Mi-am zidit casa pe stâncă
"A dat ploaia, an venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă." (Matei 7:25)
Tristețea, poate, nu mi-o știți. E gravă.
De ani de zile tot mereu zidesc.
Zidesc, în chinuri mari, un turn de slavă,
O casă pentru omul meu firesc.
Zidesc, ce-i dreptul, pe nisipuri ude,
Pe-un vârf de deal cu panta nisipoasă.
Din locul tainei mele se aude
Chemarea lumii vie, zgomotoasă...
Zidesc din răsputeri, zidesc într-una,
Să pot să las și eu o dâră-n urmă.
Dar vântul, ploaia, apele, furtuna
Îmi prăbușesc clădirea și mi-o scurmă.
Zidesc. Vreau singur să zidesc. Mă latră
Plăcerile și mă atrage balta.
Dar vai, a doua zi, o piatră
Nu mai găsesc, din ce-am tăiat cu dalta...
O, deznădejdea a-nceput să sape!
Gând totul, totul îmi părea pierdut,
Aud un glas... Isus umbla pe ape...
Iubitul meu, mă lasă să-ți ajut!
Zădărnicia îți ucide Visul.
Nu simți că-n neputință tu te scalzi
Și-ți pierzi, pe totdeauna, Paradisul?
Ce ochi senini avea Isus și calzi...
O, vino, Doamne! Uite, bolovanii...
Te-așteaptă viața mea înfrântă.
Vreau din molozul marilor strădanii
Să faci o casă trainică și sfântă;
Să faci o casă, ca un cer curată,
Având ferestrele deschise larg spre soare,
Din jertfa Ta o casă, ridicată
Pe stânca dragostei, ce-n veci nu moare.
Degeaba, vântule, îmi tulbură odaia
Suflarea ta năprasnică și rece!
Degeaba fantomele, ceața și ploaia
Se luptă și vor să mă-nece!
Degeaba, o, moarte, îți fâlfâi aripa,
Pierzi vremea degeaba, Satan, lângă ușă!
Iubirea învinge și veacul și clipa
Și-aprinde luceferi din stinsa cenușă.
Nu mi-e teamă de voi, duhuri rele, furtunilor!
Nu mi-e teamă de tine, noapte adâncă!
Eu trăiesc minunea minunilor:
Mi-am zidit casa pe stâncă...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre stânci
- poezii despre nisip
- poezii despre apă
- poezii despre înfrângere
- poezii despre zile
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Se zidesc fiecare într-un turn
urcă deasupra de fiecare clipă trăită
la întâlnirea sufletului cu rațiunea
se plimbă prin viață cu toate obsesiile pe umeri
se coace în gânduri cu toate visele la izbândă
și nimicul din mine se pierde treptat
tot ce mă învinge nu mă câștigă în luptă
o iubire izvor ca într-o fântână curată
își așază inima pe ghizd
și oamenii beau cu recunoștiința însetaților de viață
se zidesc fiecare într-un turn
să nu se mai dărâme
pentru ca ofranda lor să înalțe în veac nemurirea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre victorie, poezii despre suflet, poezii despre plimbare, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Al luminii sfânt izvor
În iubirea Ta Isus
Iar ființa când îmi scald
Simt al firii mele apus
Și cum poftele s-au dus
Căci în dorul Tău eu ard
Și lumina se revarsă
Peste întreaga mea ființă
Ceru-mtreg îmi este casă
Căci de mine Doamne-ți pasă
Și-mi ești viață biruință
În a Ta neprihănire
Eu sufletu îmi zidesc
Căci sunt ars dse-a Ta iubire
Și-ți cânt Ființa în neștire
Căci Isuse te iubesc
Al luminii sfânt izvor
Tu ești Isus pe vecie
Scumpul meu Mântuitor
Ce ne oferi azi tuturor
Pâinea Vieții veșnic vie
Și din Ea Isus ne-mparți
Ființele să ne hrănim
Să îți fim surori și frați
Ție doar în veci predați
Veșnic ca să te slujim
Căci ne legi Isus de Tine
Pâinea Vieții când ne-o dai
Să trăim cum se cvuvine
Așteptând ziua ce vine
Cu Tine să fim în Rai
Slavă cinste și onoare
Al Nost" scump Mântuitor
Căci noi vrem a Ta cărare
A ta sfântă îndurare
Până-n vecii vecilor
Tu ești stânca noastră vie
Și lumina și menirea
Îți cântăm în veșnicie
Numele slăvit să-ți fie
Căci ne dărui mântuirea
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 martie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mântuire, poezii despre religie sau poezii despre rai
Soarele vieții mele
Adevărul Tău îl vreau
Și lumina Ta Isus
Viața-ntreagă să ți-o dau
Ca să-ți fiu în veci supus
În lumina mântuirii
Vreau viața să-mi zidesc
Și pe aripa iubirii
Eu prin Tine să pășesc
Luminat de-a Ta privire
De Cuvântul Tău cel Sfânt
Doamne în neprihănire
Să-mi faci viața pe pământ
Fii Tu soarele vieții
Care azi mă luminează
Și-n câmpia tinereții
Cu drag Isus mă așează
Vreau un rob Isus să-ți fiu
Cât aicea voi mai fi
Dumnezeul meu cel viu
Numele spre-a ți-l cinsti
Pune-mă dar în măsura
Sfințeniei pe pământ
Eu ca să trăiesc Scriptura
Să-mi fii soare și avânt
O îmbracă-mă în Tine
Și-n Cuvântul Tău curat
Până-n slăvile divine
Ca să-ți cânt neâncetat
Latura iubirii Tale
Să mă-mbrace pe vecie
Tu Isuse să-mi fii Cale
Și o Doamne Pâinea vie
Și să-mi fii Isus izvorul
De-ndurare și de har
Doamne Tu Mântuitorul
Să n-alerg dar în zadar
Cinste slavă și mărire
Fii Isuse-n veci slăvit
Căci în marea Ta iubire
Ne-ai spălat ne-ai mântuit
poezie de Ioan Daniel Bălan (7 aprilie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Soare, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre tinerețe
Casa sufletului
Voi face iar o casă nouă
Cea veche s-a crăpat
Un uragan a rupt-o-n două
Un zid din ea s-a dărîmat
Nu mai incep din temelie
Căci timp eu nu mai am
Acoperișul pun din veselie
Pereții din iubirea ce o am
Și piatră peste piatră pun
Zidesc iubirea in granit
Iar timpul il măsor in pumn
Nu risipesc ceasul grăbit
Alerg cu gândul prin livadă
Privesc la pomii ce-nfloresc
Doi oameni pe o verandă
Privesc la cer si se iubesc
O casă a sufletul se înalță
Fără pereți si groase temelii
Un suflet să iubească învăță
Aud în noapte luminile inimii
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uragane, poezii despre noapte sau poezii despre copaci
Zidesc realitatea mea virtuală
Vântul mișcă frunzele
și micile ramuri,
pictând pe cerul albastru
multicolore dansuri
în nuanțe de verde
stropit cu cristale de soare...
Și totuși, nimic nu există...
iar eu continui a inventa
lumina și culorile!
Zidesc
realitatea mea virtuală!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre realitate, poezii despre inventatori, poezii despre frunze, poezii despre existență, poezii despre dans sau poezii despre culori
Zidesc poem
Zidesc poem din rodnice cuvinte,
Trudnic crescute-n ale minții șesuri.
Ieșind învingătoare din eresuri,
Le-acoper trupu-n noile veșminte.
Cu glas plăpând, le salt pe metereze,
Pe-aripi de gând s-au adunat în stoluri,
Sfidând căderea în pustiu și goluri,
Pe-al timpului răboj, ca să dureze.
Printre urzeli am împletit clipite,
Ce șubredele vorbe să-nfiripe-
Din hăuri de uitare iar să țipe,
Rupându-și lanțul gleznelor zdrelite.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie, poezii despre glezne sau poezii despre cuvinte
Azi nu-ți mai scriu poeme ca unui bărbat de rând
unul care se bucură de cuvinte puține
nu
azi îți ating carnea și te zidesc între gânduri
te aduc în fața lumii
te pregătesc de iubit
că poemele cresc din sânge
și tu nu poți să trăiești mereu așa
ca un bărbat de rând
nu
nu pot să îți arunc în grabă câteva imagini
și apoi să mă întorc la viața mea de toate zilele
pe tine vreau să te zidesc între gânduri
să te obișnuiesc cu trecerile
iar ceilalți să te citească
nu
de azi nu-ți mai scriu poeme
ca unui bărbat oarecare
ce își privește mâinile pline de carne
nu
pe mâinile tale voi așeza lumina
puțin câte puțin
și vei învăța trecerile
iar ceilalți se vor bucura să te descopere
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre învățătură, poezii despre sânge sau poezii despre prezent
Zidesc ca niciodată
cu mistria așez cuvânt peste cuvânt
lângă cuvânt și-n dreapta și-n stânga
se înalță scrierea măiastră în viteză
mistria e un stilou și leg alte cuvinte
las pietroiul să văd verticalitatea zidită
ochiul vede și citește odată curios
a doua oară are impresia că-i curge
scrisul pe lângă gene trece arogant
zidesc fără ana și nu mă pot vindeca
noaptea visez că am făcut un turn
până la stele sunt cuvinte peste cuvinte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre stele, poezii despre ochi sau poezii despre lectură
Cămașa de borangic
când totul îmi pare a fi
o negură albă
plâng și râd
mă izbesc cu tâmpla
de toate stihiile nopții
și tac și râd
în cămașa asta de forță
Doamne
cât mi-e de bine
cu mâinile strânse la piept
de toți neiubiții
neștiuții
nevăzuții vreodată
de om sau fiară
picioarele mele
sunt ca vulpile
ce merg chiorâș
o iau înaintea ochilor
și merg
pe panta abruptă
a vulnerabilității
din părul strâns
în coadă de cal
îmi zidesc un altar
la care șă mă-nchin
să plâng din ochi de fluturi
tot ce-am văzut eu
știi cât mi-e de bine
să port pe suflet
o grea moștenire
cămașa de borangic
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre păr, poezii despre plâns, poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre moștenire sau poezii despre fluturi
Cuvântul
mereu vorbesc
nimeni nu ascultă
ascultă dar nu aud
aud dar nu înțeleg
uneori adun gânduri din tâmpla timpului
în roua pură a dimineților ce trec
din ploi clădesc o lume
târziu am văzut
era un ocean de lacrimi
la răsărit sau la apus
asta nu știu acum a spune
pe deal am pus o cruce
pentru a ne ruga
pentru cel ce azi se duce
am chemat timpul
în ropotul ultimului cuvânt nerostit
rătăcit în urma spațiului irosit
am zgâriat pe cer cuvântul
așa a apărut omul
apoi am plecat să zidesc o casă în cer
la răsărit de soare
pentru cei ce vin
pe masă am pus trupul
în pahare am turnat sângele meu
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Printre gânduri desculțe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre vorbire, poezii despre rouă, poezii despre ploaie sau poezii despre ocean
Ploaia
Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer,
Noaptea tot mai grea se lasă,
Câinii urlă a mister.
De nimic nu mai îmi pasă,
Totul pare efemer;
Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer.
Atmosfera mă apasă,
Nu mi-e teamă, însă sper
S-o destind c-o Tămâioasă
Scoasă de la frigider.
Ploaia răpăie pe casă.
poezie de Mitică Ion din Șah etern (2007)
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre relaxare, poezii despre frică, poezii despre câini sau poezii despre atmosferă
Suntem...
Suntem atât de mari
În clipe de ardoare,
Suntem atât de mici
În clipa ce ne doare,
Suntem străini de tot
În clipa solitară,
Suntem cu toți copii
Ai lumii omnimare!
Vin pescărușii în zbor
Și iar mă strecoară fiori,
Pe umeri se așează grei nori...
Mi-e dor! De acasă mi-e dor!..
Și las să mă cheme în zori
Din ceruri un strigăt ușor,
Totul e vis trecător,
Doar dorul rămâne a fi dor!
Măi dorule!..
Vântule, vântule tu,
Ia-mă de aici și mă du,
Du-mă pe aripi de stea,
Ascultă ce-mi vrea inima!
Nu vreau nimic ce-i al tău,
Lasă-mi, te rog,
Ce-i al meu!..
Ploaia îmi bate în ani,
Schimbă clepsidre-n noian:
Totul e vis trecător!...
Mi-e dor!
De casă mi-e dor!..
Măi dorule,
Vântule, Timpule!..
Suntem atât de mari
În clipe triumfale!..
Suntem atât de mici
În clipa ce ne doare!..
Suntem
Și nu suntem
În clipe
Infernale!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dor, poezii despre singurătate, poezii despre schimbare sau poezii despre nori
Poemul iubirii eterne
Iubirea ta mi-e cunoscută! Nu pot și nu vreau s-o contest.
Te am în gândul meu recrută, izvoarele îmi șușotesc.
Eu m-am aprins, în dar de nuntă, pe drumul vieții să te am,
Mireasă, spre dumnezeire... Și flori de măr să-ți prind în ram.
Te voi iubi ca-ntotdeauna, vulcanic, simplu, dar și cast...
Fii vânt și-nalță-mă cu Luna! Doar tu, acum, mi-ai mai rămas.
Aș lua din nuferii albaștri înțelepciunea... Și ți-aș da
O sărutare de lumină, dacă vei vrea să fii a mea.
Apusul ți-a ascuns privirea și vântul pașii ți-a furat.
Hai s-adunăm nemărginirea pe care-n noapte am călcat!
Mi-am prins copacii de aripa acelui vis ce ne-a unit
Și uite! Azi îmi caut clipa când dintre îngeri te-ai ivit...
Am strâns inele de lumină, în lumea mea să te zidesc,
Dar tu, mireasa mea virgină, te-ai smuls din raiul cel lumesc.
Am strâns inele de lumină, pe deget să ți le-nfășor,
Dar tu-mi ești încă rădăcină și sânii tăi pe piept, mă dor.
Voal gri din umbrele uitării coboară peste chipul tău.
Te-ai smuls din valurile mării, iar eu te voi iubi mereu.
Cearșafuri reci ne înfioară iubirea care ne-a rămas,
Când te sărut întâia oară pe sâni, pe buze... pe obraz.
În gând de ploi se nasc deșerturi și depărtarea-i tot mai grea.
Sunt tot mai des hoinar, iubito! Mă tem că nu te pot avea...
Sunt frunza tălpilor de sticlă ce-n visele-ți se-nghesuiesc.
Vino și trupul mi-l ridică! Tu nici nu știi cât te iubesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre sărut, poezii despre sâni, poezii despre înțelepciune sau poezii despre îngeri
Ninge în Rai
În grădina Lumii, Ceru-ngenunchează
Dumnezeu cu alb iarna o pictează
El o zugrăvește cu lumini perlate
Ca pe un tablou din vremuri uitate.
Ninge în Rai cu aripi de înger
Și-adie un colind, leru-i ler
Sfântă-i ninsoarea ce cade-n icoane
Și cei ce zidesc troiene în Cer.
Lumânări din soare se aprind în zare
Munții se gătesc ca de sărbătoare
Zboară lin în stoluri albe flori de smirnă
Ca-ntr-o rugăciune, brazii se închină.
Ninge în Rai cu aripi de înger
Și-adie un colind, leru-i ler
Sfântă-i ninsoarea ce cade-n icoane
Și cei ce zidesc troiene în Cer.
Iarnă, rugăciune, tu, albă minune
Zăpezile tale sunt veșminte rare
Straie de mătase, Dumnezeu îți coase
Și te înfășoară-n broderii frumoase.
Ninge în Rai cu aripi de înger
Și-adie un colind, leru-i ler
Sfântă-i ninsoarea ce cade-n icoane
Și cei ce zidesc troiene în Cer.
cântec interpretat de Paul Surugiu - Fuego, versuri de Adrian Artene (11 decembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă sau poezii despre sărbători
Tu, Doamna mea frumoasă...
Tu, Doamna mea frumoasă și veșnic fetișcană
Și-n inima-mi fierbinte, mereu, deschisă rană,
Oare-mi mai simți dorința, neostoitul dor
Și mai simți, câteodată, un neînțeles fior?
E gândul meu, ce-nfrânge prea-ndepărtate zări
Șin stare să te afle chiar peste mări și țări,
Sub cerul plin de stele sau de măreț azur,
Tu întruchipezi iubirea în sensul cel mai pur.
Căci, derbedeul care, îți scrie rânduri vagi,
Flămând este de gura ta cu miros de fragi,
De trupul tău-vioară, căruia fin arcuș,
Aș vrea să-i fiu pe-al vieții, bolovănos urcuș.
Azi, vreau să las în urmă trecutul meu neclar
Și să-ți zidesc palate din gânduri de cleștar
Sau măcar o căsuță, dar nu din piatră rece
Ci doar din dor de tine, care nicicum nu trece.
Ce vorbe-ți scriu, de parcă, în veacul decadent
S-ar zice că sunt tânăr, mereu adolescent! -
Dar nu sunt decât, numai, un biet îndrăgostit,
Ce vrea să lase-n urmă trecutul său smintit.
Și din căderi prea dese, aproape de neant,
Să salte, să-și ridice, privirea spre înalt
Și aprins să te iubească, duios și-nverșunat
Iubirea-i măreție nu-i, nicidecum, păcat.
Din viața mea, preaplină de falsuri și de ceață,
Tu-mi ești o-nrourată, curată dimineață,
Cu care îmi spăl ochii, mereu aprinși de dor,
Când simt că-i prea fierbinte, de alean, privirea lor.
... Tu, Doamna mea frumoasă, tu veșnic fetișcană
Pe care-o port în suflet, deschis-arzândă rană,
Mi-e dor de ochii-ți tandri, de scânteierea lor
De gura ta mi-e sete s-o sorb ca pe-un izvor...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre trup și suflet sau poezii despre trecut
Pune-mă în palma Ta
Doamne în Numele Tău
Vreau Isuse să trăiesc
Să-mi fii Domn și Dumnezeu
Despărțit de orice rău
Viața eu să-ți dăruiesc
.
Al Tău Nume Doamne vreau
Să îmi fie o cunună
Ție dar să mă predau
Și la masa Ta să stau
Până viața o să-mi apună
.
Numai Ție o Isus
Vreau să-ți dau a mea ființă
Rob să-ți fiu să-ți fiu supus
Să-ți cânt slava Ta de sus
Trăind dar sfânta credință
.
Pentru veci de veci eu vreau
Isuse să-mi fii stăpân
Ție Însuți să mă dau
Căci în Tine ochii mi-au
Găsit Doamne doar sprijin
.
Pune-mă în palma Ta
Viața Doamne să-mi trăiesc
Pe Tine a te avea
Isus în inima mea
Ție numai să-ți slujesc
.
Legământul Tău Divin
Să îmi fie o comoară
Eu de Tine să fiu plin
Și cu sufletul senin
Să-ți dau a mea inimioară
.
Pentru Tine dar să-mi bată
Inima Isus în piept
Viața mea în veci curată
Să mi-o faci Doamne îndată
Cu duhul mai înțelept
.
Pune-mă de acum să-ți cânt
O Isus a Ta Ființă
Prin al Tău măreț Cuvânt
Și prin Duhul Tău Cel Sfânt
Ca să am dar biruință
.
Fă-mă să-ți fiu o cântare
Uin imn Doamne pe vecie
Căci îmi ești Isus cărare
Și un munte de-ndurare
Slăvit Numele îți fie
10-01-2021 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie sau poezii despre munți
Cât te vreau Isus
Nu vreau Domne cerul tău
Nici cetatea de lumină
Cât te vreau stăpân al meu
Mire Sfânt și Dumnezeu
Să fiu Doamne fără vină
Nu vreau nici cununa vieții
Ori Isus a Ta răsplată
Cât în zorii dimineții
Să-mi ștergi lacrima nămeții
Vreau Ființa-ți minunată
Nu vreau nici în Rai s-ajung
Cât Isus pe Tin" te vreau
De păcatul meu să fug
Ceru-ntreg să îl străpung
Ca iubirea să ți-o dau
Nu vreau Doamne răsplătire
Chiar Isus din mâna Ta
Cât pe Tine te vreau Mire
Să îți dau a mea iubire
Stăpân pentru a te avea
Nu vreau Doamne nici un dar
Isus să îmi dăruiești
Cât pe Tine plin de har
Să mă faci nu în zadar
Pe palme să mă primești
Nu vreau dar nimic să-mi dai
Nici comori și nici cununi
Ci pe palme să mă iai
Și Ființa Ta să-mi dai
Soare Sfânt plin de minuni
Eu Isus te vreau pe Tine
Nici cununi nici daruri nu
Ci a Ta Ființă pentru mine
Să-mi mângâie să-mi aline
În veci Doamne sufletu
Tu Isus ești darul meu
Dacă vrei să mă primești
Mire să-mi fii Dumnezeu
Eu să-ți cânt în veci mereu
Domn al slăvilor cerești
Tu îmi ești Isus comoară
Altceva nu vreau nimic
Vin" de aceea acum coboară
Și mă ia în a Ta țară
Rob să-ți fiu și ucenic
29martie 2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre comori sau poezii despre vinovăție
Te vreau Isus pe Tine
Îmi vreau viața doar cu Tine
O Isus pe acest pământ
Prinț al slăvilor Divine
Ce-ai murit și pentru mine
Să ajung în cerul sfânt
Eu mă vreau pe-a Tale brațe
O Isus în veșnicie
Duhul Tău să mă înalțe
Și-a Ta mână să mă-nhațe
Să-ți cânt Ființa Ta cea vie
Căci pe Tine eu te vreau
Fiu născut ca nimeni altul
A mea ființă să ți-o dau
Căci eu Domn pe veci te iau
Pentru veci din tot înaltul
Nu vreau Doamne răsplătire
Nu vreau daruri nici comori
Ci eu vreau a Ta iubire
Și a Ta neprihănire
Pe Tine te vreau din zori
Nu vreau cerul și nici Raiul
Ci te vreau Isus pe Tine
Tu să-mi umpli de-acum duhul
Să nu am pe nimeni altul
Prinț al slăvilor Divine
Eu Ființa Ta o vreau
Ochii Tăi Isus de foc
A mea ființă să ți-o dau
Ca în veci cu Tin" să stau
Mai aproape să-mi faci loc
Ia-mă Tu pe-a Tale mâini
Să îți văd Isus privirea
Ținta dragostei dintâi
Și cu mine să rămâi
Să îmi înnoiești iubirea
13-11-2021 M.
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prima iubire, poezii despre naștere sau poezii despre foc
Cât te vreau Isus
Nu vreau Domne cerul Tău
Nici cetatea de lumină
Cât te vreau stăpân al meu
Mire Sfânt și Dumnezeu
Să fiu Doamne fără vină
Nu vreau nici cununa vieții
Ori Isus a Ta răsplată
Cât în zorii dimineții
Să-mi ștergi lacrima nămeții
Vreau Ființa-ți minunată
Nu vreau nici în Rai s-ajung
Cât Isus pe Tin" te vreau
De păcatul meu să fug
Ceru-ntreg să îl străpung
Ca iubirea să ți-o dau
Nu vreau Doamne răsplătire
Chiar Isus din mâna Ta
Cât pe Tine te vreau Mire
Să îți dau a mea iubire
Stăpân pentru a te avea
Nu vreau Doamne nici un dar
Isus să îmi dăruiești
Cât pe Tine plin de har
Să mă faci nu în zadar
Pe palme să mă primești
Nu vreau dar nimic să-mi dai
Nici comori și nici cununi
Ci pe palme să mă iai
Și Ființa Ta să-mi dai
Soare Sfânt plin de minuni
Eu Isus te vreau pe Tine
Nici cununi nici daruri nu
Ci a Ta Ființă pentru mine
Să-mi mângâie să-mi aline
În veci Doamne sufletu
Tu Isus ești darul meu
Dacă vrei să mă primești
Mire să-mi fii Dumnezeu
Eu să-ți cânt în veci mereu
Domn al slăvilor cerești
Tu îmi ești Isus comoară
Altceva nu vreau nimic
Vin" de aceea acum coboară
Și mă ia în a Ta țară
Rob să-ți fiu și ucenic
29martie 2020 mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan din poezia e cumpusă sâmbătă sau duminică , deci n-ar cum să fie publicatăîn cărți sau reviste , exepție (29 martie 2020)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Îngenuncheat de toamnă...
De-atâta toamnă, vor suspina izvoare
Iar eu te voi chema la nesfârșit,
În lumea unde totul s-a oprit
Și din iubire, uneori, se moare.
Te-așez pe tâmplă și te-așez pe frunte
De-atâta toamnă simțurile-mi scad,
Dar te iubesc și pentru tine ard
Sunt torță vie într-un pustiu de munte.
Și totuși, dacă plouă și e frig
Și ochii mei sunt râuri înghețate,
Am dreptul meu să te zidesc în toate
Și-ngenuncheat de toamnă, să te strig.
poezie de Adrian Abrudan (2014)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre râuri, poezii despre moarte, poezii despre gheață sau poezii despre declarații de dragoste