Flori de mucigai
Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu și lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Și de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Și nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Și mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Și m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă
poezie celebră de Tudor Arghezi din Flori de mucigai (1931)
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Tudor Arghezi
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre poezie
- poezii despre creștere
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre vulturi
- poezii despre tauri
- poezii despre singurătate
- poezii despre ploaie
Citate similare
Între două nopți
Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vântul. Afară era ploaie.
Și mi-am săpat odaia departe sub pământ.
Afară bătea ploaia. Afară era vînt.
Am aruncat pământul din groapă, pe fereastră.
Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.
S-a ridicat la geamuri pământul până sus.
Cât lumea-i era piscul, și-n pisc plângea Isus.
Săpând s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l,
Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl.
Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât,
Și în odaia goală din nou mi-a fost urât.
Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri. În cer era târziu.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Tudor Arghezi despre ploaie
- poezii despre vânt
- citate de Tudor Arghezi despre vânt
- poezii despre noapte
- citate de Tudor Arghezi despre noapte
- poezii despre negru
- citate de Tudor Arghezi despre negru
- poezii despre creștinism
- citate de Tudor Arghezi despre creștinism
- poezii despre albastru
- citate de Tudor Arghezi despre albastru
- poezii despre Iisus Hristos
- citate de Tudor Arghezi despre Iisus Hristos
Metodă "Argheziană" de scris
"Cu unghia scrisei pe tencuială",
Prea cunoscute ale tale versuri,
Căci n-avusei creion și nici cerneală!
tristih de Mihai Haivas din Hașmișuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre versuri, citate despre poezie sau citate despre Tudor Arghezi
Comentariu...
Motto: "Întuneric... Întuneric... Întuneric!..." Ion Minulescu
din "Strofe pentru întuneric"
... nici un cuvânt, ba nu, chiar nici un semn în plus,
și nici n-am observat că întunericul s-a dus
și-i ziuă albă-n noaptea din ferești
și strofe pentru întuneric mai cerșesc...
poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Iurie Osoianu despre întuneric, citate de Iurie Osoianu despre poezie, citate de Iurie Osoianu despre noapte, poezii despre cuvinte, citate de Iurie Osoianu despre cuvinte, poezii despre cerșetorie, citate de Iurie Osoianu despre cerșetorie, poezii despre Ion sau citate de Iurie Osoianu despre Ion
Durere
nici că-mi era sete
nici foame nu-mi era
când clopotul bătea
în turla din cer
credincioșii mergeau la altar
purtând pe brațe
crengi de salcâm
și ciocuri de păsări
deasupra golului
ce făcea piruete
în spațiul vecin
deodată mi se făcu sete
de toată sahara
și foame de voi
în ziua a șaptea
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre religie, poezii despre păsări, poezii despre durere, poezii despre crengi sau poezii despre Sahara
Țugulea scăpase cu o scânteie de viață, căci frații nu-l omorâse de tot. Când a fost dat ei cu sabia, le-a tremurat mâna de frică și nu i-a retezat capul. El, viindu-și nițel în simțiri, și neputându-se scula, a început a geme de durere și urgie, mai cu seamă când văzu că nu era lângă dânsul nici fata, nici calul. Și gândindu-se la triștea lui și la biata fată pentru care nu știa ce o să pață și ea din mâna fraților lui, își aduse aminte de vultur și de urs. Nu trecu mult și se pomeni cu vulturul la capul lui. Și pe când îi spunea ce păți, odată se auzi prin pădure glasul ursului: mor! mor! mor! Venea, nene, ursul, de duduia pădurea, trosnea uscăturile pe unde călca și răpăia ramurile pe unde trecea. Vulturul cât p-aci era s-o ia la sănătoasa, dară dacă văzu că și ursul vine în ajutorul lui Țugulea, se lăsă din zbor iarăși lângă dânsul. Abia mai putu Țugulea să spună și ursului ce păți. Apoi cu grai stins ceru nițică apă. Vulturul se repezi la fântână și-i aduse apă în gușă. Până atunci zise ursului să-i pipăie ranele, fiindcă el nu e cârnic, și să-i așeze toate oscioarele la locul lor, de vor fi zdrobite. Cum îi aduse apă, Țugulea bău.
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urși, citate despre zbor, citate despre vulturi, citate despre păduri, citate despre început, citate despre viață, citate despre mâini, citate despre moarte sau citate despre frică
Doliu
Mai mult, tu nu vei mai vedea
Nimic, nici cer, nici flori.
S-au prăfuit din zarea ta,
Ca niște nori.
Nici zare nu vei mai avea,
Nici ochi cu care s-o măsori
În geamuri prin perdea.
De-acum străină mâna ta
Îți va ședea deoparte,
Ca un condei, pe undeva,
Alăturea de-o carte.
Și ochii tăi, de gura ta,
Vor trece mai departe,
Decât un nufăr de o stea.
Orbit-a viața și, cu ea,
Și cântecul și luna,
Și unda-n care strălucea
S-a stins pe totdeauna.
Tu pentru veci nu vei mai fi,
Și-ai fost, cumva, vreodată?
Pustiul mă învălui,
Când sub un plop mi se trezi
Tot dorul de-altădată!
Durerea mi se pierde-n fum,
Tot căutând un vreasc de rost
Într-aste drumuri fără drum,
În care toate doar au fost,
Și nu mai sunt acum.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre nuferi, poezii despre nori, poezii despre mâini, poezii despre muzică, poezii despre gură, poezii despre fum sau poezii despre flori
De ce nu te ating? Nu sunt nici mâna stângă, nici mâna dreaptă. Sunt inima cu aripile-ntinse.
aforism de Ionuț Caragea din Întreita suferință (2011)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre mâini sau aforisme despre inimă
Așa cum l-ai înțeles mata, l-am înțeles toți. Nu vorbesc numai de mine. Mă gândesc la ai mei. Niciodată, dar absolut niciodată, nu i s-a făcut nici cea mai vagă aluzie la vreo datorie pe care ar fi avut-o față de mine. Nu vezi mata că nu și-a aranjat "oficial" nici interesele lui? S-a mulțumit să-mi spuie mie ce trebuie să fac, ca să fiu pe urmă întrebată de ai lui: "Ai ceva scris la mână? Dacă nu, cine-o să te creadă?" M-au crezut toți, afară de ai lui. Dar, ei aveau drepturi, pe care mi le-au aruncat în obraz mie, și i le-a aruncat în obraz lui, când nu mai era.
Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre superlative sau citate despre mulțumire
Eu, Hassan, fiul lui Mahomed măsurătorul, eu, Giovanni Leone de Medici, circumcis de mâna unui bărbier și botezat de mâna unui papă, sunt poreclit azi Africanul, dar eu nu mă trag nici din Africa, nici din Europa și nici din Arabia.
Amin Maalouf în Leon Africanul (2005)
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre botez, citate despre Africa, citate despre prezent, citate despre medicină, citate despre medici, citate despre bărbierit sau citate despre Europa
Epigraf
Stihuri, zburați acum din mîna mea
Și schiopatați în aerul cu floare,
Ca păsările mici de catifea
Ce-ncep în mai să-nvețe și să zboare.
Stihuri, acum, porniți vă scuturați,
Ca frunzele-aurite, pentru moarte.
Pustnicii tineri, triști și delicați,
Păstra-vă-vor într-un sicriu de carte.
Stihuri de suflet, dintre spini culese,
Îndurerate-n spic și-n rădăcini,
Pătrunde-ți, înțelese și neînțelese,
În suflete de prieteni și străini.
Și semănați, ca noaptea ce vă naște,
Sfiială și-ndoieli unde-ți cădea,
Acel-ce -știe, însă nu cunoaște,
Varsă-ntuneric alb cu mîna mea.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre moarte, poezii despre zbor, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe sau poezii despre prietenie
Comandantul începu să scrie, cu mâna dreaptă. Încet; i se păru dificil. Acum i se părea mult mai ușor cu stânga, de parcă așa ar fi normal, să scrie cu mâna stângă. Enervant! El nu dorea să rămână stângaci! Se strădui; trebuia să reușească! Altfel cum?! Dură câtva până să aștearnă vreo câteva cuvinte; altădată s-ar fi mișcat mult mai repede, doar era un lucru absolut normal să scrie cu dreapta. Acum însă... Privi nemulțumit foița. Nici nu scrisese frumos, cum era el obișnuit. Nu erau ca mâzgălelile geografului, dar nici departe de acestea; hmm... Deloc convenabil!
citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stângaci, citate despre nemulțumire, citate despre geografie, citate despre frumusețe, citate despre dorințe sau citate despre cuvinte
Doamne, ai venit la mine
Curiozitatea mea e mare
când la Tine eu privesc.
Nu-ți cer apă, nici mâncare.
lasă-mă să-ți povestesc:
Am adunat atâtea-n viață
și m-am bucurat de stele.
Dar s-a rupt firul de ață,
nu mai sunt legat de ele.
Am cunoscut ce este răul,
am cunoscut și ce e bine.
Într-o noapte am văzut hăul,
cel pregătit pentru mine.
Despre el, mi-a spus destinul
că mă-înghite fără apă.
Speriat precum copilul,
chiar am căzut într-o groapă.
De-acolo, privind la Tine
m-am închinat și m-am rugat.
Ai venit Doamne la mine
și din groapă m-ai salvat.
Știam că-ți pasă de mine.
Când mi-e greu, Tu îmi dai bine.
Lângă mine stai oricând,
ești Tatăl meu, ești Tatăl Sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre sperieturi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre salvare, poezii despre prăpăstii sau poezii despre mâncare
Pe deal un sat
În satul ăsta-nsingurat
nici câini, nici clopote nu bat.
Nimic nu-i tulbură zidirea:
nici pașii mei, nici amintirea,
nici foc, nici molimi, nici jivine
și nici păreri de rău sau bine.
În dalba lui singurătate
dorm oile pietrificate.
Pacea-i așijderea din veac:
oasele zac,
pietrele tac.
poezie de Dominic Stanca din Rustice
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre somn, poezii despre oi, poezii despre foc, poezii despre câini, poezii despre bine și rău sau poezii despre amintiri
Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?
Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existența lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistența lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur și simplu.
Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înțelege cuvîntul "sunt"
Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
și literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
și patul lui, în care doarme.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre urechi, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre astronomie, poezii despre absurd sau poezii despre Dumnezeu
Trebuie să menționez ca pe unul din evenimentele culminante ale vieții mele impresia profundă pe care mi-a lăsat-o prima lectură a lui Faust de Goethe, în traducerea franceză a lui Gerard de Nerval. Minunata carte care m-a fermecat de la primele rânduri. Nici n-am mai lăsat-o din mână. O citeam neîncetat, la masă, la teatru, pe stradă, pretutindeni.
Hector Berlioz în Memorii, XXVI
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre traducere, citate despre teatru, citate despre lectură, citate despre cărți, citate despre Goethe, citate despre Franța sau citate despre Faust
Eros și melancolie
Nici departe nici aproape
nici prea tandru nici discret
râsul plânsul două pleoape
ochii un hipersonet
Nici prea tandru nici discret
sărut mâna domnișoară
eu mi-s noaptea ești poet
ia o stea dar n-o să doară
Sărut mâna domnișoară
noaptea naște-acum sub pleoape
stele naștere ușoară
nici departe nici aproape
Suflete nemângâiet
hai dă(-ți) moartea mai încet
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre râs, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre naștere
Stihuitorii lui Hristos
Sunt trist, bolnav sau poate surd
de ploaia de cuvinte grele
din vorbele drăcești, urlând,
din cântecele rele.
Eu vin la voi, stihuri sfinte,
Din cântari și rugăciune,
care-n zilele cumplite
mi-ați fost pâine și minune.
La voi, rapsozi ai lui Hristos
ce ați postit cu rânduială
ne-ați dat în dar cuvânt frumos,
cum l-ați trudit cu osteneală.
La icoana ta mă-nchin,
lucrătorule cel darnic,
vine vremea, drag creștin,
să te pomenim la praznic.
Stihurile tale bune
le-am păstrat în scoarțe groase,
m-au tămaduit de lume
și de amagiri intoarse.
Bunule, cu dulce grai,
ca un sfânt din Pateric,
să te odihnești în Rai
cu slavă de mucenic.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile
Lecții pentru când ți-e foame
"Mă iubești?"
Am întrebat bleizerul albastru.
Nici un răspuns.
Tăcere a fost ceea ce a venit dinspre cărțile lui.
Tăcere
i s-a scurs de pe buze
și s-a așezat între noi,
înfundându-mi gâtul.
Ea mi-a măcelărit încrederea.
Mi-a smuls țigările din gură.
Am conversat folosit cuvinte moarte,
iar eu n-am plâns,
iar eu n-am cerșit,
inima mea respira întuneric,
iar ceea ce fusese odinioară bun,
un fel de tandru oxigen,
a devenit gaz metan.
Mă iubești?
Ce absurd!
Ce întrebare e asta?
Ce tăcere e asta?
Și eu ce tot o frec pe aici,
încercând să ghicesc ce spune tăcerea lui?
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre încredere, poezii despre oxigen, poezii despre lecții, poezii despre iubire, poezii despre inimă, lecții de engleză sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Transfigurare
Cu toate că i-am spus că nu vreau
Mi-a dat noaptea-n somn să beau
Întuneric, și am băut urna întreagă.
Ce-o fi să fie, să se aleagă.
Puteam să știu că-n zeama ei suavă
Albastra alburie era otravă?
M-am îmbătat? Am murit?
Lăsați-mă să dorm... M-am copilărit...
Cine mai bate, nu sunt acasă,
Cine întreabă, lasă...
Cui mai pot să-i ies în drum
Cu sufletul meu de acum?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Tudor Arghezi despre somn, citate de Tudor Arghezi despre întuneric, citate de Tudor Arghezi despre suflet, poezii despre copilărie, citate de Tudor Arghezi despre copilărie sau poezii despre acasă
Frământări nocturne
Aprinsul întuneric e-al nopții care vine.
Mă fericesc iluzii ce încă n-au suport,
Și nu știu printre gene ce licăr mai rămâne,
Când vinovat absolv tăcerii ultim ort
Abisuri mă așteaptă când încă pentru mine
Orbecăirea zilei e țelul lui suprem
Nu-i liniște sau pace, nici loc pentru mai bine,
Când laurii virtuții sunt puși pe un catren.
Mi-am rezervat eu însumi un loc pentru-a mă cere,
La sufletu-ți fierbinte când rece mă topesc,
Și văd fără speranță că nu mai am putere,
Să-ți spun în nebunia de-acum ca te iubesc.
Mi-e teamă chiar de ziua care va-ncepe mâine,
Din întuneric umbra iubirii s-a desprins
Și patima tăcerii prin lipsă mai rămâne,
Să suplinească golul ce visul mi-a cuprins.
poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vinovăție sau poezii despre viitor