clipe dulci o veștejesc
pe aleea pietruită înflorită în castani,
merg tăcut căutând o clipă moartă de atâția ani,
aș dori-o să revină, aș dori-o s-o gonesc,
nu mai știu ce e cu mine, de mult timp nu mă găsesc
merg tăcut și parcă timpul ar dori să îi vorbesc,
ce să-i spun, că doar amurgul mă ajută să albesc,
ce să-i spun în versuri scrise despre mine, despre noi,
răni în ceață sângerează, suntem doi și suntem goi
suntem despărțiți de noapte, de atâtea dimineți,
iernile ne cad pe ceafă cu albeața din nămeți,
doar lumina ne mângâie cheamă florile in zori,
limpezitele lor lacrimi ne zâmbesc printre culori
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre lumină, poezii despre flori, poezii despre amintiri sau poezii despre alb
Iubirea ca spațiu și timp
ai vrut casa cu fața spre strada pe care
la fiecare sfârșit de decembrie trece sania trasă
de reni
atingerea ta devine ușoară
îți faci simțită prezența atunci când dorința ne-nchide în camera ei
cu pereții orange
răul umple spațiul gol iar noi
alergăm după un brad uriaș
n-am ajuns atât de departe fără o listă cu morți
îmi trebuie un an și un viciu
un loc unde să nu-mi pese de timp
și de faptul că sunt genul femeilor din țările slave
mă atrage ideea de a trece de singurătate tratându-mă
singur
să scap de agresivitate
hrănesc păsări
cu deznădejdea despre care îmi citești retrospectiv
din ziarele vremii
insulta furia frustrarea cer răspunsuri diferite
am harta lumii pe un șasiu slab luminat
pun degetul și-ți explic
undeva este zi
undeva iubirea devine o victorie în desfășurare
ne învață să cultivăm pământul
începând de la noi se îndepărtează de soare
degeaba încerc seara să găsesc luna
dincolo de un nor teama zilei de mâine -
un colț atârnând ca o cămașă sfâșiată de-un cui mai sfânt decât noi
răspunde cu un da hotărât alcoolului
prea mult ca să supraviețuim
prea puțin să ne îngroape fără sărbători
anul acesta
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre țări, poezii despre învățătură, poezii despre violență, poezii despre viitor, poezii despre victorie sau poezii despre săniuș
Nu-mi plac expozițiile. Nu-mi plac afacerile. Îmi place să interpretez roluri... Îmi place să vorbesc cu oamenii.
citat din Jeffrey Tambor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire sau citate despre afaceri
A doua scrisoare cu destinatar necunoscut
undeva la ora asta se moare spune poetul
îndrăgostiții împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naște un copil
pe care Dumnezeu îl va legăna
pe o așchie de lumină
toate lucrurile astea există
însă tristețea pe care o împart la unul
sfredelește în mine
ca un vierme
cu rana sub piele
îmi strâng genunchii la piept
și strig
ecoul se izbește de pereți
aud un oftat
ridic ochii și privesc atent
în cameră e cald
aerul se dizolvă
sub perdeaua
nemișcată de o vreme
se instalează frica
știu că sunt neputincios și că tata
mi-ar fi întins o mână
mi-e dor de tata și de oamenii care
mă strigau pe numele mic
uneori îmi vine să le scriu o scrisoare
dar am impresia că tata s-a mutat
aș scrie și fratelui meu plecat
în ziua în care
cireșii plesneau de culoare dar
negrul de afară îmi julește privirea
și nu-mi amintesc decât
de mama care
strângea durerea între palme
ca pe o amintire
undeva la ora asta se moare
îndrăgostiții împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naște un copil
și toate lucrurile astea există
deși seamănă cu un cimitir fără cruci
în interiorul meu e cald
acolo îmi îngrop sentimentele
și adulmec fiecare clipă
dar n-am să mai vorbesc despre mine
sunt prea bătrân și mi-e teamă
nu mai am nimic
nu mai am nici prieteni ci doar
o secvență pe care o derulez
dimineața la amiază și seara
ultimul gând se desprinde de mine
ca o coajă de nucă toamna
dezamăgit mă închid pe dinăuntru
și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre viermi, poezii despre toamnă, poezii despre tată, poezii despre seară, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Trezire
M-am trezit dintr-un
somn în care visasem mult,
în episoade - viața mea.
Fiecare anotimp - un episod.
Fiecare an - un episod.
Cel mai urât lucru
a fost, că nu puteam să mă trezesc
din acest lung somn.
Cineva îmi lipise ochii
Și nu vedeam în jur,
decât cu ochii ascunși
ai minții.
Nu vreau să mai dorm.
Nu-mi plac visele când
se transformă în adevărate
coșmaruri...
Îmi place viața mea așa
și va fi și mai bună,
Căci sunt trezită din somnul
greu în care intrasem....
Surprinzător! chiar și fără prinț...
poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre visare, poezii despre urâțenie, poezii despre promisiuni, poezii despre ochi, poezii despre coșmaruri, poezii despre anotimpuri sau poezii despre adevăr
Înainte de a doua venire
mereu mi s-au împlinit presimțirile.
vă vorbește un om născut acum o sută de ani
ce speră mereu iubirea să-i facă o rană urâtă
pentru a se întoarce acasă.
nu-mi doream nimic altceva
decât să fiu un copil greu de mințit;
așadar m-am umflat de plâns.
nici măcar nu puteam să spun că mi-e frică.
sufeream cumplit după apă,
iar apa spumega în scoarța copacilor desfigurați de durerea
pe care doar o secetă lungă sau focul ți le poate produce.
i-am spus unui preot catolic:
mama ține în cameră tabloul cu tata.
lumina din stradă,
lumina mașinilor ce virează îi schimbă privirea.
uneori este rea,
alteori pare a unui om resemnat cu faptul
că lumea lui e mult prea departe,
deci nu-mi vorbiți despre iad.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre schimbare, poezii despre plâns sau poezii despre naștere
Patru cântece din Dunhuang
Melodie: "Dorința eternă"
1.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
bogat și reputat cum puțini sunt pe lumea asta.
Toate zilele petrecea în orașe de purpură
... dansând și cântând.
Cupa era umplută iarăși și iarăși, până când cădea beat;
trăia ușor, golind mereu cupele de aur,
încercând mereu savorile zilei, urmărind plăceri
Unii oameni sunt prea bogați și nu se mai întorc niciodată acasă.
2.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
numai el știa ce singurătate vastă trăia;
obrazul îi era acoperit de murdărie și de praf,
ceilalți îl înșelau în fiecare zi.
În fiecare dimineață stătea în partea de apus a pieței;
din cauza vântului lacrimile îi curgeu șiroaie pe obraji.
Ȋi era dor de casa lui aflată departe, departe de tot
Unii oameni sunt prea săraci și nu se mai întorc niciodată acasă.
3.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
bolnav, aproape de moarte.
Totuși, se încăpățâna să reziste, așteptând vești,
deși cu trecerea timpului devenise evident că trebuie să plece.
Sătenii l-au târât la marginea drumului dinspre apus,
i-au prins de trup o etichetă pe care îi era scris numele;
tatăl și mama lui nu mai știau nimic despre el
Unii oameni mor și nu se mai întorc niciodată acasă.
Melodie: "Gaița pe ramură"
4.
Nu mai pot răbda gaița și toate poveștile ei extravagante!
Îmi aduce vești bune, dar niciodată nu vine și cu dovezi.
Zilele astea, când va zbura prin preajmă, o voi prinde
și-o voi închide într-o colivie aurită, punând capăt clevetirilor!
Am venit la ea cu cele mai bune intenții, dându-i vești de bun augur
cine s-ar fi gândit că mă va închide într-o colivie de aur?
Singura mea speranță e că soțul ei mercenar se va întoarce curând acasă,
iar ea va deschide colivia și mă va lăsa liberă să zbor către norii cei albaștri.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre muzică, poezii despre moarte, poezii despre bogăție, poezii despre aur, poezii despre încăpățânare sau poezii despre vânt
Holmes (discută despre cum a fost descris Holmes în revista "Strand"): Nu e vorba că nu-mi plac femeile, doar n-am încredere în ele. Sclipirea din ochi și arsenicul din supă...
Watson: Dar toate astea te fac roșu-n obraji!
Holmes: Cadaveric, mai degrabă.
replici din filmul artistic Viața particulară a lui Sherlock Holmes (29 octombrie 1970)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre încredere, umor despre mâncare sau umor despre femei
Cursa
Poeții în fapt nu se-arată, ei nici măcar nu se văd
Sunt acoperiți de ei înșiși, de acest strat negru, de smoală
Cu care se lipesc de alți oameni, și tot așa
La rândul lor oamenii își lipesc fisurile între ei
Cu aceeași tristețe caldă, domoală
Pe care o vezi uneori deasupra caselor
Ca un șoim în căutare de pradă
Și te întrebi, oare de ce în ziua mare
Se închid toate ferestrele, gândurile
Cad din cerul gurii forjat, înțepenit
De fiecare dată se întâmplă la fel
Deși știi lecția foarte bine, tot cazi
Și tot cazi în mintea ta ca-ntr-o țesătură
Făcută din propriile vene
Care te-aruncă în sus, în jos ca pe un acrobat
La ultimul număr de circ
Și cu toate astea nu ar trebui să vorbesc despre poeți
Dar ei totuși există, în carne și oase, la fel ca efemeridele
Stau cu anii în mâl până într-o zi când nu mai pot vorbi
Maxilarul le e blocat de propria frumusețe
Viața le oferă apoi doar câteva ore să iubească
Câteva ore și atât, în rest poeții sunt oameni în carne și oase
Toată ziua nu fac decât să se ascundă de urâțenia lor
Sub pielea marilor orașe
Și eu am fost îndrăgostită de un poet...
După ce pleca obișnuiam să-i port cămașa prin casă
Mergeam desculță, poate ca vecinii să nu-mi audă pașii
Care trosneau a corp uscat, bolnav, și nu-mi plăcea
Să creadă că deja-l locuiam de sus până jos
În cămașa lui eram ca-ntr-un fel de penitenciar
Și-abia acum îmi dau seama, el știa de la bun început
Și lăsa cursa asta deschisă la nasturi să intru de bună voie
Ca-ntr-un cuib alb, imaculat, fără greșeli
Toată ziua nu-mi era foame, nu-mi era sete, tot ce voiam
Era să-l văd pe fereastră venind cu pâinea sub braț
Cămașa-mi pătrunsese adânc până-n oase, ningea ușor
De câte ori îl îmbrățișam ne făceam de omăt
Și-acum iată-ne aici în toată splendoarea
Topiți, împroșcați pe foi
Iar rândurile astea nu sunt decât
Niște vreascuri, lemne, bușteni
Din care încerc să fac un stăvilar să-l pot opri
Să-l pot opri și atât
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre început, poezii despre vecini sau lecții de engleză
Oricâte afișe cu zei ați pune pe cer
nu votez niciodată cu nemuritorii
sunt genul care fluieră în biserică
și nu-mi plac stăpânii nici când sunt pictați
nici când fac promisiuni electorale
pentru că nimic din nimic nu e ceva niciodată
sunt copilul haosului
mă lupt cu ordinea aceasta nefirească
tremur de unghiuri drepte și puncte egal depărtate
îmi vine să strig ca un lup care nu vânează luna
și îmi trec toate căprioarele prin inimă
ca pe un bulevard al frunzelor galbene
nu-mi strigați să intru în rând
sufăr cumplit de claustrofobie stelară
nu ridic păpădiile niciodată mai sus decât pot sufla
nu din cunoaștere
nu din cine știe ce regulă
ci pentru că îmi place spectacolul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre votare, poezii despre trigonometrie, poezii despre stele, poezii despre pictură sau poezii despre lupi
Era numai labirintul nesfârșit al copacilor acoperiți cu mușchi, unde era atât de liniște încât îmi țiuiau urechile. Era întuneric ca în amurgul unei zile înnorate, cât să vezi că nu era numic de văzut. Alergam prin întuneric fără țintă, căutând, căutând și iar căutând, devenind din ce în ce mai înverșunată odată cu trecerea timpului, încercând să mă mișc mai repede, deși viteza mă făcea mai împiedicată... Apoi visul meu ajungea într-un punct - simțeam că urmează acel moment, dar nu reușeam niciodată să mă trezesc înainte să înceapă - în care nu-mi mai aminteam ce anume căutam. Atunci înțelegeam că nu era nimic de căutat și nimic de găsit, că nu existase nimic altceva în afară de pădurea acasta goală și înfricoșătoare, și că nu va mai exista niciodată nimic pentru mine.
Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de lala
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre întuneric, citate despre zile, citate despre viteză, citate despre visare, citate despre urechi, citate despre păduri, citate despre nori sau citate despre existență
Acele fragile apusuri
iubește-mă de parcă nu ai primi nimic
în schimb
prin fiecare tresărire a mândriei
de-o clipă,
nebunia nu face rău nimănui.
dintre toate corăbiile cu pânze,
steagul meu - un țipăt pe întinderea
apei,
îmi leg trupul cu funii să nu se piardă în ceață,
harpii din insulele Strofade,
veșnic flămânde,
își caută frumusețea în coaja unui copac
sădit de cine nu trebuie.
diavolul
adăugase un an dragostei noastre
precum vinul ce nu stă liniștit în pahar
de ce-o să se întâmple, priveam copleșit de atâtea emoții,
umbra își luase capul în mâini
încât să nu se observe,
rudele și cei de departe
ne-au umplut părul cu grâu,
în buzunare, în gură și-n cele mai ascunse dorințe
pun sufletul să-și facă treaba cinstit,
din dreapta soarelui cineva ca pentru final
scoate curcubeul prin nori,
mi-am făcut mare crucea
convins că minciunii nu-i pasă cine o spune...
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre trup și suflet, poezii despre superlative, poezii despre suflet, poezii despre rude, poezii despre păr sau poezii despre nori
Rugăciune pentru părinții mei
Mam născut de ziua mea,
Era noapte, frig, ningea...
Însă mie mia fost bine,
Ca fost mama lângă mine.
Nici tata n-a stat departe,
A stat tot timpul lângă noi,
Și zic eu căn acea noapte,
Am fost născut de amândoi.
Au constantat căs tare dulce,
Că nu sunt ca alți copii,
Cam să fac în viață multe,
Și nu doar "năzdrăvănii".
Sincer, părinți ca ai mei,
Nau mai existat vreodată,
Vă spun asta cu temei,
Și jur căi adevărată.
Bogați nau fost niciodată,
În schimb buni și muncitori,
Și nu cred căn viața toată
Sau certat de două ori.
Însă, fără să cunosc motivul,
Aniiau trecut în neștire,
Ei sau stins încet, cu timpul,
Rămânând doar amintire.
Doamneți fac o rugăciune,
Pentru sufletele lor,
Unde sunt, dăle doar bine
Și spunele că mie dor.
poezie de Paul Constantin (27 august 2006)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre trecut sau poezii despre sinceritate
Se vorbește mult de teatru, dar cine n-a făcut parte din el, nu-și poate închipui cu adevărat ce e scena. E de necrezut: oamenii aceștia nu se cunosc deloc pe ei înșiși, își fac meseria fără să reflecteze asupra ei, însă au pretenții nemăsurate. Nu numai că fiecare vrea să fie cel dintâi, dar vrea să fie și unicul; fiecare i-ar înlătura bucuros pe toți ceilalți și nu-și dă seama că nu ajunge la ceva decât împreună cu ceilalți; fiecare se crede grozav de original, dar când îl scoți din rutină, e incapabil să se descurce; în același timp e într-o agitație perpetuă în căutarea noutății. Și cu câtă îndârjire se sapă unul pe altul! Numai din cel mai meschin amor propriu și din mărunte interese personale se leagă între ei. Despre un sprijin reciproc nici nu poate fi vorba; o veșnică neîncredere este întreținută prin răutăți săvârșite pe ascuns și prin bârfeli; pentru ei, cine nu e desfrânat e prost. Fiecare are pretenția să i se dea o atenție fără margini și e sensibil la cea mai neînsemnată critică. Fiecare știe toate mai bine decât oricare altul. Dar atunci, te întrebi, de ce le fac pe toate pe dos? Mereu lipsiți de mijloace și mereu fără încredere, parcă de nimic nu se tem mai mult decât de ce e rațional și de bun-gust și la nimic nu țin mai mult, decât la dreptul suveran al bunului plac.
Goethe în Idealul plenitudinii umane
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre încredere, citate despre teatru, citate despre răutate, citate despre reciprocitate, citate despre prostie, citate despre neîncredere sau citate despre meserii
Fresca pe suflet
îmi alunecă nu știu ce sub umbră ca o vietate pe jumătate dispărută
mama crede că e semnul meu din naștere
parcă ar fi inima lui tata
jucăria mea preferată era o cutie din prefabricate
plină cu miresme de fragi
într-o zi am fost atât de fericită încât am închis acolo
fericirea toată
în altă zi am pierdut-o
de fiecare dată când mama nu-l iubește pe tata
mi se face foame înghit lacrimi
silabisesc luna cu ochii
murdar
intenționat îmi julesc genunchii de cer
între timp părinții își pregătesc moartea
poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre mamă sau poezii despre jucării
Tata și Hemingway
Tatăl meu la douăzeci de ani
fără voia lui
a ajuns cătană la impăratul.
A fost in Galiția și în Italia.
A participat la bătălia de la Piave
unde a luat parte
și Hemingway
despre a cărui existență
nicciodată n-a știut nimic.
Amândoi și-au luat
adio de la arme.
Fiecare in alt fel dându-și seama
ce inutil era
războiul lui Franz Josef.
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre existență sau poezii despre Italia
Oricâte afișe cu zei ați pune pe cer
nu votez niciodată cu nemuritorii
sunt genul care fluieră în biserică
și nu-mi plac stăpânii nici când sunt pictați
nici când fac promisiuni electorale
pentru că nimic din nimic nu e ceva niciodată
sunt copilul haosului
mă lupt cu ordinea aceasta nefirească
tremur de unghiuri drepte și puncte egal depărtate
îmi vine să strig ca un lup care nu vânează luna
și îmi trec toate căprioarele prin inimă
ca pe un bulevard al frunzelor galbene
nu-mi strigați să intru în rând
sufăr cumplit de claustrofobie stelară
nu ridic păpădiile nicodată mai sus decât pot sufla
nu din cunoaștere
nu din cine știe ce regulă
ci pentru că îmi place spectacolul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugene: Știu despre ce vorbesc, Arlene! Tatăl meu se punea în genunchi și o implora pe mama. Iar mama îl primea mereu înapoi. Nu am înțeles niciodată. Își acoperea vânătăile și tăieturile și îl primea înapoi. Pentru că o implora și plângea. Și acum mă întrebi ce s-a întâmplat după ce s-a întors.
Arley: Eu...
Eugene: Nu! Continuă! Ai spus că vrei să știi ce s-a întâmplat cu mine, acum întreabă-mă!
Arley: Nu-mi place asta...
Eugene: "Te-a rănit, Eugene?" Întreabă-mă!
Arley: Te-a rănit?
Eugene (scutură din cap): Nu pentru mult timp. Am plecat până să fac 13 ani. Am fugit. Dar îmi era atât de dor de ea... A trebuit să mă întorc să o văd. Și într-o noapte m-am întors. Acum, întreabă-mă ce s-a întâmplat. "Ce s-a întâmplat în noaptea când te-ai întors, Eugene?"
Arley: Ce s-a întâmplat?
Eugene: El era acolo. Beat. Ca de obicei. Doar că de data asta eu nu mai eram la fel. Aveam 16 ani și nu îmi mai era frică de el. Și când l-am privit în ochi și i-am spus că dacă se mai atinge de ea o dată, o să-l omor, și-a dat seama. Și-a dat seama că nu mai exista pentru mine. Și stau în fața casei. Țip, urlu ca să iasă mama. Nici măcar n-am văzut. Mă lovește în cap cu o scândură și îmi sângerează urechea. Și mă târăște. Mă târăște în spatele casei în garaj. Și pleacă. Un minut... cinci minute... nu știu. Apoi se întoarce. Și mă stropește. Mă stropește și nu înțeleg. Nu înțeleg de ce apa... miroase atât de urât. Nu înțeleg. Și apoi o văd. Văd... o... o canistră de benzină. Canistra roșie din camion. (Plânge.) Și se uită la mine pentru ultima oară... și aprinde chibritul. Și ultimul lucru pe care mi-l amintesc, pe care nu-l voi uita niciodată, sunt ochii lui. Ochii lui pentru că erau plini de o imensă... satisfacție.
Arley (plângând): Îmi pare atât de rău...
Eugene: Nu! Nu! Nu-mi spune cât de rău îți pare pentru mine! Spune-mi cum vei face ca să nu pățească și Trevor același lucru!
Arley: Ricky nu ar face asta niciodată!
Eugene: Of, Doamne, Arlene! Nici nu trebuie s-o facă. Tot ce trebuie să facă este să nu-l iubească.
replici din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noapte, citate despre minute, citate despre roșu, citate despre plâns, citate despre mamă sau citate despre iubire