Între două nopți
Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vântul. Afară era ploaie.
Și mi-am săpat odaia departe sub pământ.
Afară bătea ploaia. Afară era vînt.
Am aruncat pământul din groapă, pe fereastră.
Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.
S-a ridicat la geamuri pământul până sus.
Cât lumea-i era piscul, și-n pisc plângea Isus.
Săpând s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l,
Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl.
Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât,
Și în odaia goală din nou mi-a fost urât.
Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri. În cer era târziu.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- citate de Tudor Arghezi despre ploaie
- poezii despre vânt
- citate de Tudor Arghezi despre vânt
- poezii despre noapte
- citate de Tudor Arghezi despre noapte
- poezii despre negru
- citate de Tudor Arghezi despre negru
- poezii despre creștinism
- citate de Tudor Arghezi despre creștinism
- poezii despre albastru
- citate de Tudor Arghezi despre albastru
- poezii despre Iisus Hristos
- citate de Tudor Arghezi despre Iisus Hristos
Citate similare
Război
Era luna, era floare!
Părul mamei cădea lung,
Parcă tot ploua cu soare
Peste trup golaș de prung.
Nu era pământul, luna
Părul mamei răzvrătit
Bătea negru ca furtuna
Peste golul scrumuit.
Era mai și sărbătoare
Era globul, era stea!
Printre ierburi și prin soare
Părul mamei viscolea.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre sărbători, poezii despre război, poezii despre păr, poezii despre mamă, poezii despre flori sau poezii despre Soare
Spini
era frig și era iarnă
ningea acut
în noi, pe lângă noi
era atât de frig în camera goală
ningea cu tăceri în vremea de apoi
afară, pe două ramuri ruginite
înflorise un trandafir
roșul aprins era culoarea lui
în albul pur, din jur
soarele se risipea, pe aici, pe undeva
jos, cădeau petale
una câte una
era ploaie și vânt
cețuri plângeau prin crâng
se scurgeau alegoric pe pământ
afară niciun cânt
pescărușii plecaseră demult
m-am înțepat într-un spin și am țipat
nu am știut și l-am certat
dimineata priveam trist
la fereastră, trandafirul se uscase în glastră
în iarna asta, când lacrimi curg, se scurg
ce să mai fac, aici, acum
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trandafiri, poezii despre iarnă, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre roșu, poezii despre promisiuni sau poezii despre ninsoare
Flori de mucigai
Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu și lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Și de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Și nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Și mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Și m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă
poezie celebră de Tudor Arghezi din Flori de mucigai (1931)
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Tudor Arghezi
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre creștere
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre vulturi
- poezii despre tauri
- poezii despre singurătate
O stea ... căzătoare
O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeți mi-am terminat sicriul.
M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică și neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.
Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Și aș fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.
M-am înfrățit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ți-am văzut în praf de stele chipul,
Și-n ziua când lucram un colț de stea
Am hotărât să-ți vizitez ținutul.
Dar clipele se transformaseră-n ore
Și zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.
De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ți văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre gânduri, poezii despre zile, poezii despre trecut, poezii despre stele căzătoare, poezii despre sfârșit sau poezii despre plâns
Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun și s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse să ningă și un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era țesută din mii și mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă și gingașă, dar era de gheață, de gheață sclipitoare, și totuși era vie; ochii îi străluceau ca două steluțe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap și a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băiețașul s-a speriat și s-a dat jos de pe scaun și i s-a părut că la geam bate din aripi o pasăre mare.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre zăpadă, citate despre superlative, citate despre sperieturi, citate despre seară, citate despre rochii, citate despre păsări, citate despre ochi sau citate despre mâini
Încă din anul 340 î. Cr. filozoful grec Aristotel, în cartea sa "Despre ceruri", a putut să ofere două argumente în sprijinul credinței că pământul este o sferă rotundă și nu un disc. În primul rând, el și-a dat seama că eclipsele de lună erau produse de pământ, care se afla între soare și lună. Umbra pământului era întotdeauna rotundă, ceea ce putea fi adevărat numai dacă pământul ar fi sferic. Dacă pământul ar fi fost plat, umbra ar fi fost alungită și eliptică, în afară de cazul în care eclipsa s-ar fi produs întotdeauna în momentul în care soarele era chiar sub centrul discului.
Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate de Stephen Hawking despre timp, citate despre eclipsă, citate despre Soare, citate de Stephen Hawking despre Soare, citate despre filozofie, citate despre cărți, citate despre adevăr sau citate despre Grecia
Omul a fost împins afară din Eden și era cât pe ce să se rostogolească de-a dura-n vale, dacă nu s-ar fi agățat de trunchiul unui copac. Nu-i venea să creadă! Era același copac edenic al blestemului cunoașterii. Rămăsese și el afară, printre oameni. La umbra lui găsești mereu o carte deschisă. Răsfoiește-o, trecătorule!
aforism de Cornel Stelian Popa (24 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre văi, aforisme despre rai, aforisme despre cărți, aforisme despre cunoaștere sau aforisme despre copaci
Conspirație în cer
Astfel că până la urmă acolo era nimicul.
El a fost pus înăuntrul nimicului.
Nimic nu i-a mai fost adăugat
Iar pentru a dovedi că n-a existat
Nimicul fost zdrobit de nimic
Ciopârțit cu un nimic
Amestecat într-un nimic
Întors cu înăuntrul în afară
Și împrăștiat deasupra nimicului
Astfel încât toată lumea a văzut că n-a fost nimic
Și că nu mai era nimic de făcut
Așa că toate a fost lăsate baltă. Aplauze prelungi în cer.
A lovit pământul și s-a spart deschizându-se
Acolo zace Cioara, cataleptică.
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre ciori, citate de Ted Hughes despre ciori, poezii despre Pământ sau citate de Ted Hughes despre Pământ
Aristotel credea că Pământul era fix, iar soarele, luna, planetele și stelele se deplasează pe orbite circulare în jurul lui. El credea astfel deoarece simțea, din motive mistice, că Pământul era centrul Universului și că mișcarea circulară era perfectă.
Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele, citate de Stephen Hawking despre stele, citate despre planete, citate de Stephen Hawking despre planete, citate despre perfecțiune, citate de Stephen Hawking despre perfecțiune, citate despre mișcare, citate de Stephen Hawking despre mișcare, citate despre Pământ sau citate de Stephen Hawking despre Pământ
Dragostea
deasupra mamei răsărise un curcubeu negru.
pe-atunci mama era doar o fetiță
și părul ei era din șuvite de diamant.
ea se opri din jocul ei
își netezi rochița
și privi înspre curcubeu.
era un curcubeu negru și de atâta negru scânteietor
pe câmp mușețelul se întunecase.
mama privi înspre curcubeu.
era atât de jos, că aproape-l putea atinge cu buzele
iar părul ei electrizat, transparent
se lipea de tuburile moi, ca de orgă.
roșul curcubeului era negru.
și oranjul lui era negru.
și galbenul lui era negru.
și verdele lui era negru.
și albastrul lui era negru.
și indigoul lui era negru.
doar violetul lui rămânea violet.
violetul lui era un șuvoi care se pierdea în mare.
mama știu atunci că este pierdută.
avea să cunoască dragostea.
și brusc umbra ei pe asfaltul cald din floreasca
se împodobi cu vene și oase.
mama sui într-o corabie din pânză de păianjen
și o porni în sus pe curcubeu.
umbra ei, cu vertebre și intestine
îi continua joaca.
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre curcubeu, poezii despre verde, poezii despre rochii, poezii despre păianjeni sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Visul
mi-am ciobit o venă și-n ea a rămas
albastru și pielea albă, zdrențuită pe margini
priveam îngrozit amintirea ta, în imagini minuscule
o mână, albă, lungă, mă căuta în mine!
...
afară toamna cu frunze, bătea vântul
geamul se apleacă peste mine
și-mi șoptește, ai grijă de ea!
așternutul era răvășit
iar tu dormeai, suspinănd visând o furtună
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre imagine, poezii despre groază, poezii despre frunze, poezii despre amintiri sau poezii despre alb
Străinul înșira sticluțele pe dulap, pe cămin, pe masa de lângă fereastră, pe jos, pe raftul de cărți, pretutindeni. Farmacia din Bramblehurst nu se putea lăuda nici cu jumătate din sticlăria expusă acolo. Era un spectacol cât se poate de interesant. Coș după coș se ușura de încărcătura lui, până ce toate au fost golite. Masa din mijlocul odăii dispăruse sub un morman de paie. Afară de sticle, singurele obiecte care s-au mai ivit din coșuri au fost o serie de eprubete și o balanță împachetată cu grijă. Și culmea! de îndată ce a isprăvit cu despachetatul, străinul s-a dus la fereastră și s-a apucat să lucreze, fără să se sinchisească de muntele de paie, de focul care se stinsese, de lada cu cărți rămasă afară, sau de restul bagajului care fusese cărat sus.
H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre munți, citate despre laudă, citate despre foc sau citate despre farmacie
Eră determinantă
Era aceea a adus dintru început
mutații generice
sub auspicii generale
era aceea era o fereastră cu dichis
tainică și emergentă
spontană cu reflex înnăscut
consacrată din cuante definitorii
era era un portal
de trecere între lumi
purta elogiul vremurilor
mult peste timpuri
am denumit-o opțional
fiica preferată a lui Cronos
era acea era tare demult
dinaintea erei noastre
și dinainte de Hristos
s-a închis preventiv cu ivăre
și s-a deschis numai simptomatic
sporadic se mai întrezăresc din ea
ecouri și amprente
pe alocuri mutații genetice
în structura genomului uman
structura ei predominantă
s-a risipit în praf de stele.
poezie de David Boia (14 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre genetică, poezii despre început sau poezii despre stele
Era să...
Era să-ncui lumina în odaie,
Ieșind deodată, și vârtej și val,
Era s-arunc și pruncul din copaie,
Cu apa-nvolburată pân-la mal...
Era să rup zăvoare descuiate,
Visând să scap de lanțuri un mister,
Era să farmec zâne fermecate,
Plutind pe aripi albe către cer...
Era să-ngheț zăpezilele neninse,
De prea mult tainic zel încălzitor,
Era s-aprind luminile nestinse,
Din lips-acută... de-ntrerupător...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre hărnicie, poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși sau poezii despre aripi
În toamna aceea
Era toamnă
Erau și niște castani
Și o bancă.
Eu ședeam
Eram palid și poate frumos
Și mă gândeam.
Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.
Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Și-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Și pe urmă mai sus
Foarte sus.
Avea niște pulpe rotunde, frumoase
Și ciorapi eleganți de mătasă
A stat mult până și i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Și ceva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Și m-a văzut.
Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roșu
Și eu simțeam cum mă înroșesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.
Și a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei și fete frumoase.
Și eu ședeam mai departe pe bancă
Și mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Și mai erau și niște castani.
poezie de Poemul invectivă (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre femei, poezii despre tramvaie, poezii despre fete frumoase sau poezii despre fete
Ochii mamei
Era o iarnă timpurile și bătea vântul peste viață,
Ne rebegise frigu-n casă, iar focu-n sobă se sfârșise,
Urla un vânt câinos în noapte și era beznă peste vise,
In ochii mamei, plini de spaimă, era târziu și era gheață.
În vară, adunasem vreascuri de prin pădurile uscate,
Dar iarna ni le-a ars pe toate cu gerul ei din miază-noapte,
Zăpada ne era cât casa și lemnele erau departe,
Pădurea ne-o luase statul și n-aveam lemne cumpărate.
Un crivăț surd vuia din norduri și dârdâiam de frig în casă,
Ne-acopeream cu ce da Domnul, dar casa ne era de gheață,
Trecusem doar de miezul nopții, dar era ger spre dimineață,
Iar vântul ne gonea căldura și ne simțeam goniți de-acasă.
Simțeam, prin aer, ochii mamei cum tremurau în orbul nopții,
Cei mici plângeau de frig, iar casa își scrijelea pe vânt fiorii,
Trosneau, sub greul iernii, ca nămeții, sus, pe grindă, căpriorii
Și nu știam ce ne rezervă, în acea noapte, cartea sorții.
Dar mama a ieșit din casă, a luat securea și o sfoară,
Zăpada a izbit-o-n frunte și s-a deschis prin viscol ușa,
Din vatra fără foc în casă, s-a spulberat pe horn cenușa,
Eram copil și-mi era frică și mă temeam că o să moară.
Mi-am îndesat pe ochi căciula, am luat cu mine târnăcopul,
Și am plecat prin vânt cu mama la locul nostru de pădure,
Aveam cu noi doar disperarea, un târnăcop și o secure,
Să scoatem din vâlceaua nopții un lemn să facem iarăși focul.
Opincile erau prea rupte, dormeam așa, în pat cu ele,
Zăpada viscolea din ceruri și ne-afundam în ea ca-n ceață,
Pădurea ne era departe, iar viscolul bătea din față,
Dar ochii mamei erau ageri și străluceau ca două stele.
Era puternică și bună, nu se temea de lupi, de moarte,
Pădurea ne-ascundea prin noapte și ne ferea de vântul rece,
Mă-ncuraja să cred că-n viață tot răul tot în rău se trece,
Dar să fii om ca să poți merge întotdeauna mai departe.
Am luat, în spate, cu eforturi, lemnul nostru din pădure
Tăiat adânc, în miezul nopții, de sub pulpana de zăpadă
În așa fel ca pădurarul, în zorii zilei, să nu-l vadă,
Căci n-avea voie nimeni lemnul său din codru să și-l fure.
La ziuă, aveam foc în sobă și-n casă era cald și era soare
Coceam porumb uscat pe plită, priveam, tăcuți, pe geam, afară,
Știam că, după-o iarnă aspră, va fi, din nou, o primăvară
Și în ochii mamei noastre era iarăși plină zi de sărbătoare.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre lemn, poezii despre zăpadă, poezii despre ger sau poezii despre viscol
Ăsta a fost
era înainte ca pașii lui
să ur
ce încet urcau (!?)
până la mijlocul scării
flacăra lămpii era încă mare
prea mare
ploaia tropotea afară
ochii lui în ochii ei
și ea stătea sur
prinsă în mrejele lui
ea-și amintea de acea parte a nopții
de energia vorbelor lui
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre foc sau poezii despre energie
Douăsprezece voci urlau furioase și toate erau la fel. Ce se petrecuse cu fețele porcilor nu mai era de-acum o dilemă. Ființele de afară priviră de la porc la om și de la om la porc și din nou de la porc la om: deja era imposibil să mai spui care era care.
George Orwell în Ferma animalelor (1945)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre porci, citate despre voce, citate despre imposibilitate sau citate despre furie
Luther, cât e el de eretic și de zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creația autonomă e o cocotă și că nu există adevăr în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o viață întreagă ca să aflu asta. El nu era așa bătrân când a dibăcit chestia asta, că era călugăr augustin... Mie mi-a trebuit o viață ca să mă conving că în afară de Biblie nu e niciun adevăr.
citat clasic din Petre Țuțea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre religie, citate despre existență, citate despre erezie, citate despre creștinism, citate despre bătrânețe sau citate despre Biblie
Elijah Browning
Eram în mulțimea copiilor
Care dansau la poalele muntelui.
A suflat o briză dinspre est și i-a măturat ca pe niște frunze
Dincolo de versanți...
Totul s-a schimbat.
Aici erau lumini zburătoare și luni magice, și se auzeau muzici nepământeane.
A căzut peste noi un nor.
Când s-a ridicat, totul era schimbat.
Acum eram printre mulțimi aflate în conflict.
Apoi o figură din aur strălucitor, și cineva cu o trompetă,
Și încă cineva purtând sceptru au stat în fața mea,
M-au luat în râs, au dansat rigadoon și pe urmă au dispărut...
Iarăși s-a schimbat totul.
Ieșind dintr-un lan de maci,
O femeie și-a dezgolit sânii și și-a ridicat gura întredeschisă spre mine.
Am sărutat-o.
Gustul buzelor ei era sărat.
M-am prăbușit extenuat.
M-am ridicat și m-am înălțat mai sus, dar o ceață ca aceea însoțind un iceberg
Mi-a acoperit pașii.
Îmi era frig și simțeam dureri.
Deodată, a apărut din nou soarele
Și am văzut cum cețurile de sub mine acopereau vederii tot ce era dedesupt.
Iar eu, aplecat peste tot ce era al meu,
Mi-am văzut umbra siluetei reflectată pe zăpadă.
Desupra mea aerul nemișcat era străpuns de un țurțure subțire de gheață
De care atârna o stea solitară!
Un tremur de extaz, un fior de teamă
Au trecut prin mine;
Dar nu mă mai putem întoarce pe partea cealaltă a versanților
Și nici nu mai doream să mă întorc.
Subtile unde desprinse din simfonia libertății
Îmbrățișau imateriale stânci deasupra mea,
De aceea trebuia să urc spre pisc.
Am aruncat departe tot ce -mi mai aparținea.
Cu brațul întins
Am atins steaua.
Am dispărut complet.
Muntele restituie
Adevărului Infinit
Pe oricine atinge acea stea.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre țurțuri, poezii despre zbor, poezii despre trompetă, poezii despre sâni sau poezii despre stânci