Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

George Topîrceanu

În taina nopții

Pe cărare, lângă codru,
Numai pasul meu s-aude...
Ploaia picură din frunze
Și din ramurile ude.

Norii-ntunecați îmbracă
Cerul nopții fără stele, –
Luminoși mi-arată calea
Numai ochii dragii mele!

Du-mă, dorule, cu tine,
Toată jalea să mi-o-ngropi –
Pân' la casa tăinuită,
Casa albă dintre plopi.

Dulce clipă a-ntâlnirii,
Mintea-ntreagă mi-o răpești!...
Dar nu-i nime-n prispă-afară,
Nici lumină la ferești!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Ramona Doleanu
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Citate similare

George Topîrceanu

În drum

Peste firea mută doarme
Cerul plin de stele.
Patru plopi ascund în umbră
Casa dragei mele.

Dar mi-a fost pesemne calea
De-un dușman ursită,
Am găsit lumina stinsă,
Ușa zăvorâtă...

De trei nopți aceeași cale
Bate călătorul.
Cine n-are dor pe vale
Nu-mi cunoaște dorul.

Gânduri triste, mâne sară
Viu în ciuda voastră,
Și de-o fi zăvor la ușă,
Intru pe fereastră!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Ramona Doleanu

Doru-i dor atunci când doare

Du-mă, dorule, acolo
Unde dorul nu mai doare,
Du-mă unde știi că nu-i
Înspre dor nici-o cărare!

Du-mă, dor, poartă-mă-n codru
Printre pomii desfrunziți
Să le-alin sufletu-n geamăt
Că-s de doruri bântuiți!

Du-mă, dorule, și-mi poartă
Pașii dorului din mine
Unde crezi că voi găsi
Un alt dor să mă aline!

Du-mă, dor, prin lacrimi verzi,
Printre frunzele în jale,
Prin păduri fără de urmă,
Doar sub pași a mea cărare!

Dor nebun, făr' de astâmpăr,
Poartă- pe unde crezi
mi-oi stinge focul greu
Sorbind roua din livezi!

Du-mă și pe lacu-ncins
Când îmi arde doru-n noapte
Să-l înec și-apoi -l plâng
Printre hohotul din șoapte!

Și cu lacrime de nufăr
Să-l jelesc a mia oară,
Iar cu-al tremurului glas
Să-l mângâi ca să nu-l doară.

Du-mă, dor, pe unde știi,
Peste lume, peste mare!
Doar murind de dor simțit-am
Doru-i dor atunci când doare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Taina nopții

În lumina lunii doarme
Casa dragii mele,
I-au cuprins pridvorul tainic
Ramuri de zorele.

Dulci chemări nelămurite
Tremură departe.
Draga mea a dat sfioasă
Crengile-ntr-o parte.

Și pridvorul parc-așteaptă,
Oaspele grădinii,
Dar mă bate luna-n față
Și mă știu vecinii...

– Lună albă, lună mută,
Lună călătoare,
Cum te-aș smulge de pe ceruri
Să te-arunc în mare!...

în Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Du-mă, iarnă...

Du-mă, iarnă, peste lume,
într-o țară fără nume,
unde șade-o zână bună
care de pe cer adună
toate tainele din stele
și-apoi suflă peste ele,
lângă suflet le-aștearnă.
Du-mă, iarnă!
Du-mă, vântule haihui,
într-un loc al nimănui,
unde zâmbesc mereu,
să-mi fac cuib în curcubeu
ca să nu-mi mai dea de urmă
lacrimi care-n pleoapă scurmă
și -ndoaie spre pământ.
Du-mă, vânt!
Ia-, crivăț, pe-o aripă
și zboară într-o clipă
până dincolo de noapte,
miros cireșe coapte
și să-mi vină la ferești
ursitoarea din povești,
să-mi ursească mai cânt,
mut cerul în cuvânt.
Du-mă, iarnă, du-, vânt!

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Numai ochii aceștia

aiurea îți oferi dragostea ca pe un bibelou dintre acelea
de care cineva are casa plină
sau ca pe un vas lucrat fin din aur curat
doar ca fie retopit
în cel mai bun caz
în loc își atingă de el cineva buzele însetate

dacă aș purta ochelari tocmai aș vrea îi șterg migălos
pentru că se aburește orizontul
de nu mai văd ce e dincolo

și nu am nici lentile de contact numai ochii aceștia
numai degetele

e prea cald în casa mea
neapărat o să plouă
trei zile după aceasta o să fie telefoanele deconectate și frig

apusul din fereastra mea apusul ca o inimă de leu înjunghiată
sau ca o bancnotă de

poezie de
Adăugat de Dana SimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jacques Prevert

Alicantă

O portocală pe masă
Rochia ta pe podele
Și tu în pernele mele
Clipă dulce pe-o clipă
Prospețimea nopții fără stele
Căldura vieții mele.

poezie celebră de , traducere de Vlad Druc
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Este disponibilă și traducerea în italiană.

Neodihna tatălui meu

Când se-ntorcea de la câmp,
tatăl meu frământa între umeri
întunericul nopții,
partea de lună dăruită câmpiei
intra in ochii lui
fără aer și fără ciocârlii.

Tatăl meu își mutase casa în gânduri
și nu știa dacă pașii lui de aud
ori numai puii de lup
lângă roțile carului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

Casa cu grădină

Casa cu grădină
Ce-i la mine-n sat,
E din totdeauna
Dor nemângâiat.
Dragoste de casă,
Cine te-a aprins
Din nemărginitul
Cel de necuprins?!

Mângâierea minții
Și-a inimii mele,
Adusă pe vraja
Razelor de stele,
Într-o tulburare
Nesfârșit de grea,
Rămânând de-a pururi
Și numai a mea.

Casă cu grădină
Care-mi amintești
Frumusețea dulce
A casei părintești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mare de lumini în culori vii îmbrăcată

picură
din roua nopții
numai picuri de lumină
picură
din "naltul bolții
flori de vise
fără vină

și pe străzi
pe la balcoane
pe la treceri de pietoni
doar lumini
multicolore

dintr-o mare
de lumini
aurii
treci în alta
în culori vii îmbrăcată
roșu
verde
și albastru
de te simți
pe-un cal măiastru
venit jos
de pe un astru

cu ochi vii
și înfloriți
trotuarul te privește
iar
din sensuri giratoare
brazi înalți împodobiți
cu lumini
multicolore
te fac și
tu ca simți
a vieții aurore

cine știe
poate vii
fii și tu o lumină
albă albă
fără vină

poezie de (23 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără tine

Ieri erai online, te-am văzut la față
Mi-ai zâmbit frumos, dar de la distanță.
Și dacă de mâine te-ai deconecta
Nu știu ce m-aș face, cum aș rezista.
Fără tine cerul va fi mereu gri
Culorile toate se vor înnegri.
Fără tine frica-n minte-mi va intra
Ochii mei de lacrimi nu vor mai vedea.
Fără tine noaptea va fi fără stele
N-or avea lumină nici zilele mele.
Fără tine nu am inima întreagă
Și trăiesc de parcă sunt lipsit de vlagă.
Fără tine oceanul parcă-i un lac mic
Fără tine alături eu nu sunt nimic.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Victor Becheanu

Iarnă blestemată (Versurile 1, 5, 9 și 17 aparțin lui Vasile Alecsandri)

Zori de ziuă se revarsă,
Țară, peste plaiul tău,
Iarna este prea nervoasă;
Te-a cuprins cu un gând rău.

Peste vesela natură
Se aștern troiene grele,
Zăpada, peste măsură,
Acoperă zeci de șosele.

Prevestind un soare dulce
Duhul iernii se răsfață.
El se-ncruntă și aduce
O viforniță de gheață.

Nici lumină, nici căldură
Nu-i acum în casa mică,
Nici lemne pe bătătură
Unde zace-o bătrânică.

Ziua ninge, noaptea ninge,
Haina albă se întinde,
Toată casa o cuprinde
Și de streașină atinge.

Casele nu se mai văd.
Spaima-n suflet se strecoară.
Este groază, e prăpăd
Și speranța stă moară.

Pe sub munții de zăpadă
Zac părinți, bunici, nepoți;
Nu mai pot nici se vadă
Căci nămeții-s peste porți.

Peste-această mare albă
Omul pare o stafie...
..............................
Blestemată iarnă, dalbă,
Veci de veci să nu mai fie!

poezie de (29 februarie 2012)
Adăugat de Victor BecheanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Gheorghe Ion Păun

Dorule, pe cai de fum!...

Dorule, pe cai de fum,
Tot mereu hoinar,
Mai oprește-te din drum
Doar o zi, măcar...

Ne-ar veni și alte zări,
Luminând cu stele,
Dorule, pe cai călări
Să plecăm cu ele...

Vom găsi drumeți mai buni,
Aripi de risipă,
Dorule, pe cai nebuni,
Mai rămâi o clipă!...

Câte zboruri la izvor
Setea-și mai alină,
Dorule, pe cai de zor,
Au aceeași vină!...

Vremuri de ninsori,
Deapănă fuiorul,
Dorule, pe cai de nori,
Mai oprește-ți zborul!...

Rază oarbă de noroc,
Geană de uitare,
Dunăre;pe cai de foc,
Uită de plecare!...

poezie de din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Richard Wilbur

Casa

Uneori, când se trezea, închidea din nou ochii și
Mai privea o dată acea casa albă pe care
Ea o cunoscuse numai în somn, numai în stare
De vis – și-n care nu intrase, dorind enorm deși.

Ce mi-a povestit, demult, despre acea casă, întrebi?
Poartă albă, terasă, uși cu geamuri la intrare;
Balustradă pe-acoperiș în partea dinspre mare;
Vânturi saline care bat printre brazii verzi, superbi.

E-acolo ea acum, oriunde-o fi acel loc, oare?
Doar un nebun ar încerca afle paradisul
Creat de-o minte visătoare, cu tot dinadinsul.
Iubito, noapte de noapte, eu ies în larg, pe mare.

poezie de (1921), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Tartuffe by Moliere Paperback" de Richard Wilbur este disponibilă pentru comandă online la 57.99 lei.
Mirela Crâșmaru

Doruri...

Toate dorurile mele
Numai tu știi le asculti
Domn venit de printre stele
Ce inima mi-o săruți.

Toate gândurile mele
Numai tu știi le-asculți
Vis rebel, blestem de iele
Ce poemul mi-l încânți.

Toate visurile mele
Numai tu știi le cânți
Domn al inimioarei mele
Mai rămâi cu ochii-ți blânzi.

Toate versurile mele
Numai ție ți le-nchin
Domn al Poeziei mele
Și al rimei pelerin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Bimbirițichel

I

Frații lui, băieți și fete,
Au crescut mai pe-ndelete,
Toți plângoci și dolofani.
Cel mai tânăr dintre șapte
Se numește Papă-lapte
Și-a-mplinit abia doi ani.

Toată ziulica țip㠖
Nu stă locului o clipă,
(Cere lapte), vrei-nu vrei.
Biata -sa la tot pasul
Trebuie să-i șteargă nasul
Și să-l aibă-n grija ei.

N-au nici capră, n-au nici vacă.
Mama-i văduvă săracă.
Numai Bimbirițichel
O ajută câteodată
Când o vede supărată...
Ce s-ar face fără el?

II

Într-o seară, o vecină
Zice: – Vin de la grădină,
Dintr-o margine de sat.
Mă dusesem, eu cu fata,
Și-am luat și pe cumnata,
Să culegem zarzavat.

Dar nici nu intrasem bine:
De sub gard, de lângă mine
Țâșt! un iepure șoldan!
Arză-l focul să mi-l arză,
Mi-a mâncat un car de varză,
Toată munca dintr-un an!...

Bimbirițichel deoparte
Stă uitându-se-ntr-o carte,
Parcă nici n-ar auzi
Chestia cu zarzavatul...
Dar a doua zi, băiatul
S-a sculat în zori de zi.

Unde pleacă? La grădina
Unde ieri a fost vecina,
Într-o margine de sat –
Că-și făcuse noaptea planul
Cum prindă el șoldanul
Care fură zarzavat.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din casa umbrelor fierbinți

Casă străină,
chipul tău trece din odiseea ligamentelor
apune dinspre zarea cu țărănă arsă și roua nopții celei mai reci
dintre toate verile sfărâmate în subconștentul timpului
retezând pământul negru dintre crăpăturile adânci ale palmelor mele.
Te culeg în orice floare, căci acum toate capătă un rost fierbinte.
Tu ești viu de la un capăt la altul, cu toate că-n hainele tale nu mai ești, nici în casa ta, nici buzele tale nu mai păstrează astăzi, cana fierbinte.

Genunchii tăi nu mai ating cerul și dacă uit în sus, stelele sunt chiar mai albe ca altădată.

Până mai ieri, am adormit într-un suflu vechi,
stingând incendiul dinlăuntrul umbrelor.
Astăzi e mai lumină, căci soarele s-a deschis în inima ta,
până când toamna s-a făcut un anotimp veșnic.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Casa – poem diamant

Casa –
Eternă minune,
Vers de iubire,
Fluture de albă stea,
Lumină și fericire,
Tu ești –
Dragostea.

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Sonete pluvioase (II)

Sunt izolat ca Robinson Crusoe,
Nu vine nime-n ușa mea bată,
Și dacă stau cu ușa încuiată
E că nici eu de nime n-am nevoie.

Mai fericit ca legendarul Noe,
Din toată omenirea inundată,
În arca mea nu am decât o fată...
Deasupra lumii noi plutim în voie...

Degeaba vă-ndesați ca la pomană,
Reprezentanți ai faunei terestre, —
Nu iau cu mine nici o lighioană!

Căci e destul o singură pereche:
Un trubadur și-o fată fără zestre,
Ca refacă toată lumea veche!

sonet de din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind ceresc
Cerul și-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
Au pornit cu plugușorul
Îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă
Și de giuvaier,
Toți luceferii colindă,
- Lerui, Doamne, Ler.

Vântul suflă cu lumină
- Lerui, Doamne, Ler -
În buhai de luna plină
Legănat in ger.

Patru heruvimi cu glugă
Albă de oier
Sub ferești colinde-ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler.

N-au venit cu grâu la poartă,
Ci au rupt din ger
Stele mari ca sa le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler.

Și-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
Va fi câmpul cer de stele
Tolănit sub cer...

Numai tu aștepți în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
Suflete ce n-ai colindă
Și nu știi Prier.

Nici un cântec alb nu vine
Fâlfaind mister,
Cu o stea și pentru tine
- Lerui, Doamne, Ler.

citat clasic din
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Calea Lactee

Grămezi de stele
Aranjate-n brațe spirale,
Lentilă văzută dintr-o parte...
Aceasta este galaxia
X – în Univers
Ideal de a fi casa
Atâtor planete

Ce se învârtesc
Acum și întotdeauna
Lângă sateliții lor...
E sursă de inspirație
Atâtor poeți visători de pe Terra,

Luminând cerul nocturn,
Astru lângă astru...
Calea Lactee,
Tăcută galaxie,
Emanând speranță,
Eternă existență...

acrostih de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook