Colorit de toamnă
Alb de toamnă picurat prin asfințit
Cu strigătul de jos descifrând lihnit
Podeaua rece și pierdută la infinit,
În coloritul de toamnă de curând pălit...
Fântâna nevrută acum din poveste
Pierzând, bloc cu bloc, se înnegrește.
Idolizand a lumii ramuri de palimpseste,
Fostele pietre se sparg în umbrele funeste.
Pădurea largă privește, se supune
La luna plăcută - văzută nou prin rațiune
Pădurea suferă cumplit dar apa se opune,
În coloritul de toamnă, acum arhaică minune...
poezie de Gabriel Perianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
- poezii despre negru
- poezii despre infinit
- poezii despre crengi
- poezii despre apă
- poezii despre alb
Citate similare
Toamnă, toamnă, toamnă
Norii iarăși se descarcă
Și acum ca astă vară.
Anotimpul ăsta parcă
A mai fost și-n primăvară.
epigramă de Valentin Groza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre toamnă, epigrame despre primăvară, epigrame despre nori sau epigrame despre anotimpuri
Rondelul toamnei pierdute
Vântul bând, îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste,
Cu alaiul tău de frunze,
Te apropii de sfârșit.
Știu, iarnă, c-ai să vii curând,
Aud pomii, suspinând,
Vântul blând îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste.
Îmi dăruiești fericirea ninsorilor târzii,
O mână ce-mi întinzi, o rugăciune,
E visul alb și cald de împlinit,
Iubirea-i ce ți-o port la infinit,
Vântul blând îmi dă de veste.
rondel de Dan Coblis din Nuanțe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă sau poezii despre frunze
E toamnă
E toamnă pe străzi și lumina e moartă;
E toamnă, din soare-a rămas doar o șoaptă;
E toamnă și cântecul mi se-ntristează;
E toamnă, un stol de heralzi emigrează;
E toamnă pustie,
Gri-cenușie
Și crește-ndărătnic rugina în vie.
Se luptă satirii lumina să-nghită
Mușcând înghețat din natura cernită.
E toamnă, visează izvorul cântând;
E toamnă amară în mine și-n gând.
Fire de ploaie țes lumii veșmânt
Iar ceața zidește cetăți pe pământ.
E toamnă, sarcastic, agonic cuvânt,
E toamnă... ș-atât.
poezie de Alin Cucuruzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sarcasm, poezii despre ploaie, poezii despre natură, poezii despre muzică, poezii despre moarte sau poezii despre gânduri
E toamnă din nou în calendar
E toamnă din nou în calendar.
Afară bate un vânt rece și avar.
O frunză cade pe pământul umed, solitar.
E toamnă din nou în calendar
Și într-un vechi, micuț bazar
Cântă vesel un lăutar,
Un cântec de dor și de păhar!
Căci e toamnă din nou în calendar.
Pe strada cu un singur felinar
Trece grăbit un birjar,
Ducând un suflet plin de dragoste și amar!
Căci e din nou toamnă în calendar.
Iubito tu mă întrebi încet și rar
De ce nori pe cer apar?
De ce latră în noapte acel ogar?
Eu îți răspund cu glasul meu sentimental
Pentrucă e din nou toamnă în calendar.
poezie de Vladimir Potlog (23 octombrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre câini, poezii despre zgârcenie, poezii despre suflet, poezii despre singurătate, poezii despre nori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Noapte rece de toamnă
E o noapte rece de toamnă
Și eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist și cam sfios.
E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Și undeva departe,
Adoarme un pui de om.
E o noapte rece de toamnă
Și se aude cum latră un câine,
Un cocoș sprinten ne anunță
Că o nouă zi vine.
E o dimineață rece de toamnă
Și eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam și mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.
poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre somn sau poezii despre plimbare
Toamnă
A mai trecut o toamnă după toamnă
Și tot așa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi și noapte frunzele căzând.
Prin parc trec pași nepăsători și toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă și-ncă-o toamnă
Deși ninsoare-n barbă aș fi vrut.
Aș vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeași viață nepermis de lungă
Aceeași toamnă fără de sfârșit.
poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre zăpadă sau poezii despre parcuri
Așteaptă-mă toamnă
Așteaptă-mă toamnă
Te rog nu pleca
Nu vreau iarna rece
Cu viscol si nea
Din frunze fă-mi haine
Pantofi din tăceri
Așteaptă-mă toamnă
Doar azi n-a fost ieri
In umbrele tale
Mai pot să trăiesc
In iarna cea rece
Simt ca ingheț
Așteaptă-mă toamnă
Te rog nu pleca
Alungă-mi din păr
Fulgul de nea
Cu tine fac casă
Deși e târziu..
Dar iarna mă-ngheață
Si nici nu mai știu
De-i ziuă sau noapte
Albită de tot
Mă ia vântul rece
Nu pot sa inot
Pe drumuri pustii..
In casă ingheț
Așteaptă-mă toamnă
Te rog doar o zi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre viscol, poezii despre vestimentație, poezii despre tăcere sau poezii despre păr
Coloritul florilor oferite reprezintă coloritul sufletului.
aforism de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre suflet sau aforisme despre flori
Miroase-a toamnă
Miroase-a toamnă răzvrătită
A ploaie rece și-astfalt ud,
Când frunzele vântul le-agită
Copacii vrând să-i vadă "nud".
Miroase-a pârg, a fructe coapte
Miroase-a toamnă și-a gogoși
Când cu ghiozdanele în spate
Spre școală trec copii sfioși.
Miroase-a toamnă când grăbit
Pe stradă alearg-un trecător
Căci ceasul său deșteptător
În zori de zi nu l-a trezit...
Miroase-a toamnă cu umor
Ce umbrele și le-a lungit.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre umor, poezii despre nuditate, poezii despre fructe sau poezii despre dimineață
Toamnă aurie
Toamnă, toamnă aurie,
Ai adus peste câmpie
Covor de frunze ruginite
Și zile cu ploi cernite.
Toamnă, toamnă aurie,
S-au stors strugurii din vie.
Porumbul s-a recoltat,
Oile trec la iernat.
Toamnă, toamnă aurie,
Tu faci bolta plumburie,
Aduci ploi, aduci răcoare,
Și-n zbor, păsări călătoare.
Toamnă, toamnă aurie
Cu căciulă brumărie,
Ne aduni pe toți în casă,
Pentru iarna friguroasă.
poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zile, poezii despre struguri, poezii despre recoltă, poezii despre păsările călătoare sau poezii despre păsări
Toamnă, aș fugi de tine!
Aș fugi de tine, toamnă,
Ochii aprigi de Brumar
Să mă vadă cum dispar,
Chiar de timpul mă condamnă.
Toamnă, aș fugi de tine,
Mi-aș zidi un stăvilar,
Să mă caute-n zadar
Seci surâsuri cabotine.
Aș fugi de tine, toamnă,
Nu doresc să-mi fii stăpână,
Să ajung tot mai bătrână,
Îndreptându-mă spre iarnă.
Toamnă, aș fugi de tine,
De mă strigi, să nu-ți răspund,
De reci ploi să mă ascund,
Ropotind prin copertine.
Aș fugi de tine, toamnă,
Oricând, știu, a ta surată
Va putea, așa, deodată,
Grele-omături să aștearnă.
Toamnă, aș fugi de tine,
Alungând, în mod bizar,
Până-n Luna lui Florar,
Toate iernile din mine.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre flori, poezii despre dorințe sau poezii despre bătrânețe
Paspartu de toamnă
E iarăși toamnă, toamnă pe pământ
Și ți-aș împacheta din nou un gând
Dar plouă molcom, plouă literar
Că multe-aș vrea, cu ochii-n felinar.
Mi-ascunde ceața zorii luminoși
Oamenii-s triști, chiar dacă sunt frumoși
Soarele-n du-te/vino pe pământ
Mai mult se-ascunde, bântuit de vânt.
Amieze blânde plămădesc meniri
Îngălbenitelor hirotoniri
Simt vremea arămiului livresc
Cu ceai de tei și-un tainic: Te iubesc.
În asfințit am antamat trăiri
Cu iz de inimă și amintiri
Cu-accelerări de puls și șoapte-adânci
Ce-mi par un veac din clipele de-atunci.
E iarăși toamnă, toamnă pe pământ
Unde ești tu acum, eu nu mai sunt
Unde sunt eu, nici tu nu mai apari
Fruct de cuvânt, cu sâmburii amari.
(septembrie 2021)
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre puls sau poezii despre literatură
E-atâta toamnă
de-atâta toamnă
frunzele tresar pe ramuri
înfiorate de reci adieri
tristeți ascunse
răscolesc apusuri grăbite
peste care stropi de lumină
se scurg purpurii
înroșind umbrele
în suflete amintirile dau năvală
sugrumând nescursele clipe
înlănțuind timpul
tâlhărindu-l de viitor...
e-atâta toamnă...
și-n grădini miroase a gutuie
dar tu inimă rămâi
tot străină și pustie
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre inimă sau poezii despre gutui
Toamnă de ploaie
Bună dimineața, toamnă de ploaie,
Parc-am stabilit să întârzii,
Să lași de-o parte lacrimi și noroaie,
Să te-mbraci în soare, zi de zi.
Bună dimineața, toamnă abătută,
Parc-am stabilit să râzi mereu,
Dar prin tunica lumii desfăcută
Se zăresc doar frunze ce pășesc cu greu.
Este utopia arborilor goi,
Rătăciți prin gândul plin de injustețe,
Este o uitare netă între noi,
Bună dimineața, toamnă de tristețe.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre râs sau poezii despre copaci
Mi-e toamnă
Tu nu-nțelegi... acum mi-e toamnă
Se zbat în mine vânt și ploi,
Ce la tristețe mă condamnă
Și gânduri pline de noroi...
Și soarele mi s-a ascuns,
Îmi trec prin vene reci fiori,
Iar sufletul îmi e străpuns
De bocet jalnic de viori.
Poate nu știi, dar toamna, eu
Mă-ncui în gândul meu posac,
Stau la taifas cu Dumnezeu,
Cu trup și suflet, toată, zac!
Tu nu vrei să mă vezi plângând
Nici dacă inima mă-ndeamnă,
Vrei s-alung gândul rău, râzând;
Acum nu pot... acum mi-e toamnă!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre vioară
Antonimi
Toamna
ce se așează, o desenezi abstract,
cu maci prin lanuri de porumb,
în flori de primăvară o îmbraci,
când frunze ruginite
doinesc suave spre pământ.
Îmi spui ca sunt copacii plini
cu flori de liliac,
mirosul lor te-mbată prin suspin,
eu văd doar crizanteme,
nuferi roz pe lac,
o toamnă blândă ce se așează
iar primăvara ta
ecou cu sunet antonim.
Din negrul cât era în jur,
am strâns lumini
și dorurile le-am împletit cu alb,
iar tot ce văd
că-i toamnă și-i sublim acum,
tu vii să-mi spui
că din rugina frunzelor
a înflorit din nou
alb liliac pe ram...
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre sunet, poezii despre roz, poezii despre promisiuni sau poezii despre nuferi
Afară e sfârșit de toamnă
Afară e sfârșit de toamnă,
Copacii sunt goi.
Pământul îmi pare ca o vamă
Prin care trec lucruri mai vechi și mai noi.
Afară e sfârșit de toamnă,
O frunză rătăcită bate în geam.
Și tu citești o frumoasă poveste
Despre o prințesă și un sultan.
Afară e sfârșit de toamnă,
Norii pe cer să adună.
Eu mă întreb cam ironic:
O să plouă sau o să fie furtună?
Afară e sfârșit de toamnă,
Dar soarele tot mai încălzește
Pe un copil care aleargă după a sa mamă,
Pe o floare care îi mai zâmbește.
poezie de Vladimir Potlog (13 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vamă, poezii despre mamă sau poezii despre lectură
Pădurea visând în alb
Pădurea
e contopită
în iarnă
și lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-și brațele
în covorul alb.
Nu încercați
să o treziți,
pădurea pleacă,
dar nu piere.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde
* * *
Pădurea de ploaie,
Cu cerbii de ploaie,
Ascunse poteci
Prefac în pâraie.
A gândului hartă,
Cu drumul spre toamnă,
Neliniști ciudate
A ducă îndeamnă.
Și nu-i vremea încă,
De-a cerbilor nuntă,
Dar frunza ce pică
Bocănitul le-ascultă.
Pădurea de ploaie,
În ropot prin mine,
Păienjeni trezește
Și dorul de tine.
poezie de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre hărți sau poezii despre dor
Azuriu
Așa toamnă, răstignește
frunzele pe crucea de aramă
a nopții.
Vântul îți foșnește rochia
de gleznele ploii...
Iubesc
ploile albe ale asfințitului...
Așa, toamnă, scrijelește
povestea ultimului anotimp
pe trupul copacilor desculți.
Acum eu sunt toamnă,
nu-i așa, toamnă?
Uitarea - pasărea cu aripi azurii
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii sau poezii despre glezne