Arde pădurea

amazoniană şi fumul se împleteşte
ca nişte liane dintr-un film
horror (!?) - focul este o plantă
carnivoră -
animalele înfricoşate de foşnetul fierbin
te furnică pe şira spinării
copacii se în
clină
frânţi de jarul care se a
prinde toată vegetaţia
ţi-ar trebui un ascensor
până la cer
linişte şi frig
să poţi ieşi din infern
o pădure o junglă amazoniană un fluviu
oamenii cară animalele în spate
oamenii ar căra şi jungla
s-o salveze s-o adăpostească
în oceanul de linişte
ţesutul inflamat trebuie îndepărtat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o limită pe care nu trebuie s-o depăşească oamenii, să nu streseze nici măcar animalele.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care este crud cu animalele devine nemilos şi în relaţiile sale cu oamenii. Poţi judeca inima unui om după felul cum tratează animalele.

citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem toţi darul ăsta al iubirii, dar iubirea e ca o plantă preţioasă. Nu poţi s-o accepţi doar şi apoi s-o laşi în dulap, gândindu-te că se va descurca singură. Trebuie s-o uzi. Trebuie să ai grijă de ea şi s-o hrăneşti.

citat clasic din John Lennon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul se va odihni zile în şir

iar cuvintele
ascultătoare
ca animalele de companie
vor înghiţi minutele scurse
în carnea mea
e ca şi cum
Dumnezeu
mi-ar desena o hartă
a înţelegerii
pe palmele moi

în văzduh va fi linişte
o linişte ca un abur dulce
voi fi eu
până la urmă
atât
fără să port în spate
povara altor inimi

când clopotele vor bate
voi aştepta desculţă
Dumnezeul de care
nimeni şi nimic
să nu mă despartă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vreţi să învăţaţi cu adevărat ceva despre viaţă, luaţi-vă o pisică. Felul în care eu consider că oamenii ar trebui să stabilească o legătură cu animalele este prin intermediul unei pisici deoarece toată lumea este a ei.

citat din James Cromwell
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult mai uşor să cunoşti animalele decât oamenii. Animalele nu sunt parşive, nu-şi ascund defectele.

aforism de George Budoi din Omul şi umanitatea în aforisme şi epigrame (17 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să ne îngrozim de fiinţa noastră? Existenţa noastră nu este atât de nefericită cum cred unii. A privi universul ca o închisoare, şi pe toţi oamenii ca pe nişte criminali ce urmează a fi executaţi, este o idee de fanatic; a crede că lumea este un loc de încântare unde nu trebuie să avem decât desfătări, este visarea unui Sibarit. A socoti că pământul, oamenii şi animalele sunt ceea ce trebuie să fie în ordinea providenţei este, cred eu, poziţia unui înţelept.

Voltaire în Scrisori filozofice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile au aceiaşi duşmani ca oamenii: focul, umezeala, animalele, vremea şi propriul lor conţinut.

citat celebru din Paul Valery
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrupaţi din tablouri

Întotdeauna un cer oţelit
Peste oameni grăbiţi
Mă face să revin
La fetiţa cuminte
Care doar privea pe geam
Copiii, bunicii, animalele din lanţ.
Miroase atât de frumos a ploaie
Totul e linişte,
Rămân de făcut doar paşii spre casă.
În şanţuri se scurg flori de tristeţe
Pământul absoarbe divinul şi răul, deopotrivă,
Drumul cel bun e pe şoseaua liberă
Pace şi calm transmit copacii,
Frecvenţa satului se dizolvă cumva în eter,
În alte timpuri se strângea în butoaie apa de ploaie,
Era plină de praf şi de binecuvântare,
Acum se împrăştie peste tot şi, în toată risipa asta
Drumul se pierde până la casa ultimului ţăran.
Sub un pridvor, bătrânul are în colţul ochiului
Ultima lacrimă a generaţiei lui.
Sunt nişte tablouri pe lângă care fugim,
Am ieşit din pânza aceea şi observăm că pielea ni se schimbă, gândurile, credinţa,
Ne agăţăm de câte un copac din tablou, o căsuţă de lemn, o piatră,
Dar nu ne rămâne decât să privim cum ploile ne alungă spre vieţile noastre,
Devenim observatori discreţi, poate nostalgici,
Originile se amestecă într-o expoziţie de tablouri,
Plecăm de acolo bulversaţi ca dintr-o maternitate,
Ne grăbim paşii spre case,
Suntem toţi oamenii ăia care aleargă,
Peste noi, un cer oţelit.

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea trebuie să-i salveze pe oameni, să-i apere de toate relele lumii. Ea poate exista dincolo de bine şi de rău. Iubirea nu este dată decât celor care ştiu s-o primească, s-o păstreze, s-o trăiască şi s-o înalţe. Iubirea e apanajul celor aleşi de soartă.

citat din Constantin Parascan
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte bizară

Ce linişte e astă seară-n casă!
O linişte cum n-a mai fost de mult,
Şi-mi place vocea ei şi o ascult,
Mă-nvăluie, m-atrage, e frumoasă.

Nu mi-am dorit aşa o seară tristă,
Dar dacă e aici pot s-o admir
În mersul ei uşor, ca un zefir,
Şi c-o aromă care nu există.

Valsează, e desculţă, e uşoară,
Aud, cumva, o muzică de dans,
Dispare şi apare-ntr-un balans
Iar muzica devine mai bizară.

Mă vede şi, în fumul de ţigară,
Se-apropie şoptindu-mi câte-un vers
Din epopeea timpului pervers
Ce caută acum s-o dea afară.

Sunt versuri sacre, sunt nescrise rime
Încerc să le notez rapid, febril,
Dar sunt oprit de-un sunet de mobil
Iar liniştea dispare-n întregime.

- Alo, sunt eu, nu-ţi este dor de mine?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în urma mea

rămân cărările neumblate prin locuri
străine cu umbre crescute din surâs
calc cu gândul deformat după criza
de râs vinovat care ne mai miră
mersul e anevoios prin grijile zilnice
culeg versuri scuturate din copacii
ascunşi prin sumbre poveşti

în urma mea o umbră rămâne desprinsă
dintr-un film horror cu inima cât un purice
mă avânt într-un alt amurg de ciocolată
cu alune şi iubire veşnică şi stângace
citesc slovele scrise mărunt pentru ochii
obişnuiţi cu lacrimile vărsate pe hotar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă lumea este o grădină, animalele sunt animale, oamenii... ce sunt? Nişte simple fiinţe care încearcă să lase uscată grădina în care ploile sunt esenţiale.

Maria Brînduşa Dimciu
Adăugat de Maria Brînduşa Dimciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea apare când îţi este luat ceva ce tu crezi că ai, însă... nu ai nimic, pentru că nu eşti un sac în care să pui conţinut - eşti Însăşi Viaţa care se exprimă prin conţinut. Ataşarea de o formă a conţinutului, atrage suferinţa, pentru că orice formă se naşte, se schimbă şi se dizolvă. Orice sunet răsare din Oceanul de Linişte, călătoreşte la suprafaţa Oceanului de Linişte, după care se întoarce în Oceanul de Linişte. La naştere, forma este tăcută; pe parcursul vieţii, forma vorbeşte limbajul sunetului, iar la dizolvarea formei, se aşterne iarăşi tăcerea, care anunţă Liniştea.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele încep

să se deşire şi să se târască
pe luciul apei
râul a scăpat de întuneric
şi o să vad animalele din jur
va trebui să stau neclintit
ca un guru
va trebui să nesocotesc cârceii
şi frigul nepăsător
trebuie să respir încet
foarte încet şi fără zgomot
pentru ca respiraţia să nu-mi tulbure
apa care a ajuns la bărbie
trebuie să stau nepăsător
la tot ce este târâtor prin mâlul
din jurul meu şi nu am voie
să adorm deloc
o să văd lucruri înspăimântătoare
şi umbre care vor sări din copac
în copac sprintene
dacă o să văd lupii ridicându-se
în două picioare
aplecându-se să bea apă
de lângă mine din râu?
o să trebuiască să stau
ca un guru şi să aştept

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruzimea a blestemat familia umană de-a lungul timpului. E aproape imposibil pentru cineva să fie crud cu animalele şi blând cu oamenii. Dacă li se permite copiilor să fie cruzi cu animalele de companie, ei învaţă uşor să obţină aceeaşi plăcere din suferinţa oamenilor. Asemenea tendinţe pot duce foarte uşor la crimă.

citat din Fred A. McGrand
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci Liniştea sălăşluieşte şi în adâncul zgomotului şi numai prin Întoarcerea la Linişte poţi cunoaşte cu adevărat zgomotul. Acolo unde este Linişte, este acceptare, compasiune şi blândeţe, pentru că, în Linişte, orice sunet îşi arată adevăratul chip. Doar în Linişte poţi cunoaşte cu adevărat, căci doar în Linişte poţi auzi totul, iar dacă auzul nu îţi este influenţat de aspectele relative ale sunetului, sunetul îşi dezvăluie toate tainele şi se dezbracă de orice aparenţă fictivă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii luptă pentru lumină şi viaţă. Păsările, animalele şi oamenii, toţi luptă. Şi exact această luptă îi apropie tot mai mult de perfecţiune.

citat clasic din Zane Grey
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce linişte...

Ah, ce linişte ar fi
(Azi, în public, recunosc)
Oamenii dac-ar vorbi
Numai ceea ce cunosc.

epigramă de Grigore Drăgan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca animalelor...

Animalele se-adună
Să muncească împreună,
Viaţa să-şi organizeze,
Lucruri bune să creeze.

Iepuroaica-aeriseşte,
Răţuşca se bălăceşte
Mătură până-n-serat...
Se găteşte... şi-a plecat...

Câinele lemne adună,
Gâsca face casa lună...
Mâţa vine de la moară,
Grâu şi orz în spate cară...

Vulpea culege merinde,
Mere, alune şi ghinde...
Găina sapă-n grădină,
Găleata-i de flori e plină.

Fiecare vietate
Munceşte, cară în spate,
Cămara să fie plină
Pentru toamna ce-o să vină.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!