
În taina nopții
Pe cărare, lângă codru,
Numai pasul meu s-aude...
Ploaia picură din frunze
Și din ramurile ude.
Norii-ntunecați îmbracă
Cerul nopții fără stele,
Luminoși mi-arată calea
Numai ochii dragii mele!
Du-mă, dorule, cu tine,
Toată jalea să mi-o-ngropi
Pân' la casa tăinuită,
Casa albă dintre plopi.
Dulce clipă a-ntâlnirii,
Mintea-ntreagă mi-o răpești!...
Dar nu-i nime-n prispă-afară,
Nici lumină la ferești!
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Citate similare

În drum
Peste firea mută doarme
Cerul plin de stele.
Patru plopi ascund în umbră
Casa dragei mele.
Dar mi-a fost pesemne calea
De-un dușman ursită,
Am găsit lumina stinsă,
Ușa zăvorâtă...
De trei nopți aceeași cale
Bate călătorul.
Cine n-are dor pe vale
Nu-mi cunoaște dorul.
Gânduri triste, mâne sară
Viu în ciuda voastră,
Și de-o fi zăvor la ușă,
Intru pe fereastră!
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doru-i dor atunci când doare
Du-mă, dorule, acolo
Unde dorul nu mai doare,
Du-mă unde știi că nu-i
Înspre dor nici-o cărare!
Du-mă, dor, poartă-mă-n codru
Printre pomii desfrunziți
Să le-alin sufletu-n geamăt
Că-s de doruri bântuiți!
Du-mă, dorule, și-mi poartă
Pașii dorului din mine
Unde crezi că voi găsi
Un alt dor să mă aline!
Du-mă, dor, prin lacrimi verzi,
Printre frunzele în jale,
Prin păduri fără de urmă,
Doar sub pași a mea cărare!
Dor nebun, făr' de astâmpăr,
Poartă-mă pe unde crezi
Că mi-oi stinge focul greu
Sorbind roua din livezi!
Du-mă și pe lacu-ncins
Când îmi arde doru-n noapte
Să-l înec și-apoi să-l plâng
Printre hohotul din șoapte!
Și cu lacrime de nufăr
Să-l jelesc a mia oară,
Iar cu-al tremurului glas
Să-l mângâi ca să nu-l doară.
Du-mă, dor, pe unde știi,
Peste lume, peste mare!
Doar murind de dor simțit-am
Doru-i dor atunci când doare.
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Taina nopții
În lumina lunii doarme
Casa dragii mele,
I-au cuprins pridvorul tainic
Ramuri de zorele.
Dulci chemări nelămurite
Tremură departe.
Draga mea a dat sfioasă
Crengile-ntr-o parte.
Și pridvorul parc-așteaptă,
Oaspele grădinii,
Dar mă bate luna-n față
Și mă știu vecinii...
Lună albă, lună mută,
Lună călătoare,
Cum te-aș smulge de pe ceruri
Să te-arunc în mare!...
George Topîrceanu în Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă, iarnă...
Du-mă, iarnă, peste lume,
într-o țară fără nume,
unde șade-o zână bună
care de pe cer adună
toate tainele din stele
și-apoi suflă peste ele,
lângă suflet să le-aștearnă.
Du-mă, iarnă!
Du-mă, vântule haihui,
într-un loc al nimănui,
unde să zâmbesc mereu,
să-mi fac cuib în curcubeu
ca să nu-mi mai dea de urmă
lacrimi care-n pleoapă scurmă
și mă-ndoaie spre pământ.
Du-mă, vânt!
Ia-mă, crivăț, pe-o aripă
și mă zboară într-o clipă
până dincolo de noapte,
să miros cireșe coapte
și să-mi vină la ferești
ursitoarea din povești,
să-mi ursească să mai cânt,
să mut cerul în cuvânt.
Du-mă, iarnă, du-mă, vânt!
poezie pentru copii de Mihaela Hură
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai ochii aceștia
aiurea să îți oferi dragostea ca pe un bibelou dintre acelea
de care cineva are casa plină
sau ca pe un vas lucrat fin din aur curat
doar ca să fie retopit
în cel mai bun caz
în loc să își atingă de el cineva buzele însetate
dacă aș purta ochelari tocmai aș vrea să îi șterg migălos
pentru că se aburește orizontul
de nu mai văd ce e dincolo
și nu am nici lentile de contact numai ochii aceștia
numai degetele
e prea cald în casa mea
neapărat o să plouă
trei zile după aceasta o să fie telefoanele deconectate și frig
apusul din fereastra mea apusul ca o inimă de leu înjunghiată
sau ca o bancnotă de
poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!


Alicantă
O portocală pe masă
Rochia ta pe podele
Și tu în pernele mele
Clipă dulce pe-o clipă
Prospețimea nopții fără stele
Căldura vieții mele.
poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Vlad Druc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Este disponibilă și traducerea în italiană.
Neodihna tatălui meu
Când se-ntorcea de la câmp,
tatăl meu frământa între umeri
întunericul nopții,
partea de lună dăruită câmpiei
intra in ochii lui
fără aer și fără ciocârlii.
Tatăl meu își mutase casa în gânduri
și nu știa dacă pașii lui de aud
ori numai puii de lup
lângă roțile carului.
poezie de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Casa cu grădină
Casa cu grădină
Ce-i la mine-n sat,
E din totdeauna
Dor nemângâiat.
Dragoste de casă,
Cine te-a aprins
Din nemărginitul
Cel de necuprins?!
Mângâierea minții
Și-a inimii mele,
Adusă pe vraja
Razelor de stele,
Într-o tulburare
Nesfârșit de grea,
Rămânând de-a pururi
Și numai a mea.
Casă cu grădină
Care-mi amintești
Frumusețea dulce
A casei părintești.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare de lumini în culori vii îmbrăcată
picură
din roua nopții
numai picuri de lumină
picură
din "naltul bolții
flori de vise
fără vină
și pe străzi
pe la balcoane
pe la treceri de pietoni
doar lumini
multicolore
dintr-o mare
de lumini
aurii
treci în alta
în culori vii îmbrăcată
roșu
verde
și albastru
de te simți
pe-un cal măiastru
venit jos
de pe un astru
cu ochi vii
și înfloriți
trotuarul te privește
iar
din sensuri giratoare
brazi înalți împodobiți
cu lumini
multicolore
te fac și
tu ca să simți
a vieții aurore
cine știe
poate vii
să fii și tu o lumină
albă albă
fără vină
poezie de Ioan Daniel Bălan (23 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tine
Ieri erai online, te-am văzut la față
Mi-ai zâmbit frumos, dar de la distanță.
Și dacă de mâine te-ai deconecta
Nu știu ce m-aș face, cum aș rezista.
Fără tine cerul va fi mereu gri
Culorile toate se vor înnegri.
Fără tine frica-n minte-mi va intra
Ochii mei de lacrimi nu vor mai vedea.
Fără tine noaptea va fi fără stele
N-or avea lumină nici zilele mele.
Fără tine nu am inima întreagă
Și trăiesc de parcă sunt lipsit de vlagă.
Fără tine oceanul parcă-i un lac mic
Fără tine alături eu nu sunt nimic.
poezie de Robert Cravens, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iarnă blestemată (Versurile 1, 5, 9 și 17 aparțin lui Vasile Alecsandri)
Zori de ziuă se revarsă,
Țară, peste plaiul tău,
Iarna este prea nervoasă;
Te-a cuprins cu un gând rău.
Peste vesela natură
Se aștern troiene grele,
Zăpada, peste măsură,
Acoperă zeci de șosele.
Prevestind un soare dulce
Duhul iernii se răsfață.
El se-ncruntă și aduce
O viforniță de gheață.
Nici lumină, nici căldură
Nu-i acum în casa mică,
Nici lemne pe bătătură
Unde zace-o bătrânică.
Ziua ninge, noaptea ninge,
Haina albă se întinde,
Toată casa o cuprinde
Și de streașină atinge.
Casele nu se mai văd.
Spaima-n suflet se strecoară.
Este groază, e prăpăd
Și speranța stă să moară.
Pe sub munții de zăpadă
Zac părinți, bunici, nepoți;
Nu mai pot nici să se vadă
Căci nămeții-s peste porți.
Peste-această mare albă
Omul pare o stafie...
..............................
Blestemată iarnă, dalbă,
Veci de veci să nu mai fie!
poezie de Victor Becheanu (29 februarie 2012)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dorule, pe cai de fum!...
Dorule, pe cai de fum,
Tot mereu hoinar,
Mai oprește-te din drum
Doar o zi, măcar...
Ne-ar veni și alte zări,
Luminând cu stele,
Dorule, pe cai călări
Să plecăm cu ele...
Vom găsi drumeți mai buni,
Aripi de risipă,
Dorule, pe cai nebuni,
Mai rămâi o clipă!...
Câte zboruri la izvor
Setea-și mai alină,
Dorule, pe cai de zor,
Au aceeași vină!...
Vremuri de ninsori,
Deapănă fuiorul,
Dorule, pe cai de nori,
Mai oprește-ți zborul!...
Rază oarbă de noroc,
Geană de uitare,
Dunăre;pe cai de foc,
Uită de plecare!...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!


Casa
Uneori, când se trezea, închidea din nou ochii și
Mai privea o dată acea casa albă pe care
Ea o cunoscuse numai în somn, numai în stare
De vis și-n care nu intrase, dorind enorm deși.
Ce mi-a povestit, demult, despre acea casă, întrebi?
Poartă albă, terasă, uși cu geamuri la intrare;
Balustradă pe-acoperiș în partea dinspre mare;
Vânturi saline care bat printre brazii verzi, superbi.
E-acolo ea acum, oriunde-o fi acel loc, oare?
Doar un nebun ar încerca să afle paradisul
Creat de-o minte visătoare, cu tot dinadinsul.
Iubito, noapte de noapte, eu ies în larg, pe mare.
poezie de Richard Wilbur (1921), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!




Doruri...
Toate dorurile mele
Numai tu știi să le asculti
Domn venit de printre stele
Ce inima mi-o săruți.
Toate gândurile mele
Numai tu știi să le-asculți
Vis rebel, blestem de iele
Ce poemul mi-l încânți.
Toate visurile mele
Numai tu știi să le cânți
Domn al inimioarei mele
Mai rămâi cu ochii-ți blânzi.
Toate versurile mele
Numai ție ți le-nchin
Domn al Poeziei mele
Și al rimei pelerin.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bimbirițichel
I
Frații lui, băieți și fete,
Au crescut mai pe-ndelete,
Toți plângoci și dolofani.
Cel mai tânăr dintre șapte
Se numește Papă-lapte
Și-a-mplinit abia doi ani.
Toată ziulica țipă
Nu stă locului o clipă,
(Cere lapte), vrei-nu vrei.
Biata mă-sa la tot pasul
Trebuie să-i șteargă nasul
Și să-l aibă-n grija ei.
N-au nici capră, n-au nici vacă.
Mama-i văduvă săracă.
Numai Bimbirițichel
O ajută câteodată
Când o vede supărată...
Ce s-ar face fără el?
II
Într-o seară, o vecină
Zice: Vin de la grădină,
Dintr-o margine de sat.
Mă dusesem, eu cu fata,
Și-am luat și pe cumnata,
Să culegem zarzavat.
Dar nici nu intrasem bine:
De sub gard, de lângă mine
Țâșt! un iepure șoldan!
Arză-l focul să mi-l arză,
Mi-a mâncat un car de varză,
Toată munca dintr-un an!...
Bimbirițichel deoparte
Stă uitându-se-ntr-o carte,
Parcă nici n-ar auzi
Chestia cu zarzavatul...
Dar a doua zi, băiatul
S-a sculat în zori de zi.
Unde pleacă? La grădina
Unde ieri a fost vecina,
Într-o margine de sat
Că-și făcuse noaptea planul
Cum să prindă el șoldanul
Care fură zarzavat.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din casa umbrelor fierbinți
Casă străină,
chipul tău trece din odiseea ligamentelor
apune dinspre zarea cu țărănă arsă și roua nopții celei mai reci
dintre toate verile sfărâmate în subconștentul timpului
retezând pământul negru dintre crăpăturile adânci ale palmelor mele.
Te culeg în orice floare, căci acum toate capătă un rost fierbinte.
Tu ești viu de la un capăt la altul, cu toate că-n hainele tale nu mai ești, nici în casa ta, nici buzele tale nu mai păstrează astăzi, cana fierbinte.
Genunchii tăi nu mai ating cerul și dacă mă uit în sus, stelele sunt chiar mai albe ca altădată.
Până mai ieri, am adormit într-un suflu vechi,
stingând incendiul dinlăuntrul umbrelor.
Astăzi e mai lumină, căci soarele s-a deschis în inima ta,
până când toamna s-a făcut un anotimp veșnic.
poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Casa poem diamant
Casa
Eternă minune,
Vers de iubire,
Fluture de albă stea,
Lumină și fericire,
Tu ești
Dragostea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonete pluvioase (II)
Sunt izolat ca Robinson Crusoe,
Nu vine nime-n ușa mea să bată,
Și dacă stau cu ușa încuiată
E că nici eu de nime n-am nevoie.
Mai fericit ca legendarul Noe,
Din toată omenirea inundată,
În arca mea nu am decât o fată...
Deasupra lumii noi plutim în voie...
Degeaba vă-ndesați ca la pomană,
Reprezentanți ai faunei terestre,
Nu iau cu mine nici o lighioană!
Căci e destul o singură pereche:
Un trubadur și-o fată fără zestre,
Ca să refacă toată lumea veche!
sonet de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind ceresc
Cerul și-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
Au pornit cu plugușorul
Îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindă
Și de giuvaier,
Toți luceferii colindă,
- Lerui, Doamne, Ler.
Vântul suflă cu lumină
- Lerui, Doamne, Ler -
În buhai de luna plină
Legănat in ger.
Patru heruvimi cu glugă
Albă de oier
Sub ferești colinde-ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler.
N-au venit cu grâu la poartă,
Ci au rupt din ger
Stele mari ca sa le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler.
Și-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
Va fi câmpul cer de stele
Tolănit sub cer...
Numai tu aștepți în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
Suflete ce n-ai colindă
Și nu știi Prier.
Nici un cântec alb nu vine
Fâlfaind mister,
Cu o stea și pentru tine
- Lerui, Doamne, Ler.
citat clasic din Radu Gyr
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!


Calea Lactee
Grămezi de stele
Aranjate-n brațe spirale,
Lentilă văzută dintr-o parte...
Aceasta este galaxia
X în Univers
Ideal de a fi casa
Atâtor planete
Ce se învârtesc
Acum și întotdeauna
Lângă sateliții lor...
E sursă de inspirație
Atâtor poeți visători de pe Terra,
Luminând cerul nocturn,
Astru lângă astru...
Calea Lactee,
Tăcută galaxie,
Emanând speranță,
Eternă existență...
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
