Fugind în asfințit
Fug la pieptul tau iubite
cu inima deschisă-n soare
și mă ascund ușor la umbră
cu rădăcini ce-acoperă cerul pustiu,
ce bântuie lumina sclipitoare,
dar tu nu te uita cum eu mă aștern
lângă tine cu durerea mea prăbușită,
cu lacrimi puternice în ochii mei căprui,
ce privesc singurătatea rece,
și-mi aduc privirile-n tăcerea deșertului,
purtând în ochi chipul tău,
cu conturul vesel sau trist,
aducând clipa aproape de mine,
în asfințitul prelung de toamnă,
ce se risipește treptat în frumusețea ta
și vântul adie în cascadă,
alături de noi îmbrățișati cu iubire.
poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre singurătate
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.