anemone
infinit
de toamnă

haiku de Petre Cârstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

întoarcere acasă
atât de mult –
apus

haiku de Petre Cârstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lipită la loc
umbra –
pe strada mea

haiku de Petre Cârstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

A mai trecut o toamnă după toamnă
Şi tot aşa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi şi noapte frunzele căzând.

Prin parc trec paşi nepăsători şi toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă şi-ncă-o toamnă
Deşi ninsoare-n barbă aş fi vrut.

Aş vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeaşi viaţă nepermis de lungă
Aceeaşi toamnă fără de sfârşit.

poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, toamnă, toamnă

Norii iarăşi se descarcă
Şi acum ca astă vară.
Anotimpul ăsta parcă…
A mai fost şi-n primăvară.

epigramă de Valentin Groza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul toamnei pierdute

Vântul bând, îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste,
Cu alaiul tău de frunze,
Te apropii de sfârşit.

Ştiu, iarnă, c-ai să vii curând,
Aud pomii, suspinând,
Vântul blând îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste.

Îmi dăruieşti fericirea ninsorilor târzii,
O mână ce-mi întinzi, o rugăciune,
E visul alb şi cald de împlinit,
Iubirea-i ce ţi-o port la infinit,
Vântul blând îmi dă de veste.

rondel de Dan Coblis din Nuanţe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori

relaţia cu mine
se zice
dă un emblematic tetanos
mai ales în zone sexibile, spun vânzătoarele de
anemone luchian înfipte în rănile foarte
recente precum clarobscurul în ochii
abia răvăşitului uneori
rembrandt, ratat de puţin
în chip de colorist comestibil (?!) divin
la pat
cu o saskie iluzorie
sufocată
cu anemone compacte
clădite
cu braţul aproape legat de corsetele ei
coordonate de astre
poate potrivnice
poate amice
poate nicicum

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colorit de toamnă

Alb de toamnă picurat prin asfinţit
Cu strigătul de jos descifrând lihnit
Podeaua rece şi pierdută la infinit,
În coloritul de toamnă de curând pălit...

Fântâna nevrută acum din poveste
Pierzând, bloc cu bloc, se înnegreşte.
Idolizand a lumii ramuri de palimpseste,
Fostele pietre se sparg în umbrele funeste.

Pădurea largă priveşte, se supune
La luna plăcută - văzută nou prin raţiune
Pădurea suferă cumplit dar apa se opune,
În coloritul de toamnă, acum arhaică minune...

poezie de Gabriel Perianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă

E toamnă pe străzi şi lumina e moartă;
E toamnă, din soare-a rămas doar o şoaptă;

E toamnă şi cântecul mi se-ntristează;
E toamnă, un stol de heralzi emigrează;

E toamnă pustie,
Gri-cenuşie
Şi creşte-ndărătnic rugina în vie.

Se luptă satirii lumina să-nghită
Muşcând îngheţat din natura cernită.

E toamnă, visează izvorul cântând;
E toamnă amară în mine şi-n gând.

Fire de ploaie ţes lumii veşmânt
Iar ceaţa zideşte cetăţi pe pământ.

E toamnă, sarcastic, agonic cuvânt,
E toamnă... ş-atât.

poezie de Alin Cucuruzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă aurie

Toamnă, toamnă aurie,
Ai adus peste câmpie
Covor de frunze ruginite
Şi zile cu ploi cernite.

Toamnă, toamnă aurie,
S-au stors strugurii din vie.
Porumbul s-a recoltat,
Oile trec la iernat.

Toamnă, toamnă aurie,
Tu faci bolta plumburie,
Aduci ploi, aduci răcoare,
Şi-n zbor, păsări călătoare.

Toamnă, toamnă aurie
Cu căciulă brumărie,
Ne aduni pe toţi în casă,
Pentru iarna friguroasă.

poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt
în fiecare
toamnă
mai aproape
de infinit

gogyohka de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica lui Petru Ioan Gârda la replica Violettei Petre la replica lui Petru Ioan Gârda la replica Violettei Petre la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda

Nu-i toamna aceasta la fel cum era -
Iubite - nfloreşte din nou liliacul,
Se-ncurcă în stele şi-n noi zodiacul,
Se-aprinde în cer pentru noi înc-o stea.

Nu-i vreme de chin, când în ochi mă priveşti -
Albastrul te cheamă-n poeme de vară,
Le am toate-n mine, chiar dacă afară
E toamnă. Tu vino, să-mi fii cât mai eşti!

Că vin eu, sau tu şi că-i toamnă în noi,
Nu-i nicio problemă, de-om fi împreună;
Ne-om ţine în braţe sub clarul de lună
Şi prin anotimpuri vom trece-amândoi...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt trei mari iluzii ale omului istoric: progresul infinit, autodesăvârşirea şi autosalvarea.

Petre Ţuţea în Între Dumnezeu şi neamul meu
Adăugat de Constantin Zăvoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

anemone –
în ulciorul fecioarei
apa proaspătă

haiku de Mirela Duma din Haiku
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

strop de cerneală -
grădina poetului
cu anemone

haiku de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este un infinit în virtualitate, omul este făcut pentru infinit, dar nu este infinit în sine. Devine infinit în legătura cu Dumnezeu.

definiţie clasică de Dumitru Stăniloae
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Urlete-n tăcere
Şoapte, foşnet, zgomot
Somn, anxietate, depresie-
Toamnă.

Natura se stinge
Sub pături de culori,
Sentimente, jeg, dorinţe-
E toamnă.

Frigul mă cuprinde
Simt tot cum mă apasă
Fiori de plumb, teamă-
E toamnă.

Tot încerc să adorm
Dar somnul e incomod
Insomnii, viaţă, trăiesc-
Şi totuşi e toamnă.

poezie de Costyn Gilca (13 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

începe toamna -
vinde câteva pânze
cu anemone

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele unui visător sunt infinite, un visător visează şi aspiră neîncetat la infinit şi absolut. Universul este infinit, alfabetul limbii române are 31 de litere. Plus şi minus formează cercul infinit. Lipsa limitărilor şi limitelor pe care ţi le impui, te duc cu un pas mai aproape de infinit. Arta exprimă infinitul.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome IX
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă iar în frunze

e toamnă iar în frunze
în zbor de cocori
e toamnă până în suflet
şi în petale de flori
e toamnă în dimineţi argintii
în firul de iarbă pârjolit
e toamnă când nu mă ştii ce e visul
sau să mai crezi
când ziua parcă e roasă
şi cerul coboară pe la amiezi
de simţi cum te apasă
te apasă....

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

nelimitat

Nelimitat este tot ce ne înconjoară, în mod infinit şi ipotetic, şi nu putem niciodată stăpâni deplin.

definiţie clasică de Petre Ţuţea
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!