* * *

In porumb stau strâmb
Şi mă tot întreb
Încotro să mă îndrept???
Să nu rătăcesc nătâng

Eu cu braţul stâng mă orientez
Şi cu cel drept mă ghidez
După vânt mă informez
Pe ce cale să urmez

Căci dacă cutez să privesc
Către cele care strălucesc
Se prea poate să greşesc
Şi nu voi să mă rănesc

Mă hrănesc cu iubire
Îmi stă în a mea fire
Să ascult ale păsărelelor trile
Prin toate locurile

Şi chiar dacă plouă
Ce ne pasă nouă??
Mergem pe o cărare nouă
Poate dau de una sau două

Păşesc atent cu efect
Şi nu ştiu să dau eject
Celor lucruri care mi par suspect
Eu aştept,, aşa i corect
Nu există perfect
Decât un singur sentiment
Care uneşte precum un ciment
Perfect cu imperfect
La urmă, rezultă o operă perfect
Acest aspect voi să l reflect....

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecţiune?

Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau şi gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greşesc?

Este ea, perfecţiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi şopteşte raţiunea
Să mai stau să mă gândesc.

Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...

Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.

Pot să fiu perfect în toate?
Poate nu, poate că da,
Conştiinţa va răzbate,
Voi trăi şi voi vedea.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se aminteşte zilnic că nu sunt perfect, dacă nu de evenimente, atunci de soţia mea. Şi nici nu voi fi un preşedinte perfect. Există însă ceva pe care puteţi conta. Voi spune mereu ce gândesc.

citat din Barack Obama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă mir singur de gesturile mele cele mai simple, cum ar fi faptul că stau de vorbă cu un necunoscut. De emoţiile mele cele mai fireşti... De clipele cele mai tandre, ca aceea când îmi privesc soţia care doarme lângă mine şi mă întreb ce o fi visând. Şi, dacă voi fi singur în pat, mă voi apropia de fereastră, voi privi cerul şi voi şti că singurătatea este o minciună – Universul îmi stă alături.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Ziua de mâine"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recalibrarea absolutului

M-am săturat de imperfect,
Cu limitările-i morale,
Cu stângul care pare drept,
Cu deficientele-i virale,

Un imperfect neconjugabil
Dar care poate fi perfect
Si care-n modul imuabil
Tot strambul îl declamă drept.

Nici nu-ndrăznesc cu ochiul minţii
S-aşez la locul lor firesc,
Ca rezultat al rugăminţii
Parcursul meu plăpând lumesc,

Crengile drepte strâmbe-mi par
Noroiul a-nghiţit tot lutul,
Iar eu, lacuna din gregar
Îmi calibrez iar absolutul.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aştepta la nimic! Pur şi simplu, lasă viaţa să curgă liberă! Dacă într-adevăr o experienţă este atât de profundă, încât să ne atingă interior, atunci acea experienţă este recunoaşterea a cine şi ce suntem noi. Recunoaşterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuţi de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic şi nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt că îi lipseşte ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experienţă a mea din trecut. Chiar şi experienţa este văzută în noi, indiferent cât de măreaţă ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuşi este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăşi, este această beatitudine de A FI. Experienţele vin şi pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!

Atmaji Maharaj în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritor...

Pe acest pământ, sunt doar un simplu călător
Căutător şi dătător de comori
Dau din mâini ca nişte mori
Tată, când ai să te cobori. Îţi sunt dator

Să te ascult până am să mor
Nu voi să mor şi să mă cobor
În focul arzător
Vreau să păşesc pe al tău covor

Nu sunt aici pe placul tuturor
Sunt doar un simplu jucător
Tu eşti marele Judecător
Rănile mă dor...

De prea multe sunt eu iubitor
Sunt căutător şi descoperitor
Pe scena vieţii ca decor
Un regizor şi făuritor

Al vieţii mele eu sunt un actor
Un factor decisiv şi exclusiv
Este iubirea de cele se îmi dau motiv
Să devin aşa cum tu mi ai zis, când pe pământ m ai trimis

Se prea poate să mai fi omis
De Tine când rele am comis
Sper şi privesc spre cer
Sincer, doar un lucru cer

Eu sunt iubitor... şi de multe iertător
Unor situaţii eu le adaug umor
Să depăşesc greul îmi e uşor
Căci sunt zâmbitor, îmi sunt dator

Ştiu să fiu mulţumitor
Ştiu prea bine să fiu şi luptător
Când către mine vine situaţii ce nu mi convine
Nu mă pot abţine, şi atunci mă umplu de vine

Văd şi simt foarte bine
Culori şi sunete sublime
Mă înconjor de simţiri divine
De oameni cu care îmi convine

Pe duşmani îi ocolesc
Cum pot eu mai omenesc
Ei în mine lovesc
Dar nu obosesc, când la Tine mă gândesc

Mă hrănesc cu cele ce îmi trebuiesc
Muncesc şi ocrotesc pe cei mai slabi că mine
Nu visez la diamante din mine
Şi tot ce am in mine le ofer cu omenie

Nu sunt sărac... de nu am material
Cii pe plan sentimental sunt din neam de om
Când plecăm cu noi nimic nu luăm
Trupul este muritor

Ce amar e să vezi toate la ceas târziu
Ce pustiu e trupul fără suflet
Iubesc al meu suflet
Sufletul... este... cel... NEMURITOR...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătăţi inegale

Plânge veşnic ochiul
stâng
de ce vede ochiul
drept
şi plâng...
Se întinde braţul
stâng
să apuce braţul
drept
nătâng...
Se aude în timpanul
stâng
vorba din timpanul
drept
zâââng...
Se mişcă piciorul
stâng
pe lângă piciorul
drept
nătâng...
Mă împart în două
şi tresar
jumătăţi cu care plâng
nu rar!...

poezie de Gheorghe Gurău (iulie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Aş vrea, de s-ar putea....

Am fost aproape de Rai, cu tine de mine aproape
Cu al tău grai desprins din Rai
Erai zâna ce-mi spuneai şoapte in noapte
Acum eşti prea departe şi nu ai parte de cele ce le sperai

Voi înţelege cândva, atunci când voi putea
Că cele întâmplate, mi-au fost date spre a fi învăţate
Din baza mea de date te voi şterge şi nu aş vrea, pe tine, cu numele, iubita mea
Dar asta este dorinţa ta, ce o voi respecta mai presus dintre toate

Se prea poate, că intr-o noapte să mă strigi în şoapte
Dar eu voi da întâietate la a mea viaţă
Căci din cele prezentate, nu mai aud a ta inimă cum bate
Departe poate în altă viaţă, ne vom întâlni poate în piaţă

Să fac la toate faţă nu am cum, că nu sunt paiaţă
Al meu suflet fierbinte îl pun la gheaţă
Fetiţă minunată ce mi-ai dat cândva speranţă
M-ai învăţat ceva, să nu mai îmi pun sentimentele pe faţă

A fost aievea doar un vis
Multe atunci s-au zis
La un sărut aprins
Să tremuri nu ţi-am interzis

Doresc să trăiesc şi eu firesc
Omenesc voi să vorbesc
Şi din tot ce făptuiesc
Nu voi să greşesc

Trecutul e o poveste ce-mi dă de veste
Că prezentul se trăieşte. la fiecare aşa cum este
Şi voi ca în viitorul ce mi se pregăteşte
Una că tine dacă mai este.

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genial nu înseamnă perfect, el poate fi perfect compus sau mai mult ca perfect.

aforism de David Boia (17 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne luptăm cu perfecţionismul în domeniile în care avem cele mai mari vulnerabilităţi şi ruşini. Dorinţa de a fi iubit şi apreciat este principala cauză a dorinţei noastre de a părea impecabili şi fără pată şi tocmai asta ne duce la cele mai mari suferinţe ale noastre. Şi asta ţi-o spun eu, care am fost aproape toată viaţa o sugativă de apreciere, iubire şi atenţie. Dacă fac totul perfect, dacă arăt perfect, dacă trăiesc perfect pot să evit critica, vina şi ridiculizarea. Totuşi, ştii care e marea problema a perfecţionismului? Nu vom fi văzuţi şi iubiţi niciodată cu adevărat pentru ceea ce suntem dacă ne ascundem sub uriaşul scut şi masca perfecţionismului.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea mă nelinişteşte foarte puţin. Fiindcă suntem între prieteni, pot să vă spun că mi-e frică de un singur lucru, de eventualitatea că n-am să mor. Nu văd moartea, propria mea moarte, ca pe ceva dramatic, ci mai curând ca pe o speranţă. Mă gândesc la un personaj al lui Stevenson, un bătrân care rătăceşte prin Anglia; e foarte sărac, toţi îl dispreţuiesc, îşi bat joc de el; dar el ştie că are undeva o comoară ascunsă. Şi eu am o comoară ascunsă: moartea mea. Dacă lucrurile nu merg prea bine aici, poate că vor merge mai bine dincolo, sau poate, ceea ce ar fi preferabil, că dincolo nu e nimic. Ar fi perfect. Ar fi trist pentru mine ca, după moartea mea, să mă gândesc că pe pământ mă numeam Borges, că am publicat câteva cărţi, că proveneam dintr-o familie de militari... Prefer să uit toate acestea, aşa cum prefer să uit epoca în care mă aflam în pântecul mamei mele. Sunt cam obosit să fiu Borges, şi după moartea mea voi fi poate cineva, sau nu voi fi nimeni, în orice caz să nu mai fiu Borges.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfect imperfectă

Iubesc perfecta-mi imperfecţiune
Din mintea, sufletul şi trupul meu,
Sunt imperfecta cerului minune
Pe care a creat-o Dumnezeu!

Eu mă accept aşa, mai imperfectă
Şi mă iubesc, cu bune şi cu rele,
Iar pentru cine mă iubeşte, sunt perfectă
Cu toate imperfecţiunile, că-s ale mele!

În imperfecţiunea mea, zâmbesc,
Sunt fericită pentru ce mi-e dat
Şi în asimetria mea, iubesc
Cu sufletul meu..,. imperfect curat!

În imperfecţiunea mea perfectă,
Nimic nu e perfect, dar mă simt bine
Eu mie-mi recunosc şi sunt corectă,
Că-s imperfectă, făr-am fi ruşine!

Sunt imperfect perfectă iar de nu îţi place,
Mixtura mea de calitate cu defect,
Evită-mă, tu, omule şi mergi în pace
Şi luptă-te cu tine spre a fi perfect!

poezie de Florentina Mitrică (25 octombrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi perfect

Perfect nu sunt şi nici nu mi-aş dori,
Chiar dacă Ceru-mi este-n suflet Crez;
De-aş fi perfect, nu m-aş deosebi
Dintre perfecţi când o să înviez.

Cum eu, aici, sunt doar o frunză-n vânt,
Nu îmi doresc perfecţiunea-n zbor,
S-ajung, acolo-n Cer, perfectul sfânt
Dar nici aici perfectul muritor.

Perfect mereu, în verbul meu modest,
Nu pot a fi, chiar dacă alţii-mi cer,
Dar mă crucific pe-un cuvânt celest,
Ca versul meu s-ajungă pân'la Cer.

De-aş fi perfect ca om sau ca poet,
Nimic nu ar mai fi din propriul eu,
C-aş deveni Lumină-ncet, încet
Iar eu nu pot fi însuşi Dumnezeu...

poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecăm întotdeauna oamenii din perspectiva propriilor experienţe, ceea ce este totalmente injust, deoarece nu există două trăiri perfect asemănătoare aşa cum nu există două fiinţe perfect identice, deşi varietatea conjuncturilor poate atinge la un anumit punct perfecţiunea asemănării.

aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce pot să fac mai bine

Voi încerca să te protejez
Dacă nu sunt prea speriat
Nu te voi neglija niciodată
Dacă îmi împărtăşeşti sentimentele
Voi fi chiar în spatele tău
Dacă nu te mişti prea repede
Şi voi încerca să-ţi aduc aminte
Că unele lucruri pot să dureze
Te voi iubi mereu
Sau cel puţin pentru mulţi ani
Dacă ştii că niciodată nu voi putea
Să-ţi alung toate temerile
Şi nu mă voi rătăci niciodată
Decât dacă trebuie
Însă mă voi întoarce mereu
Asta e tot ce pot să fac mai bine
E tot ce pot să fac mai bine

cântec interpretat de Joe Jackson
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii care se năpustesc asupra mieilor, mieii consumaţi de către lupi, cei puternici care îi sacrifică pe cei slabi, cei slabi care sunt victimele celor tari - asta este Natura, cu voinţa ei, cu schema ei de acţiuni şi reacţii perpetue, o grămadă de vicii şi una de virtuţi - într-un singur cuvânt, un echilibru perfect care rezultă din egalitatea Binelui şi a Răului pe Pământ. Niciun îndrăgostit, dacă e de bună credinţă şi sincer, nu va nega că preferă să-şi vadă iubita, mai degrabă moartă, decât infidelă.

citat celebru din Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matrix erect

Lentile de contact
Silicon de impact
"Iubire" de contact
Cununii multiact

Creaţiile de reflect
Lipsuri de respect
Dansuri fără tact
Adevăr dat la pact

Romantic artefact
Sincerul prea defect
Minciuni cu erect
Catharsul prea perfect

Nevinovat suspect
Hoţia sens de traiect
Trai eficent de efect
Matrix buton select

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi privi totul şi pe toţi ca şi cum ar fi pentru prima oară – mai cu seamă lucrurile mici, cu care m-am obişnuit, uitând de vraja care le înconjoară. Vreau să privesc pentru prima oară soarele, dacă mâine va fi cer senin. Vreau să urmăresc încotro se îndreaptă norii, dacă cerul va fi acoperit. Întotdeauna mi se pare că nu am timp de aşa ceva sau nu îi dau importanţă. Ei bine, mâine mă voi uita la drumul norilor sau la razele soarelui şi la şi la umbrele cărora le dau naştere acestea. Pentru prima oară voi zâmbi fără vină, fiindcă bucuria nu este păcat. Pentru prima oară mă voi feri de tot ce mă face să sufăr, pentru că suferinţa nu este o virtute. Nu mă voi plânge de viaţă, spunând: totul e la fel, nu pot să fac nimic pentru o schimbare. Fiindcă trăiesc ziua asta ca şi cum ar fi prima şi voi descoperi de-a lungul ei lucruri despre care nu am ştiut niciodată că se aflau acolo. Chiar dacă am trecut prin aceleaşi locuri de nenumărate ori şi am spus "Bună ziua" aceloraşi oameni, astăzi acest "Bună ziua" al meu va fi altfel. Nu vor fi cuvinte de om învăţat, ci un fel de a-i binecuvânta pe ceilalţi, dorindu-mi ca toţi să înţeleagă însemnătatea faptului că sunt în viaţă – chiar şi atunci când nenorocirea ne dă târcoale.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Ziua de mâine"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Despre...

Dau de veste omenirii, că pe pământ este
O poveste în care se scrie
Frumos sau urât, alegerea a noastră este
Faptele descrie caracterul omului se ştie

Cu frumosul eu doresc să mă împrietenesc
Să iubesc, să folosesc, să vorbesc în glumă
Nu doresc să greşesc, şi nu mă lăcomesc
Banii nu îmi folosesc să fac viaţa mea mai bună

De la pământ la lună eu privesc
Mă rog la Tatăl nostru ceresc, cele rele să mi le ierte
Zâmbesc şi la fel primesc
Trăiesc a mea viaţă cu vise concrete

Cu oameni buni mă înconjor
La mintea monştrilor nu mă cobor
Şi îi dau de zor până am să mor
La acest fel de a trăi, până când spre cer eu am să zbor...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri sufleteşti...

Mă întreb şi te întreb
Trăieşti? sau doar te mulţumeşti
Cel care eşti... ce să cred??
Vrei să primeşti? sau să dăruieşti?

Mai mult şi mai mult
Tu ce iubeşti?
Să fie sonor in acest film mut
Voi să ascult şi să mă mut în poveşti

Acele timpuri de demult
Când de nimic nu m-am temut
Mă învelea măicuţa în aşternut
Şi-mi spunea poveşti să le ascult

Eu nu ştiu acum cum de s-a putut
Să se transforme tot ce mi-a plăcut
În monştri ca în poveşti
Credeam că trăiesc doar in poveşti

Iarna a venit din nou
Să mă bucur de un cadou
Şi tot sper la Anul nou
Să nu mai disper, ci să fie totul nou

Prima oară este ca o primăvară
Când ceva nou întâlneşti
Îţi pare că iubeşti tot ce te înconjoară
Să iubeşti... este felul în care supravieţuieşti

Va rămâne totul ca la vară?
Trenul vieţii va deraia in gară?
A câta oară? călătoresc sau rătăcesc
Aş vrea să mă opresc... dar nu găsesc

Tocmai am ajuns in toamna vieţii
Şi părul să dăruiască poame mălăieţe
Şi firele de păr creţe să devină cărunte
Şi fruntea mea să se încrunte la cele mărunte

Singur desigur e frig ca şi iarna
In doi revii la viaţă, ca o primăvară
Doar regii stau in vacanţă toată vara
Aş iubi o Doamnă intr-o toamnă...

şi ospătarul in pahar vin toarnă...
simţirea hoţomană...
nu este de pomană...
ea se fură doar o tură...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!