Plutiri
Alunecă-n amurguri poteci ca să îmbrace
Iubirilele golașe, ce-aștern culcuș pe pânze,
Și-și unduiesc lucirea, când sufletul lor tace,
Flămândele dorințe răscolitoare-n frunze.
Au încolțit în inimi boabe de grâu din stele
Și pietrele de moară au măcinat descântul,
Iar farmecul ispitei a sângerat perdele
Și-a dezlegat văzduhuri ce mișcă infinitul.
Aprinderile toamnei și-au rupt din sâni vibrații,
Scântei copleșitoare renasc simțiri și ură,
Miroase-a Dumnezeu și-a sărutări pe gură,
Gustând ochii ei negrii beau vin din constelații.
Și aerul se-mbată când vântu-i duce-aghiasma
Ce a lăsat din trupu-i, împrăștiind mireasma!
sonet de Aurel Petre (22 octombrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
Citate similare
Miroase-a gust...
Miroase-a gust...
Miroase-a gustul de iubire, miroase-a patimă în noi
Miroase-a gust de fericire, miroase-a fân și caprifoi!
Miroase-a zâmbete furate, miroase-a sărutări fierbinți,
Miroase-a binecuvântare din Univers și de la Sfinți!
Miroase-a inimi împletite în contopirea unui trup
Și are gustul bucuriei când din amor nebun mă-nfrupt!
Miroase-a gust de primăvară când înfloresc salcâmii-n mai,
Miroase-a florile grădinii, a nopților urcate-n rai!
Miroase a sălbăticie, când trupurile cad înfrânte
La firul ierbii din poiană și a bujorilor de munte!
Miroase-a cer senin și soare, a alge și amor nebun
Când înspumați ieșim din mare, sub ocrotirea lui Neptun!
Miroase-a gust sărat de lacrimi când fericirea te înalță
Și-atâta bucurie-n suflet, prelinge lacrima pe față!
Miroase a copilărie, a gust de joacă și hârjoană
Și are gust de mângâiere și a miros de sân de mamă!
Miroase-a tot ce am uitat și are gust de te înalță
Miroase a trăirea ta și are gust nebun de viață!
poezie de Florentina Mitrică (1 noiembrie 2014)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre fericire
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre înfrângere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sonetul ochilor păgâni
Mi-e timpul schimnic și autist,
Ca un cristal pe cer de rouă,
Când lacrime timide, plouă,
Pe un soroc impur și trist.
Tăceri se scaldă-n lună nouă,
Renasc amurguri de ametist
Și plânge sufletul de artist
În noapte, către ora două.
Miroase-a patimi și-a iubire,
A coapse-ncinse și a sâni
Ce vor a fi mereu, stăpâni,
Pe clipa de nemărginire
Mirabilă, ca o-mplinire
A ochilor și-așa păgâni.
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre tristețe, poezii despre rouă, poezii despre plâns, poezii despre ploaie sau poezii despre ore
Început
Miroase-a somn
Și-a nucă-n ciocolată.
Din vorbe cresc
Iubiri molipsitoare.
Le adorm în păr
Și-n mâini retrase-n lene,
Încet.
Miroase-a zâmbet
Și-a frunză galbenă, strivită.
Din gânduri cresc
Iubiri copilăroase.
Le strâng în toamnă
Și-n ochi închiși de jenă,
Ades.
Miroase-a viață
Și-a cântec scobit de cuvinte.
Din perne cresc
Iubiri stăruitoare.
Le-adun în ironie
Și-n dor de tine aprins,
Ciudat.
Miroase-a tine
Și-a respirație pripită de aproape.
Din buze cresc
Iubiri întrebătoare.
Le-alint în gânduri
Și-n vise cu răspunsuri,
Dorite.
poezie de Gabriela Chișcari (11 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre păr, poezii despre mâini sau poezii despre muzică
Dor de toamnă
Florile toamnei te-așteaptă la nuntă,
Vise-s tăcute-n vise ce cântă,
Pe ușa vieții verde-am cules,
Eu doar din tine drum am ales.
Arsele zări pică-n poteci,
Suflet de aur mângâi și treci,
Aerul murmură-n frunze fiertura,
Eu îți ascult pieptul și gura.
Lasă-mi pe buze nopțile mele,
Umbra mi-o prinde-n părul inele,
Respiră ochii îngeri și zbor,
Eu în adâncu-ți ceru-mi cobor!
poezie de Aurel Petre (1 septembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre îngeri sau poezii despre nuntă
Tinerețe
Ochii tăi, culoare-n gene,
boabe de cafea le coci,
geme sufletul în vene,
spadele, când le provoci.
Simțăminte răstignite
țipă-n liniștea din poză,
calci cu zborul pe redute,
cu pastelul tău de roză.
Râd luminile din soare,
când tabloul îți sărută,
cu privirea arzătoare
Primăvara chipu-ți cântă.
Și îți duci, mireasă,-n zare,
Anii, mărturii pe tâmplă.
sonet de Aurel Petre (29 aprilie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre tinerețe, poezii despre râs, poezii despre roz sau poezii despre primăvară
Purtăm în calde inimi
Purtăm în calde inimi speranțe și dorinți,
Ce dorm în noi de-a pururi, din moși și din părinți,
Venind din neam în neam, în timp și de departe,
Ne-am rupt din Univers, iar noi suntem o parte,
Cu tainice însușiri, nedeslușite încă,
O apă care curge, tot limpede și-adâncă.
Când ducem peste vremuri, sub bolțile albastre,
Un vis înaripat, făclia vieții noastre.
Purtăm în calde inimi dorințe de mai bine,
În ochi nemărginirea din zările senine,
Cu razele de soare, când în lumini irumpe,
Acele giuvaeruri, bătute-n pietre scumpe.
În timpul ce se scurge, noi suntem ființă vie,
Pe-acest Pământ bătrân, păstrând o mărturie.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre dorințe, poezii despre bătrânețe sau poezii despre aripi
Din spuza toamnei
când chipul își pune masca de hilar
reavănul mormânt caută culcuș
în chemarea lutului primar
stau tolănit pe margine de univers
rezemat dezinvolt într-o undă de vers
adun din toamna căzutelor frunze
(ce stau mărturie trecerii mele
prin vremi nedefinite
de spațiu și timp
rod și culoare
sub formă de nimb)
în contul zilelor ce vin și vin
și vin
adulmec miresme de ninsoare
cu iz de vin
din multitudinea de zilele trăsnite pline de eres
transform iarna în cânt și vers
în cânt pe ritm de blues jazz și rock
când trupul încearcă un ultim troc
cu destinul înrădăcinat în nenoroc
(minune cu iz efemer ce mă face să sper)
pun hazul în necaz și invers
și iar... invers
și caut în spuza toamnei
o unduire de iernatec vers.
poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre umor, poezii despre versuri, poezii despre spațiu și timp, poezii despre rock, poezii despre ritm sau poezii despre poezie
Noiembrie
Noiembrie, perlă pe cerul cenușiu,
treci din roșul călduț al zâmbetului de
octombrie, cu frunzele ce cad în vârtejuri
lente din galaxiile copacilor, -
când trupurile lor sunt dezvelite
și formele rămân dezbrăcate făpturi tăcute;
când iarăși pamântul își trimite ramurile, brațele
golașe, spre cer;
spre decembrie cel alb, ce barba-i
dezplitește stele din nori, - fulguite clipe
așezate în straturi albe și moi,
mărturia trecerii spre alt basm.
Noiembrie, te așezi liniștită în iarba verde,
ca o lună neinvinsă a toamnei.
Golașă ar fi amintirea fără tine,
fără încăpățânarea ta, fără secretele tale.
Amprentele tale sunt cele mai colorate
și mai aprinse din lunile anului. Ești povestea
fără de sfârșit a bucuriei inimii!
poezie de Aurel Petre (6 noiembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre încăpățânare, poezii despre verde sau poezii despre superlative
Mireasmă căzută din stele
Norii călătoresc sub crucea omului ucis
În scena unde bețivii de stele intră în vis,
Desenând trandafirii iubitei cu ea supusă-n spini,
Miresme otrăvite se golesc în ochi de străini.
Groparii sapă la butoiul plin cu arome stilate,
Trupul rămâne, sufletul o ia într-o parte
Și privește cum norii prind stele în plasele lor,
Sunt licuri dulci ce cad în spuza tuturor.
Învinovățesc scena ce se scurge în ploaie
Ca o pasăre trecută în boabe de grâu, în păstaie
De zorea ce urcă spre lună prin brațele mele,
Degetele s-aprind de mireasma căzută din stele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învinovățire, poezii despre păsări sau poezii despre nori
Prin tăcutele amurguri
Mi s-a ascuns,
din văzduhuri, vara
și nu mai arde
țarina ca para;
de-acum frunza
va muta din geamuri
odiseea serii
dezmierdată-n ramuri.
Prin tăcutele amurguri,
asfințirea verii
îmbracă în roadă
gutuii și merii;
asemenea lor,
inima-mi cutează,
iar miezul vârstei
încă mă păstrează.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre seară, poezii despre mere, poezii despre gutui, poezii despre frunze sau poezii despre crengi
Când frunzele toamnei
Când frunzele toamnei pașesc către moarte
Și-un țipăt de jale răzbate departe,
Întrega ființă-mi, iubito, se strânge,
Iar sufletu-mi soarta, pe rând, le-o deplânge.
Și verdele verii-mbătat în culoare,
Agonica toamnă îl poartă-n uitare.
Ca-n fiece toamnă, blestemul de ducă,
Din ramuri golașe și seva usucă.
Și eu simt că-s frunză pustie și rece.
Pe ultimul drum, în convoi, le-oi petrece,
Când clipa vrăjmașă zvâcnirea ucide,
Din frunze căzute pe glie candide.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre iubire sau poezii despre inocență
Te-am plăsmuit din visuri și dorinți
Te-am plăsmuit din visuri și dorințe,
Iar zeii închipuiți ți-au fost părinți,
Te-am adunat din cerul plin cu stele
Cu nerăbdarea căutării mele,
Din zarea îndepărtată și senină
Ți-am luat un trup de falnică regină
Din lan de grâu și din grădini cu flori
Pe chipul tău am așternut splendori
Și-n ochii tăi cu înseninări divine
S-au strecurat priviri diamantine,
Surâsul tău mistuitor și cald,
Născut a fost din marea de smarald,
Iar brațele născute-n infinit,
Din marmură superb s-au dăltuit,
Pășești agale, tainic și ușor,
Asemenea ca și un fulg în zbor,
Venind spre mine plină de dorințe,
Cu mângâieri ce-alungă suferinți,
Tu, plăsmuirea mea încântătoare,
Cu chip etern, de-acum amăgitoare.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre monarhie sau poezii despre infinit
Ochii tăi
Nu știu de unde-au apărut,
Din bolți de vară, ochii tăi,
Și prin ce lumi i-am mai iubit
Strigând privirile din ei.
Poate eternitate-mi sunt
Prin adâncimea nopților,
Când stele ard, adânce căi,
Cerul căprui al viselor.
Prin lumea tainelor orbite
De aerul, ce-i ars de pleoape,
Mi-ești marea-ntidere de clipe
Cu valuri albe stinse-n ape.
Puteri, dorințe-n foc de cord
Sunt ochii tăi, ca un prăpăd!
sonet de Aurel Petre (28 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre foc sau poezii despre apă
Doruri uscate
Tu știi că între noi trăiește enigma,
Când ochii ți-i pleci, gândind că nu-i bine?
Ne-ntoarcem grăbiți, gonim paradigma
La alte năluci din umbre străine.
Tu știi că în taină se-ncovoaie și gem
Corvoada de patimi flămânde și rupte,
Iar toamna-ntre noi frunzărește blestem
Când doare sudoarea-n cuvinte pierdute?
Tu știi că arama-i din ruinele verii
Și pașii-i călește prin soare cu muchii,
Când seceta tâmpă ne scutură merii,
Iar basmul tău uită de corole și rochii?
Tu știi că foșnesc dureri vinovate
Și-n aur se-ascund doar doruri uscate?!!!
poezie de Aurel Petre (16 octombrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre vară, poezii despre rochii, poezii despre durere, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Doruri uscate
Tu știi că între noi trăiește enigma,
Când ochii ți-i pleci, gândind că nu-i bine?
Ne-ntoarcem grăbiți, gonim paradigma
La alte năluci din umbre străine.
Tu știi că în taină se-nconvoaie și gem
Corvoada de patimi flămânde și rupte,
Iar toamna-ntre noi frunzărește blestem
Când doare sudoarea-n cuvinte pierdute?
Tu știi că arama-i din ruinele verii
Și pașii-i călește prin soare cu muchii,
Când seceta tâmpă ne scutură merii,
Iar basmul tău uită de corole și rochii?
Tu știi că foșnesc dureri vinovate
Și-n aur se-ascund doar doruri uscate?!!!
sonet de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea toamnei
În grădină, cu șoptite note de vioară,
Amorul meu tomnatic din nou mă-nconjoară.
Greierul își cântă, întristător o ultimă baladă,
Miroase-a cărți vechi, miroase-a toamnă...
Norii încruntați mă gonesc în a mea cutie,
Se-anunța ploi reci în zilele lui octombrie.
Frunzele foșnesc în simfonia toamnei,
La uscat, se unduiesc în vânt rochiile doamnei...
Bătrânii citesc pe fotolii ziare galbene...
Tinerii se sărută sub umbrele pe străzile galbene...
Din zori, la geam, toamna mi-a o adus o idilică scrisoare,
Urmează, urmează, după-amiezile poetei de visare...
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre vânt, poezii despre vioară sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Atunci când două inimi unește Dumnezeu
Atunci când două inimi unește Dumnezeu
Nu e pentru o lună doar și o zi de primăvară
Este pentru toată viața... la bine și la rău
Să mergi în doi și atunci când vezi că-ți este greu
Când drumul urcă în sus...
Și atunci când el coboară...
Iubirea nu-i scânteia ce apare și se stinge
Ea-i taina veșniciei ce s-a transformat în vis
Este ecoul din Eden... ce-n farmec se răsfrânge
Și... rostogolind speranțe... inima îți atinge
De acel colțișor de rai...
Ce a fost în Paradis...
Ce poți să faci atunci când tu cu adevărat iubești
Când ești mințit și în jurul tău tot se destramă
Te vezi aprins de un foc când printre lacrimi o privești
Și ești gata pentru ea chiar zeci de ani ca să plătești
Pentru iubirea ta...
Atunci când dragostea te cheamă...
Pe calea vieții nu e întotdeauna soare
Mai cresc și spinii... nu e presărată doar cu flori
... Și simți amarul anilor de trudă și sudoare
Când dragostea-ți curată călcată e în picioare
Iar pe Rahela ta o vezi...
Plângând și tristă-n negrii nori...
Nu dispera, se vor sfârși furtunile de ieri
Va înflori grădina voastră-n flori de primăvară
Și din nou vor răsuna în viața ta cântări
Cu zâmbet de copii și multe binecuvântări
Și te vei bucura...
Ca-n zilele de odinioară...
Atunci când două inimi în Domnul se unesc
E un cântec calea lor scăldată în lumină
Când pe genunchi altare în dragoste zidesc
E un colț de rai atunci când după Cuvânt trăiesc
Împrăștiind mireasma...
Și părtășia familiei creștine...
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai
Mi-aș face cuib...
Mi-aș face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.
Din pielea ta,
Mi-aș face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.
Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aș face cântec,
Să m-adoarmă.
Din ochii tăi,
Fereastră-aș face,
Privind prin tine,
Totul tace...
Iar palma ta,
Căuș să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.
Din al tău sân,
Mi-aș face leac,
Mă simt etern,
Când ți-l dezbrac....
Și buza ta,
Precum rubinul,
Aș face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.
poezie de Andreea Vaduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre vestimentație sau poezii despre odihnă
Mi-aș face cuib....
Mi-aș face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.
Din pielea ta,
Mi-aș face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.
Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aș face cântec,
Să m-adoarmă.
Din ochii tăi,
Fereastră-aș face,
Privind prin tine,
Totul tace...
Iar palma ta,
Căuș să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.
Din al tău sân,
Mi-aș face leac,
Mă simt etern,
Când ți-l dezbrac....
Și buza ta,
Precum rubinul,
Aș face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfa
Al treilea om s-a chinuit saducă
ceva
pe un altar făcut altfel
atunci
mâhnit că nu l-ai primit
ciudos
știind că vrei sânge
altar
a făcut din întregul pământ
cu noduri în gât
a legat ritual
și-a luat bolovanul din piept
și-a lovit...
Al câtelea om sunt pe lume
sigur începe cu trei
pe pietrele anticului pământ
lovesc și eu cu bolovanii mei
să se înalțe un fel de mireasmă
din vorbe zdrobite
scântei.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre jertfă sau poezii despre antichitate