Plouă amar
Îmi plouă pe-o stradă anume
Cuvintele cad în zadar
În stropii cu gustul amar.
Ce ploaie, ce ploaie cu spume!
Mă fulgeră cerul prin norii
Din care își scutură, sec,
Cuvinte de dor ce se-ntrec
Să-nvie prin mine fiorii.
Își mută văzduhul taraba
Din pagina stropilor reci
În cea a uitării pe veci
Și plouă cuvinte cu graba
Pe care o ai când te-apleci
Să iei ce-a căzut... și-i degeaba.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre cuvinte, poezii despre uitare, poezii despre nori sau poezii despre dor
Citate similare
Ploaia de raze
Îmi plouă cu raze, îmi plouă de sus,
În picuri de aur, în stropi de apus,
Mă unge, prin ploaie, cu mirul de cer,
Divinul ascuns într-un mare mister,
Se scurge lumina, prin mine,-n pământ
Și-i schimbă tristețea-n iubire și cânt,
Îmi plouă cu raze, îmi plouă șuvoi...
Mă scald în apus și în noaptea de-apoi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre schimbare, poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre aur sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Plouă în mine
Plouă în mine, mai mult decât știi,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceață,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi știe suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cișmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-așează
s-asculte.
Mă plouă o viață, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă și macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă orașul, cu pași...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâșii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.
poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sculptură
- poezii despre păduri
- poezii despre oraș
Țărmul stropilor fluturi
Mai plouă pe aripi de fluturi
Uitați pe fărâme de lut
Din țărmul pe care îți scuturi
Un timp reîntors din trecut.
E-o ploaie ce vine să ude
Albastrul din aripi lucind
În focul cuvintelor iude
Ce-i vor, în tristețe, murind.
Și plouă c-o ploaie-ndârjită,
Pornită să facă prăpăd
În lumea de fluturi golită
Și-n timpul pe care-l revăd.
Îmi pare că ploaia-i trimisă
De-o veche privire ce-o știu
Plecată din lumea promisă
Spre țărmuri pierdute-n pustiu.
De lacrimi de vise e marea,
Cu valuri de noi începuturi
Iar ploaia, nu-i ploaie e starea
Când sufletul plouă cu fluturi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre promisiuni
- poezii despre lut
Pânze
Se destramă norii
Într-o pânză deasă
Ce-și întinde cute peste muritorii
Care, de prin case, îndrăznesc să iasă.
Fire zdrențuite
Clatină burlane
Și măresc amarul zilei chinuite
Invadând canale-n strașnice bulboane.
Iată-apare vântul
Și-i demențial:
Plopii se înclină și își pierd veșmântul,
Stropii iau viteză pe orizontal.
Urlă-adânc văzduhul
Clipelor acele
Care le frământă, gata să-și dea duhul
De atâta ploaie... bietele umbrele.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză
Mă plouă
Mă plouă dincolo de visul vieții,
mă plouă cu tine,
culoare din ploi,
ridică-mi de poți cortinele ceții,
și lasă-mi să plouă o ploaie
de joi!
Îmi lasă să plouă pădurea
pe mine
și gândul, iubito, îmbibat doar de noi,
să simt gustul holdei sub coaja
de pâine,
să fim doar iubire, iubind
amândoi!
Ne plouă trecutul cu clipe
uitate,
ne plouă tăceri în săli de așteptare,
apusuri cu tine, atingeri
furate,
pe cât azi me place, ne plouă...
ne doare.
Ne plouă pe dealuri, iubirea lumină,
ne plouă un gând, rătăcind
depărtări,
ne plouă pământul mereu cu o vină,
la țărmuri de ape, pe tulpina
de mări.
poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre vinovăție
Agonie
Plouă agonic în noaptea de Paște,
și eu mă simt mai necredincios
decât Toma.
Prin zidurile casei ploaia-și croiește
o cale aidoma.
Tencuiala clădirii se sparge
în stropii acizi
de ploaie fierbinte,
și apa în mine se scurge
din ceruri morminte.
Fulgerul aspru pe cer făurește
lumină din lumina
nesperatelor credințe.
Natura întreagă amorțește
pierdută-n dorințe.
Și tunetul bate ca toba
spărgându-mi timpanele
reci.
Privesc căldura din sobă
pe-o scară în beci.
Plouă agonic în noaptea celestă,
dar eu nu mai simt umezeală
prin găuri,
doar vocea-mi răgușită și tristă
răsună prin hăuri.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (21 mai 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ionuț Popa
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre natură, poezii despre dorințe sau poezii despre apă
Ploaie în luna lui Marte
Plouă infernal,
și noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Pereții odăii erau
neliniștiți, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.
O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob și prin vreme.
Nu-i nimic, îți spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.
Și mă-nălțam. Și nu mai știam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoși: oamenii?... ploaia?...
Plouă infernal, ploaie de tot nebunească,
și noi ne iubeam prin mansarde.
N-aș mai fi vrut să se sfârșească
niciodată-acea lună-a lui Marte.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre iad, poezii despre frumusețe, poezii despre desen sau poezii despre aripi
Peisaj umed
Plouă strâmb
Și fals,
Plouă tâmpit-
Plouă cum ploua-ntr-o zi la Londra
Când sorbeam un vermut sec
Cu Anny Ondra
într-un bar pe Piccadilly Street...
Ploua ca și cum o stropitoare
Ar uda, pripită, verzile peluze
Inventate-anume ca s-amuze
Lorzii beți de whisky
Și morți după soare...
Plouă ca și cum stropii de ploaie
N-ar fi decât stropi de nădușală
Ce s-ar scurge de pe Anny Ondra goală-
Când se-ncuie cu boxerul în odaie...
Plouă,
Plouă,
Toată ziua plouă,
Plouă ca-ntr-o baltă fără fund-
Baltă-n care Ofelia și Hamlet
Se ascund
Să-i procure lui Shakespeare
O dramă nouă...
poezie celebră de Ion Minulescu din Cinci grotești (1943)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre whisky, poezii despre verde, poezii despre peisaje, poezii despre moarte, poezii despre William Shakespeare, poezii despre Soare sau poezii despre Hamlet
Sonetul fals al ploii
Ce ploaie, ce ploaie urâtă!
Ce vânt s-a pornit pe sub nori!
Ce vreme, ce vreme-amărâtă!
Ce... nu ești când, încă, mă dori!
Mai vino, mai vino prin ploaie,
Nu am nici umbrelă prin gând,
Să facem, să facem o baie
Sub norii ce-aleargă, plângând.
Să râdem, să râdem pe rupte
De norii schimbați în poteci
De ape, de apele supte
n canale ca locuri de veci.
Mai uită, în suflet, de lupte,
Și ploaie, și vânt... până pleci!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs
Cuvinte care dor
Cuvinte care dor, așa eu vă numesc,
Căci știți doar să loviți și repede plecați,
Cu aripi ca de ghimpi, tăiați și-nsângerați
Tot ce găsiți în cale și fără remușcare
Vă-ntoarceți, iar acolo, de unde ați plecat.
Și dor nu mi-e de voi, căci dor acele lacrimi
Ce dâră las în urmă, cu gust amar și sec,
Și degetele dor, când frânte sunt de jale
Și dor îmi este-atunci, de soare și de ploi,
Să spele și usuce ce ați lăsat în urmă
Atunci când pe la poartă la mine ați bătut,
Căci n-am știut că dor, de voi, n-o să-mi mai fie
Cuvinte care dor, degeaba mai veniți.
poezie de Forgaci Ioan
Adăugat de aer nelu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre degete
Plouă
Plouă, plânge primăvara cu parfum de liliac,
Printre stropi se lasă seara si invaluie-n mister
Dorurile fără nume, iubirile fără leac,
Sufletele rătăcite-n efemer...
Plouă prin copacii dezgoliti de vânt,
Scutură petale pe pustii alei;
Dorul meu e măcinat de-un gând:
Lacrimile mele tu le vrei?
Plouă, cât poate să ploua-n primăvară,
Când se-adună norii spre apus;
Iar speranțele încep să doară
Ca inutile întrebări fără răspuns.
Plouă, glas sfasietor strigând a jale
Se strecoară printre stropi reci
Si imi pare că iubirea care moare
Îsi pregătește locul său de veci.
poezie de Tudor Șerban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre seară sau poezii despre plâns
Plouă într-o toamnă cu vise...
plouă... plouă cu picuri reci fără vină,
peste măștile oamenilor
născuți odată
din sân verde-al naturii
plouă prea rece
într-o toamnă nebună
cu frunze purtate de vânt,
spre zări cu lumină.
plouă pe ceașca-mi uitată
la fereastra cu crini,
unde ninge-n petale
peste vopseaua scorojită
cu gheare de ani.
plouă în toamna cu vise
destrămate pe firul de ață.
păianjen din colț de-ntuneric
țese...țese...țese
casa pentru străinii ce vin
insecte culese de vânt,
purtate de ploaia cea rece.
e zece al orelor ceas
caldarâmul e gol de cuvinte
s-au topit precum pașii
spălați de norii cu vise.
o ramură fără frunze și fructe,
un măr uscat tot la fereastră
simt golul din mine
de galben-mătase
frunze fabricate-n cuvinte uscate
ierbar pentru o lume
peste care plouă
cu vorbe, cu frunze, cu apă...
... plouă....
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre păianjeni sau poezii despre ore
Plouă!
Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Și-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.
Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Și curg peste anotimpuri, șiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.
Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Strașnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii și mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!
Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viață
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranță
Că poate fi totul ca un nou legământ!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre mândrie
Bacoviană
Privește iubito cum plouă
În munți, printre brazi, pe poteci
Cu boabe și struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci
De-o mie de ani plouă-ntruna
Și mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut
Și gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase
Privește iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre struguri sau poezii despre rouă
Ploaie cu parfum de femeie
Plânge cerul prin pletele tale,
Șuvoaie negre se împletesc furibund.
Stropii se strâng în mari cruciade
Care să fie primul pe sânul rotund.
Gelos pe ei îi sorb fără milă,
Coapsele albe se înfig în pământ.
Mătasa aleasă din trup de copilă
Aleargă prin soare ca un fir de argint.
Furtună am să fiu când se adapă norii
Din vadul cu ploi timpurii
Să înot fermecat de malul mării
Când mareea ți sărută nurii zglobii.
Ploaie ești tu sau parfum de femeie
Dulce beție cu stropii fierbinți?
Rămân veșnic îndrăgostitul de tine
Când plângi peste mine și mă alinți!
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre sărut, poezii despre păr, poezii despre negru sau poezii despre gelozie
Ploaie în luna lui Marte
Ploua infernal,
și noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Pereții odăii erau
neliniștiți, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.
O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob și prin vreme.
Nu-i nimic, îți spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.
Și mă-nălțam. Și nu mai știam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă, răspunde-mi, răspunde-mi
cine-s mai frumoși: oamenii?... ploaia?...
Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
și noi ne iubeam prin mansarde.
N-aș mai fi vrut să se sfârșească
niciodată-acea lună-a lui Marte.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ploaie... cu tâlc
Privesc cum plouă și tăcut
Am parcă o reținere:
Apa de ploaie, ce-a căzut,
Ne-o bagă la-ntreținere!
epigramă de Ștefan Băiatu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre ploaie, epigrame despre tăcere sau epigrame despre apă
Ne plouă, iubite
Plouă, iubite, ne plouă amar pe file pătate, pe filele rupte, mai avem doar coperți din întregul jurnal...
Plouă aici și plouă oriunde... am fugi, am zbura, mă tem că nu ne vom putea ascunde de ploi, de ură, blestem... ne plouă, iubite, în inimi și-n carte... scrisă ieri dar citită de veacuri, plouată și ea înainte de moarte, umpluse cu lacrimi o mie de lacuri. Ne plouă, iubite, cu nebuni și cu regi, inundat mi-e castelul
și mă rog în zadar, căci tot ce ei leagă, tu cum să dezlegi?...
Ne plouă, iubite... ecou dintr-un nor ne spune-o poveste de seară; îmi plouă pe umeri, pe stele, pe dor,
în ochi îmi suspină o Lună amară...
Ne plouă în suflet și în calendar, ne plouă cu clipe și viața ne trece, îmi plouă, iubite,
pe vers și pe NOI...
mi-e toamnă, mi-e negru și rece...
Ne plouă, iubite, pe ploi...
poezie de Adriana Szabo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri
Ploaie
plouă, afară-i
întuneric și ploaie
nu poți schimba tu nimic și nici eu
poți doar așterne o umbră pe foaie
adiacentă trecutului tău
plouă în suflet
o ploaie haină
când ca torentul și când ciobănească
nu poți schimba tu nimic și cortina
cade pe scenă ca amnarul pe iască
plouă și plouă
plouă în inimă
și nicăieri nici o rază de soare
nici de speranță și nici măcar minimă
de somnolență cu gust și culoare...
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație sau poezii despre inimă
Plânge cerul
Plânge cerul în hohote,
tone de lacrimi
scăldând pământul.
Tună și fulgeră
parcă blestemând vremea.
și curg, curg mereu
mii și mii de picături.
Vântul supărat
îndoaie copacii
în timp ce ploaia-i lovește.
Natura dezlănțuită
trimite fiori reci
oricărei ființe.
Și plouă, plouă, plouă...
Cerului nu-i seacă lacrimile..
Mi-e dor să-mi fie dor
de ploile copilăriei,
dar... ploaia de azi
mă neliniștește;
înfiorarea vremii
strecoară tainice gânduri
în mintea-mi răvășită.
Continuă să plouă,
deși cerul își luminează fața.
Plouă asemeni unui plânset
ce pare să se sfârșească.
Vântul oftează lung,
iar lacrimile i-au secat.
Liniștea îmbracă natura,
iar seara se-așterne încet
ca o pătură pufoasă.
poezie de Carmen Munteniță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare sau poezii despre prezent