În taina nopții
Pe cărare, lângă codru,
Numai pasul meu s-aude...
Ploaia picură din frunze
Și din ramurile ude.
Norii-ntunecați îmbracă
Cerul nopții fără stele,
Luminoși mi-arată calea
Numai ochii dragii mele!
Du-mă, dorule, cu tine,
Toată jalea să mi-o-ngropi
Pân' la casa tăinuită,
Casa albă dintre plopi.
Dulce clipă a-ntâlnirii,
Mintea-ntreagă mi-o răpești!...
Dar nu-i nime-n prispă-afară,
Nici lumină la ferești!
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre frunze
- poezii despre crengi
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.