Trăire
Ce nostalgii-mi provoci, de nu ai spune,
Că nici n-am apucat să te trăiesc.
Și parcă de o viață te iubesc,
Și parcă m-ai lăsat singur pe lume...
Așa mă simt și-mi pare chiar firesc.
În suflet, umbra ta, mi-a lăsat urme,
Iar inima refuză să-și asume
Al ei avânt naiv copilăresc.
Ceva în mine, încă te mai speră.
Încă îți simt dorința de a-mi fi...
Și nici dorința mea nu-i efemeră,
Căci te visez în fiecare zi
Cu ochii larg deschiși. Ce atmosferă
Mi-aduci în suflet! Nu m-aș mai trezi...
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre naivitate
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre dorințe
- poezii despre declarații de dragoste
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.