Plec pe barca mea cu vise
Pe luciul lacului stau desculță și tristă
privind printre trestii maronii cerul senin
și vad vrăbiile zgribulite ce zboară în vântul puternic,
iar ochii mei căprui întâlnesc privirea ta pătrunzătoare
din ochii tăi verzi ce aprind luna în noapte
și mă-nfioară cu puterea lor, iar atunci barca se leagănă ușor
alunecând pe lac în asfințitul colorat al soarelui,
mi-e frică de întuneric și de răcoarea apei,
dar tu îmi furi sărutul mătăsos ș-apoi mă privești duios.
Ajungem la malul rece și barca albă se leagănă ușor,
între trestii și stuf cu apă verde și aurie,
iar tu cu brațele mă cuprinzi într-o-mbrățișare caldă
apoi ușor obrazul mi-l săruți iar buzele-mi ard de iubire,
simțind inima ta cum mă iubește în neștire
că-mi era mult, mult dor de tine.
poezie de Eugenia Calancea (24 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre sărut
- poezii despre iubire
- poezii despre apă
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre vrăbii
- poezii despre visare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
În armonia iubirii
Noaptea a trecut ș-acum soarele ne calcă-n prag,
aș vrea să fii lângă mine să mă mângâi cu drag,
dar degetele tale au plecat la lucru și eu mângâi un pluș,
mă ridic cu gândul la tine și de-abia aștept să vii ca un spiriduș,
să mă cuprinzi în brațe, iar eu să te cuprind cu dor,
și-ncet în armonia iubirii suntem purtați de-amor.
Ușor mă-ntinzi, să-mi poți vedea ochii și a mea privire,
îmi mângâi părul și ochii mi-i săruți cu iubire,
iar gândurile și emoțiile cresc în iubirea ce am,
închid apoi ochii și te simt încet,
iar lacrimile mele se scurg ușor pe-al meu piept,
iar tu lacrimile-mi săruți cuprins de al meu dor,
dar lasă-mă o clipă încă, să pot și eu să te ador,
că vreau a mea privire ochii tăi să-i pătrundă,
căci te-am strigat profund atunci când m-am trezit,
aveam lacrimi în ochi și doar plușul m-a auzit,
dar tu acum cu dragoste-n suflet ai venit,
te strâng în brațe și speranța iubirii noastre a revenit.
poezie de Eugenia Calancea (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre păr, poezii despre noapte, poezii despre dor sau poezii despre degete
Se leagănă frunza de nuc
Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Și răsare steaua cea cu noroc.
Se leagănă frunza de plop
Și lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Și stropul se odihnește în ochii tăi.
Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă așa ușor
Și-mi aduce aminte de al meu dor.
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tei
- poezii despre stele
- poezii despre odihnă
- poezii despre ochi
- poezii despre noroc
- poezii despre nori
- poezii despre negru
- poezii despre frunze
Toamna iubirii...
Se aud frunzele foșnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă șoptindu-ne cuvinte,
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniștiți pe o bancă de lemn,
Eu mâna îți strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte și ar fi bine un foc
Ș-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrățișarea noastră și nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor,
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Brațele noastre stau strâns și în legănat,
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Și noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ș-aveam atunci nevoie de a ta privire,
Să-mi licărească blând a ta amintire.
poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre cuvinte, poezii despre tăcere sau poezii despre toamnă
Toamna iubirii...
Se aud frunzele foșnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă șoptindu-ne cuvinte
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniștiți pe o bancă de lemn
Eu mâna îți strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte și ar fi bine un foc
Ș-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrățișarea noastră și nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor.
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Brațele noastre stau strâns și în legănat
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Și noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ș-aveam atunci nevoie de a ta privire
Să-mi licărească blând a ta amintire.
poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc
Pe pragul gol, coboară luna,
Își lasă voalul de aramă
Iar stelele îi țes cununa
Prin adieri, ce o destramă.
Pictează geamul cu privirea,
Croiește drum prin frunze vii
Ce îi cunosc nemărginirea
Și se prefac în aripi mii.
Se zbat cireșiii în livadă
Iar cerul pare un abis...
Ecoul zărilor mă cheamă
Prin lacrimile unui vis.
Pășesc pe clipe, nu îmi pasă
Că timpul geme uneori,
Iar anii goi din nou m-apasă,
Simțind durere până-n zori!
Ajung la poarta nopții grele,
Doar luna-n prag m-a întâlnit
Acoperind urmele mele...
Tăcerea-ncet m-a-mbătrânit!
Privind în gol, îmi las privirea
În palme arse de amar,
Tot căutând în gând puterea
Să mă trezesc la viață iar.
Atunci, o ușă se deschide
Iar gândul meu ușor tresare
Simțind potecile aride
Și buzele cu gust de mare!
Mă pierd prin versuri risipite
Dar ochii tăi, mă întâlnesc...
Pe zidul zării învechite
Ți-am scris cu lacrimi,, te iubesc"!
poezie de Gabriela Ryelle St Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie sau poezii despre pictură
Fugind în asfințit
Fug la pieptul tau iubite
cu inima deschisă-n soare
și mă ascund ușor la umbră
cu rădăcini ce-acoperă cerul pustiu,
ce bântuie lumina sclipitoare,
dar tu nu te uita cum eu mă aștern
lângă tine cu durerea mea prăbușită,
cu lacrimi puternice în ochii mei căprui,
ce privesc singurătatea rece,
și-mi aduc privirile-n tăcerea deșertului,
purtând în ochi chipul tău,
cu conturul vesel sau trist,
aducând clipa aproape de mine,
în asfințitul prelung de toamnă,
ce se risipește treptat în frumusețea ta
și vântul adie în cascadă,
alături de noi îmbrățișati cu iubire.
poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate, poezii despre inimă sau poezii despre frumusețe
În frunzele toamnei
Era cald și stăteai întinsă-n plapuma de frunze,
te rostogoleai și aruncai ușor cu ele,
mă chemai să te îmbrățișez cu căldură,
dar vântul se pornise cam puternic
și aduna frunzele-n grămezi ciudate,
de parcă făcea canapele moi,
în care ne aruncam cu plăcerea copilărească,
iar privirea ta era profundă și veselă,
plină de dragostea noastră caldă
și uneori îți urmăream zâmbetul și bucuria din ochi,
aveai energie și visai cu ochii deschiși,
sperai ca ziua să nu se termine
și să dureze așa o veșnicie.
poezie de Eugenia Calancea (22 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre plăcere, poezii despre energie, poezii despre copilărie sau poezii despre bucurie
Privind luna...
Încerc din nou să privesc la ea,
dar cerul e-norat și eu nu mă satur,
stau în frig și privesc ca la o stea,
dar ea nu a alta, e luna mea.
Inima mea își croiește o dorință
pe care aș vrea să o șlefuiesc
gândul la tine îl am pe conștiință
și nu aș vrea pe nimeni să rănesc.
În ochii mei văd acum orizontul
ș-acolo e cerul cuprins de răsărit,
dar cred că nu e acum momentul
se vede luna roșie ș-apoi iar cerul acoperit.
Afară ninge, zăpada pufoasă ma-nveselit,
chipul tău se vede din nou în răsărit
plin de zăpadă este învelit
și gândul mă duce la locul unde am copilărit.
poezie de Eugenia Calancea (21 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre roșu, poezii despre ninsoare sau poezii despre dorințe
Ce simte inima mea
Iar mă cuprinde dimineața
Încă o noapte n-am dormit,
Zorile îmi spală fața
Sufletul mi-e răvășit.
Iar visez la mângâiere
Și că ochii îmi săruti,
Iar m-apasă o durere
Simt cum cad și nu m-ajuți.
Niciodată cu cuvinte
N-am să pot ca să-ți explic,
Tot ce inima mea simte
Și ce greu e să te implic.
Totu-n jur este prea rece
Rece e-n inima mea,
Singură și nu-mi mai trece
Din minte figura ta.
Dar eu cu sufletul imimos
Păstrez o vagă amintire
A unui chip frumos
Ce-a însemnat iubire.
poezie de Eugenia Calancea (12 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre promisiuni
Priveam pașii tăi
Veneai din depărtare și te vedeam trist,
Tu care erai un mare umorist,
În gând marea și vântul se-adunau,
Printre stele cu luna desculță luminau,
Dar tu te-ai așezat în poala sufletului meu
Ș-adormi ușor în surâsul tău.
Ne plimbam pe malul mării
Și urmele de tălpi le lăsăm în spatele zării,
Voiam să-ți pun și eu o-ntrebare,
Dar tu ai venit să-ți ceri iertare.
Erai nedumerit că poate nu-ți dau crezare,
Iar eu priveam pașii tăi ieșind din mare.
Zâmbitor, îngăduitor te uitai la mine
Și urmele noastre îmi spuneau că e bine.
poezie de Eugenia Calancea (24 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toleranță sau poezii despre iertare
Dor de tine
Casa e tristă și pustie
De când tu ai plecat
Iar lacrimile nu se mai opresc
Din barba-mi argintie,
Sunt lacrimi de durere
Sunt lacrimi care ard in suflet
De dorul fiicei mele.
Paduri de foc îmi ard in suflet
De dorul tău copil iubit,
Încerc sa-l sting dar nu se stinge
Că arde-ncet, mocnit
Și-mi mistuie ușor
Sufletul meu rănit.
Mi-e dor de ochii tăi frumoși
Mi-e dor de glasu-ți cristalin
Mi-e dor, mi-e tare dor
Copila mea de tine.
Pe drumul dintre cimitir și casă
Poteca s-a bătătorit
Bătând în fiecare zi
La ușa casei tale,
Dar totul este in zadar
Că nimeni nu-mi deschide
Și o pornesc din nou agale
Spre casa tristă și pustie.
poezie de Ionel Iamandei (19 aprilie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre durere
Doină
Am început să fiu.
Ce sunt
Mai mult o umbră,
pe pământ.
și mai putin un trecător
Mi-e dor de dorul cel mai dor.
Mi-e dor de steaua cea mai stea.
și de pământul unde-oi sta
Mi-e dor de tot, iubita mea.
și mai ales de tine, un dor,
îmi seacă al inimi izvor.
Iar ochii mei se sting ușor,
cu bietul suflet călător.
poezie de Marius Gîrniță din Rost (2000)
Adăugat de Marius Gîrniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început
Așteptarea-i grea
Vântul bate iar în geam
Și ploaia curge șiroaie,
Speranța mea va fuge iar,
Că oasele din nou mă doare.
Afară se vede, e rece iar
Și tu nu vii la mine,
Stau și privesc din nou la geam,
Cu gândul iar la tine.
Ești acum departe de mine,
Mă simt singură în loc,
Că inima mea este la tine
Și stau nerăbdătoare ca un foc.
Vine iar un cer fierbinte,
Aștept așa cum tu ai zis,
Să stau și să fiu cuminte,
Și tu vii cum ai promis.
poezie de Eugenia Calancea (8 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie
Timpul
Pe malul cel verde ce râul stropește,
Un om după cale puțin s-odihnește,
Visând fericit!
Iar razele zilei cu umbrele serii
Sub ochii-i se luptă în sânul tăcerii
Pe val adormit.
Pe măgură luna se-nalță-atunci plină
Și varsă pe fluviu un val de lumină,
Un brâu lucitor;
Eterul albastru cu stele aurite
Se scaldă prin valuri ușor încrețite
De vântul ușor.
Pe fluviul luciu o barcă s-arată
Cu pup-aurită, cu flori cununată,
Cu văl de satin,
Cu june fecioare ca visuri frumoase
Ce-n viața fugindă se-nclin amoroase
P-al nostru trist sân;
Un om cu cosițe și gene albite,
Cu brațe secate, cu fețe pălite,
Cu coasa de fier,
Apare în barca cu dalbe fecioare
E timpul; iar ele sunt blândele oare
Ce vin și iar pier.
Și barca se duce prin valuri purtată;
Iar grupa de fete de visuri se-mbată,
De viață se-ncânt;
Cosița lor saltă sub aurea dulce
Și flacăra lunii pe brâul lor luce,
Și iată cum cânt:
"Vin' cu noi, străine june,
Să te-mbeți de răsfățări,
Vin' pe tinere cunune
De adună desfătări!
....................
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre fluvii, poezii despre bărci sau poezii despre alb
Noi, cei de-atunci
Pe vremuri, când eram mai jucăuși,
Iar inimile noastre n-aveau uși,
Când "a iubi" părea un joc ușor
Și sufletele ne-mpleteam din zbor;
Atunci, un zâmbet ar fi fost de-ajuns:
Mi-l dăruiai, eu mă opream din plâns,
În Eden, nu ne mai creștea pelin
Și cerul devenea din nou senin.
Soarele-l culegeam din ochii tăi,
Mi-ascultai ale inimii bătăi
Și, ca prin farmec, orice supărare,
Se topea în a ta îmbrățișare!
Suntem aceiași, totuși diferiți,
Mai lași, mai reci, un pic mai ipocriți;
Azi mă cuprinzi, dar parcă iar m-arunci...
Ce s-a ales de noi, cei de atunci?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre rai, poezii despre prezent sau poezii despre plâns
Gene de smoală
În crângul meu aspru de-atâtea sălcii
Se-așază o lună pe marginea bărcii,
Iar lacul privește la mine cum tac
Și plute de iarbă din mine desfac.
Când păsări de noapte îmi cântă difuz,
Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,
Absorb luciul apei în ochiul deschis
Un ochi care-mi ține un soare închis.
Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii,
Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii
Așteaptă, o vreme, luna de seară;
Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!
Pe cerul sălbatic copacii se zbat,
Din crengi și din păsări îmi crește un pat,
Pe care m-așez cuminte, în tihnă,
Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.
Apoi totul doarme. Oile rânduri
Se-adună în turmă moină de gânduri ,
Cocorii se rup în stol de mărgele,
Iar stolul de noapte mă poartă cu ele.
Aici m-am născut, la prima rafală,
Din vântul câinesc, în râul de smoală,
Aici sunteți voi și cu voi am crescut,
Aici mă sfârșesc spre un nou început.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre seară, poezii despre râuri, poezii despre păsări sau poezii despre păduri
Picături de rouă
E părul meu un val plin de candoare
Parfumul lui m-adoarme ca pe o floare
Pe buze-mi ard trei picături de rouă
Sărutul tău le-a atinge doar pe două
Când printre gene îmi mai joacă luna
Mai zburd desculță și te-ating întruna
Din val cu val vor răsări în noapte
Atingeri pline de prea multe șoapte
Renasc din alge pline de iubire
Săruturi dulci uitate-n amorțire
Pe buze-mi stau trei picături de rouă
Iar gura ta le-atinge doar pe două
Doi pași de dans, curată nebunie
Răsună-n noapte
dulce feerie!
Prin părul meu ești vânt doar pentr-o zi
Iar pentr-o viață suflet îmi vei fi
Pe buze-mi ard trei picături de rouă,
Sărutul tău le soarbe doar pe două
Iar cea ramasă - noapte va zâmbi
Pe-aripi de timp mereu te va iubi
Pe buze-mi ard trei picaturi de rouă,
Săruți doar una...și apoi, doar două
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă
Privesc în splendoarea nopții
Privesc cerul și e liniște-n amurg,
Iar soarele se vede-n oglinda unei ape,
M-apropii de lac cât mai aproape,
Ș-ascult în tăcere izvoarele cum curg.
Privesc splendoarea, dar soarele a adormit,
Apoi ascult păsări cu simfonii ambientale,
Ce vin din cele patru puncte cardinale,
Iar eu înregistrez și ți le trimit.
Eu intru din nou în melancolii,
Iar brazii-și leagănă crengile din păcate,
Florile-și închid petalele înmiresmate
Și vântul bate într-un dans de veselii.
În lumina lunii se vede-un nor înaripat,
Ce cuprinde cerul fără teamă,
Se-aude-n depărtare ceva ce vrea să geamă,
Plângând iubirea-n lung și-n lat.
Și noaptea a trecut c-un gând ce-a mai rămas,
C-o liniște-n sufletul nou de primăvară,
Ș-apoi vine albastru pur și ne-nfășoară,
Ș-ajung la casa veche cu ultimul pas.
poezie de Eugenia Calancea (14 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafir ce înflorește pe obrazul meu
Un trandafir înflorește pe obrazul meu,
dacă mă săruți,
iar eu mă uit la tine
și te văd printre petale,
mi-e teamă să nu mă rup.
Privirea ta e un foc,
ce se ridică dintr-o bruscă mișcare
și mă gândesc la viața lungă a trandafirului,
așteptând fără suferință,
pentru a deveni etern.
poezie de Eugenia Calancea (7 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre suferință, poezii despre mișcare, poezii despre frică, poezii despre flori sau poezii despre devenire
Iubire-n noapte
Privesc în noapte la cerul înnorat,
A ta iubire mi-o închipui privindu-l
Și parcă timpul trece mai treptat,
Că norii albi pe lângă lună trec singuri.
Privesc cum inima mea e tăcută
Și caută un strop de vis pierdut,
Iar eu îmi închipui că sunt iar cu tine,
Ținându-mă la pieptul tău tăcut
Și parcă universul se oprește
Și-apoi o ia din nou de la-nceput,
Iar cerul parcă râde și-mi vorbește tandru,
Norii și vântul au dispărut
Și tu-mi zâmbești și-mi dai un sărut.
poezie de Eugenia Calancea (22 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre vorbire