Sonetul fornicației
Ți-a ars concupiscența prinsoarea pubiană
în cea dintâia noapte a lunii lui april,
și dezbrăcați de vise, chiar vântul din poiană
își arunca mânia spre-al nostru gând febril.
Ștergând sudoarea frunții, te-apleci cu buza-ți lungă
spre elixirul vieții. Ca trasă prin arcuș
ai tremurat, iubito, cât toate, să-ți ajungă
plăcerea de la vale și până la urcuș.
Se ondulează apa în forme dulci de vampă,
și norii, laolaltă, coboară tu mă-ngâni,
când doar ce raza lunii se prăbușește-n lampă
și-ncepe recitalul cu strigăt din plămâni.
"Al tău, pe veci, «ibovnic» și vârf de armonie",
am scris pe sânu-ți moale c-o pastă alburie.
sonet de Ionuț Popa (30 iunie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sex
- poezii despre plăcere
- poezii despre nuditate
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Al lunii
al lunii,
ars deasupra fântânii,
candelă de nuntă trandafirilor,
până împrejurul satului
devine aură de polen,
cât respiră turla
prin clopotele ierbii,
unde gleznele fecioarei
și buzele unicornului--
în fiecare zi
banchetul nopții,
în fiecare noapte
ziua rugului tău
înghețat!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre virginitate
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sat
- poezii despre nuntă
- poezii despre glezne
- poezii despre gheață
- poezii despre devenire
Zadarnic șterge vremea
Zadarnic șterge vremea a gândurilor urme!
În minte-mi ești săpată ca-n marmura cea rece,
Uitarea mână-n noapte a visurilor turme
Și toate trec ca vântul dar chipul tău nu trece.
În veci noaptea și ziua șoptesc în gând un nume,
În veci la pieptul bolnav eu brațele îmi strâng,
Te caut pretutindeni și nu te aflu-n lume,
Tu, chip frumos cu capul întors spre umăr stâng.
Astfel în veci în minte-mi încremeniși frumoasă
Și văd în veci aievea divinul tău profil.
O, cum nu pot în brațe să te omor plângând,
Tu, blond al vieții mele ș-al dragostei copil!
Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,
Îmi pare c-a mea tâmplă pe piatră o am pus
Și noaptea-ntreagă ochi-mi în lacrimi se îneacă
Și mintea mea în noaptea de veci va fi apus.
Pe cât mai am în pieptu-mi un pic măcar de sânge,
În inimă cât fibra din urmă va trăi,
Avare, ele-n sine icoana ta vor strânge,
Cu dânsa împreună și ele vor muri!
O, rai al tinereți-mi, din care stau gonit!
Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,
Eu nu gândesc c-o clipă am fost și fericit,
Ci mor, mor de durerea că-n brațe nu te am.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe, poezii despre uitare sau poezii despre sânge
Când gândurile...
Când luna pe cer se arată
Privind spre lume tremurând,
Când vântul bate-ncet la poartă
Fiori în urma lui lăsând,
Când se îmbracă iar salcâmii
Cu-a florilor albă ninsoare
Și greieri sub lumina lunii
Trimit în noapte a lor cântare,
Când vise plutesc printre stele
Frumoase și fermecătoare
Spre tine gândurile mele
Pe-aripi de vânt le las să zboare,
Și când tu dormi visând departe,
Plutind prin noaptea cea albastră
Gândurile mele-nfrigurate
Ușor să-ți bată la fereastră,
Și când salcâmi sub clar de lună
Și-apleacă crengile ușor
Ale mele gânduri să îți spună
De tine cât îmi e de dor.
poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre Lună, poezii despre stele sau poezii despre somn
Gând lunii
Lună ce mă rătăcești
și mă zbați în raze reci,
ce mă-ntrebi și mă sucești
doar în vechile povești.
Sora mea cu amintiri
vii doar noaptea prin arini,
nu mă încălzești, să știi,
doar mă perpelești prin spini.
Vii și pleci când îți e zi
și mă lași mai obosit,
roua dragă florilor
mi-o lași lună ochilor.
Lună, draga mea din nopți
tu ce totul luminezi,
tu ești cea ce mă mai poți
împăca dacă mă vezi.
Lună, lună, luna mea,
nu mai vreau în noaptea mea,
rogu-te dacă asculți
să mă strălucești c-o stea.
Adu-mi lună raza ei
să răzbată prin lumini,
să mă mângâie pe gând,
nu mereu, din când în când.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre ochi, poezii despre flori sau poezii despre amintiri
Dă-mi...
Dă-mi azi, sensul vieții mele,
Dă-mi un gând de dor purtat,
Dă-mi cununa mea de stele,
Dă-mi iubirea ce-am uitat.
Dă-mi duioasa mângâiere,
Dă-mi în palme dulce-alint,
Dă-mi a ochilor sclipire,
Dă-mi șoapte de mărgărit.
Dă-mi a vieții mele rost,
Dă-mi sărutul tău cu sete,
Dă-mi din viața fără cost,
Dă-mi surâsuri alegrete.
Dă-mi din taine neștiute,
Dă-mi atingerea de mână,
Dă-mi din ochi pe cele vrute,
Dă-mi ceva ce-o să rămână.
Dă-mi azi zborul spre visare,
Dă-mi norii ce scriu pe gânduri,
Dă-mi acea iubire mare,
Dă-mi-o scrisă printre rânduri.
Dă-mi senin în vise albe,
Dă-mi a brațelor iubire,
Dă-mi sărutul florii dalbe,
Dă-mi tărâm spre nemurire.
Da-mi somnul pe brațul lumii,
Dă-mi sclipire-n loc de lacrimi,
Dă-mi lumina cald-a lunii,
Dă-mi iubirea fără patimi.
Dă-mi speranța către mâine,
Dă-mi iubirea ce-am sperat,
Dă-mi lumina care vine,
Dă-mi din toate, am meritat.
Dă-mi să pot să dau la toți,
Dă-mi iubirea Ta Celestă,
Dă-mi să las și la nepoți,
Dă-mi ce tot nu se contestă.
Dă-mi cărări de viață lungă
Dă-mi din bunătatea Ta,
Dă-mi iubire să-mi ajungă,
Dă-mi, de Tine n-oi uita.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre alb, poezii despre zbor sau poezii despre viitor
Cântecul frunzei
În lumea sufletului meu, frunza-i vioară,
măceșul naște floarea mai moale ca satinul,
spre mine raza lunii alunecă în seară,
cu un miros ce-adoarme din floare, dulce, crinul.
Își cântă anotimpul, pe-arcuș se înfășoară,
nervura-i de-aramă miroase ca mălinul,
că ruginiul toamnei e foșnetul din seară,
ce-n sunetul tăcerii își regăsește chinul.
De sus văzută frunza, în universul meu,
e un desen perfect, fără cusur în forme,
arcușul de vioară e însuși Dumnezeu,
ce cântă simfonii în toamnă să transforme,
sufletul viu al frunzei ce-n veșnic apogeu,
răsare primăvara cu alte și-alte forme.
sonet de Sorina Hăloiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre suflet, poezii despre muzică, poezii despre frunze, poezii despre vioară, poezii despre tăcere sau poezii despre sunet
Tu iubito...
Tu iubito o știi bine
Tu ești dor, ești dor de mine
Tu ești dor, eu sunt iubire
Tu ești freamăt, eu simțire.
Tu ești raza albă-a lunii
Tu ești izvorul minunii
Tu ești vis și armonie
Tu ești vers, eu poezie.
Tu a vieții mele rază
Tu a sufletului pază
Minunată orhidee
Ești și floare și femeie.
poezie de Florica Iacob
Adăugat de Oana Alexia Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri sau poezii despre orhidee
Poate că doar sudoarea frunții poate șterge ce ți-a fost scris în frunte.
Marius Robu în Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Doamnă, sunteți inginer prin sudoarea frunții sau din noaptea nunții?" fusese întrebată tranșant. I se răspunse la obiect: "Prin sudoarea frunții din noaptea nunții?!"
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre nuntă, aforisme despre noapte sau aforisme despre ingineri
Ce bine mi-e când dorm în gând la tine
Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Nu port povara gândurilor mele.
Umblu pe poante moi, de balerine,
Până-mi zâmbesc frumoasele zorele.
Pășesc prin vise rătăcind agale.
Mă pierd în dorul tău și cat spre stele,
Să îmi arate cea mai dreaptă cale,
Spre dimineți cu ghiers de turturele.
Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Cu șoapte dulci, auzul mi-l mângâie
Și treaz fiind, să te sărut îmi vine,
Cu foc, din creștet până în călcâie.
Să-ți spun iubite, bună dimineața,
Ca glas de-arcuș pe strune de vioară.
Atât de drag îmi ești, cum mi-este viața;
Mai stau la tine-n gând, că-i primavară...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut sau poezii despre superlative
Uscate stări ascund trăiri pierdute...
obrazul tău e roșu ca laleaua
și mi-a zâmbit în loc să înflorească
pe-un timp în care mreaja sufletească
încheagă-a ta candoare și o beau; a
întors deceniul chipul să-mi jelească
coșmarul vieții când am strâns cureaua
greșelilor în noaptea dintre steaua
și ochiul meu de-o rază nefirească
uscate stări ascund trăiri pierdute
și-n spațiul nostru am golit din plin
izvorul minții, rece...- ne asmute
un gând fragil avântul în declin
ce-a tremurat în văi printre cucute
și mi-a lăsat elogii să-ți închin
sonet de Ionuț Popa (20 august 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp sau poezii despre roșu
Plouă amar
Îmi plouă pe-o stradă anume
Cuvintele cad în zadar
În stropii cu gustul amar.
Ce ploaie, ce ploaie cu spume!
Mă fulgeră cerul prin norii
Din care își scutură, sec,
Cuvinte de dor ce se-ntrec
Să-nvie prin mine fiorii.
Își mută văzduhul taraba
Din pagina stropilor reci
În cea a uitării pe veci
Și plouă cuvinte cu graba
Pe care o ai când te-apleci
Să iei ce-a căzut... și-i degeaba.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre cuvinte sau poezii despre dor
Colind pentru tine
Te colind, iubito, peste toate continentele
Peste toate anotimpurile mele
Peste tot, pe unde sunt suflete singure,
Pe unde sunt târguri sau răspântii, neexplorate
Mă aleargă umbre plăpânde, rupte din noapte
Am picioarele sângerate, iubito de focuri din stele.
Doar lava zării-nfricoșătoare
Mă mai doare sau mi se pare
Și mă umple toată ziua de splendoare
Eu îți port gând de bine, iubito,
Sculptat în cuvânt nescris,
Cuvânt zămislitor de noi lumi,
Cuvânt scos din grația divină.
Voi să-ți încrustez luceferi pe brațe
Ca pe niște miezuri de lumină.
Sunt însetat de verb, iubito,
Și de muzici astrale
Visez la nunți magice
Cu orgi celeste și abisale
Sunt flămând de tine
Știi bine, că îmi vine
Să urc crestele cerurilor toate
Și munții lunii, pe înserate
Pe copite să-mi iau tină, divină
Din brâuri de lumină.
Eu, bivolul tău alb, dumnezeiesc.
Tu să mi te lași, trândavă, pe coarne mută.
Și să-mi fii altarul meu de carne, sfântă.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre seară sau poezii despre sculptură
Închisoarea vieții
Cu lacrimi de sânge ți-am scris
Din trista închisoarea-a vieții
Iubito, ai uitat ce mi-ai promis
Cândva, lângă roua dimineții.
În piept îmi bați, acolo ești întipărită
Și-aud al tău glas ca pe-un ecou.
În mintea mea pe veci rătăcită
Și numai eu aș vrea să-ți fiu erou.
Iar beau, iar plâng, iar e târziu
Sunt singur c-o sticlă de vin
La tine-n brațe vreau să fiu
Când viața-mi este un pelin.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre promisiuni, poezii despre plâns sau poezii despre eroism
De ce m-aș întreba când știu...
Nu tremurau salcâmii sub gerul iernii,
se scuturau doar crengile de chiciura cea rece,
Iar prin văzduh vântul trecea vuind,
de-atâtea nopți îngenuncheate unui gând ce trece.
Nu se scurgeau prin timp trăiri efemere,
se adunau în amintiri plăcute,
Chiar dacă-ades, chiar și prin vreme,
rămâneau tăcute și mute.
Nu se-ascundeau stelele după norii cei gri,
se aprindeau în fiecare noapte pe bolta cerească,
Chiar dacă uneori doar pe cerul sufletului meu
mi se părea că e întuneric într-o noapte atât de albastră.
Nu îmi era frig, poate doar puțin teamă,
că viața se va scurge-n nemurire,
Dar tot speram ca într-o zi să îi dau
sensul spre o nouă mântuire!
poezie de Liliana Andrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger sau poezii despre întuneric
Iubitei mele
Ești cea mai frumoasă poezie de iubire
Pe care-am scris-o-n cartea vieții mele,
Leac la sufletul bolnav de izbăvire,
Când lumea toată m-a pus în ghilimele.
Ești cântecul ce mă adoarme-n plânsul Lunii,
Cald pansament inimii suferinde,
Sărutul tău mi-a alungat nebunii
Ce m-ar fi vrut bastard, între colinde.
Ți-aș dărui un Everest de-argint și aur,
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui acest noroc,
Tu mi-ai sădit în minte flori de laur
Și mi-ai făcut în Lumea Poeziei loc.
Tu-mi oblojești rănile, sângerând, din cuie
Și urmele de spini, din părul meu cărunt,
Spiritul tău albastru, către Olimp mă suie,
Minune și Credință a omului ce sunt.
La tine-n suflet să mă-ncălzești, să îți fiu lampă
În cotidianul ăsta fad și fără lege,
Noi știm iubi, în lumea asta vampă
Chiar dacă ceilalți nu ne vor înțelege!
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre păr cărunt
Sonet autumnal (Sonet LXII)
Și m-ai sedus spre noapte, încărcată
Cu reci fantasme rătăcite-n lume,
Când ochiul tău a stat să mă sugrume,
Prin scorburi m-am retras ca altădată.
În pleoapa-ți udă ai scăldat cu ploaie
Pietrișul și căldura, laolaltă,
Și florilor îngenuncheate-n baltă
Un recviem se cantă din odaie.
Arbuștilor ai retezat tulpina
Cu-acel mister de ciumă seculară,
Și iarba-i rară, iarăși ca rugina,
Când doar fiorul cald de primăvară
Ar îmblânzi, în cântec, mandolina -
Anostă-n vremea frunzelor de ceară...
sonet de Ionuț Popa (16 februarie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție sau poezii despre primăvară
Eu te-am iubit... Femeie!
Rămâi mereu o floare, din lunile de mai,
Cu gura-ți zâmbitoare și vorba-ți după grai,
Să te privesc și-n vise, când somnul mi-o fi greu,
Pe cât ești de suavă să înflorești mereu.
Puține știi de mine, dar... nu mă știu nici eu,
Zadarnică mi-e ruga. La sânu-ți nu mă ai.
Eu te-am iubit femeie! Te voi iubi oricând,
Căci mi-ai intrat în suflet și-mi rătăcești prin gând.
La ce și amintirea părerilor de rău
Când vorba ta se duce ca apa din părău?
Ai comportarea sumbră iar egoismul tău
Intrece orice noimă. Eu... Mai trăiesc sperând.
Și... Dacă azi sau mâine, de jale o să mor,
Să îmi citești terțina în văzul tuturor.
Ție să nu-ți mai pese, cum nici nu ți-a păsat
De jurământul sacru pe care mi l-ai dat.
Nu vrei să-l știi? Sau poate l-ai uitat,
Cum ai uitat și ruga sărutului de dor.
Când soarta mă v-a duce pe drumul cel de veci,
Să vii totuș cu mine, sicriul să-mi petreci.
O lacrimă fierbinte să-mi laș la căpătâi,
Să-ți răscolească-n sufle iubirea cea dintâi.
Apoi... Să-ți cer iertare. Cu asta să rămâi.
Eu să-mi continui somnul între pereții reci.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (20 martie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sub raza lunii
marea pare anostă
vântul sau plânsul
mari cristale de sare
surâd în ochiul nostru
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre-al tău contur...
Spre-al tău contur mi se întoarce trupul
Ca floarea după astrul de gălbează...
Ce strașnic gol te va găsi iar trează?
La câte luni va mai urla și lupul
Din ochiul meu? În vast deșert o oază
Prin roș' asfalt se va deschide-n stupul
Cu-albine-n piept ce-mi înțepau calupul
De umbre moarte, stări și metastază.
Din câte nopți vei frământa aleanul
În cordul meu de tine-ncătușat?
Când îți alegi, misterioasă, planul
Să smulgi din zâmbet un fior curat,
Eu dau, atunci, îngândurat cu banul...
Sunt viu sau mort în suflet dezbrăcat?
sonet de Ionuț Popa (20 martie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre oaze