Ia-mă de mână

Prea tulburat am fost seară de seară
Doar vântul liniştit mă însoţea.
Loveam asfaltul a nu ştiu câta oară
Cu pasul ferm, credeam... numai în ea.

Când trupul meu înţepenea de frig
Strângeam din dinţi şi parcă aş dansa.
De nebunie... îmi venea să strig...
Şi totul... tare aş fi vrut să pot păstra.

Tu... ia mâna mea... drept siguranţă
În întuneric nu te voi lăsa.
În mine... poţi avea oricând speranţă
Şi clipa de iubire voi păstra.

Tu... uită răul... nu-l băga în seamă,
Priveşte răsărit... e minunat!
În doi... v-om străbate ţărmul fără teamă
Şi-apoi vom dispărea într-un neant.

Măcar acum iubito... te rog dă -mi mâna ta.
Că mâine... poate este prea târziu?
Destine se despart... vei regreta...
De n-ai să vii acuma cât sunt viu.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, iartă-mă, te rog...

Hai... iartă- mă te rog, e vină mea.
În astă seară nu mă aştepta.
O altă fată eu voi întâlni,
O altă inimă precis voi cuceri.

Hai... iartă- mă... sunt tânăr am greşit,
Nu-s vinovat... ci trupu-mi răzvrătit.
Degeaba am umblat din floare-n floare,
Tu ai rămas mereu învingătoare.

Hai... iartă- mă... te rog... sunt vinovat.
Şi creanga ce-a mai verde sa uscat.
E nefiresc... un singur pas greşit,
Regret enorm... ştiu cât te-am chinuit.

Hai... iartă- mă, că nu vei regreta.
Rămâi pe veci te rog... iubirea mea.
Când stelele pe cer vor răsări,
Eu... până-n zori de zi te voi iubi.

Dar... am zărit în ochii tăi durere,
Credeam că poţi ierta... un timp... o vreme?
Cu buzele plângând m-ai sărutat,
Apoi te-ai dus şi nu m-ai mai iertat.

Am rămas singur trist şi-n'găndurat,
Şi mă -n'trebam... de ce te-am înşelat?
De ce nu am ştiut a te păstra?
Când tu... erai prinţesă-n viaţa mea.

Am înţeles... că totul sa sfârşit,
Că mai iertat prea mult, chiar dacă am greşit,
Îmi pare rău că tot sa terminat...
Hai iartă- mă te rog, ca altădat.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub salcia ce plânge

Ades m-am aşezat... sub salcia ce plânge...
Momentul minunat, mi-a tot intrat în sânge...,
Visam că sunt cu tine... pe păr te mângâiam.
Dar sufletul din mine, mă arde şi plângeam.

Nu numărăm minute... că ore îmi treceau,
Vroiam cu nerăbdare... încă un minut să stau.
Să -mi luminezi privirea... ce parcă mi-a apus,
Că nu-mi găsesc iubirea... de parcă tot e dus?

Dă -mi linişte în suflet, te rog nu mă lăsa...
Nu vezi că încă sufăr... după iubirea ta?
Dă -mi o îmbrăţişare, dă -mi suflu tineresc,
Că salcia îmi moare... şi eu... cât te doresc!

Îmi tremură şi mâna, aş vrea să te ating...
Legat sunt în iubire şi simt că -n'cet mă sting.
Un singur suflet poate... mai aştepta un an
Dar fericirea noastră poate pleca în van.

Sub... salcia ce plînge... ades te-am aşteptat,
Tu... n-ai venit iubito... tot singur mai lăsat.
Un strigăt de durere, în jur sa auzit,
E sufletul ce-mi pleacă... din viaţă chinuit.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te intoarce

Mi-a fost frică...
Când singur am rămas.
Te-am implorat rămâi...
Dar n-ai făcut un pas.
Tot cerul...
Asupra mea s-a prăbuşit,
Că tu erai femeia,
Ce prea mult am iubit.

Nu te întoarce...
Nu te voi aştepta.
Chiar dacă lacrimile mele,
Pe obraz se vor usca.
Nu te întoarce...
Aici... nu voi mai fi.
Chiar dacă zilele..
Curând mi s-or sfârşi.

Te-am sărutat...
Pe buzele-ţi fierbinţi,
Eram prea tânăr,
Uşor m-ai scos din minţi.
Nu încetăm in braţe să te strâng.
Iar tu râdeai,
Pe altul aveai in gând.

Nu te întoarce,
Tot va fi pustiu.
Şi pietre vor seca
Pe fundul unui râu.
Nu te întoarce...
Tot singură vei sta.
Şi când ţi-o fi mai greu,
Să ştii... vei regreta.

Şi acuma- ţi aud paşii...
Ce parcă în vânt pluteau,
Şi vocea ce-a de zână,
Cu şoapte mă trezeau,
In inima-mi deschidă,
Un trăznet m-a lovit.
De ce î-mi era frică
Tot nu am fost ferit.

Va veni o zi... sunt sigur ziua ta.
Când lacrimile mele,
Sigur vei regreta.
Albastrul... din ochii tăi,
Încet va dispărea.
Vei căuta iubire,
Dar nu vei mai avea.
Acum... eşti prea departe,
Şi... ce folos... n-ai pace.
Bagajul ţi-e la uşă...
Te rog... nu te intoarce.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mi ultima clipă

Ultima seară împreună,
Apoi, tu vei pleca departe,
Mai ţine-mă te rog de mână,
Căci cerul mâine ne desparte.

Să-mi laşi te rog ultima clipă,
Ascunde-mi-o într-un sărut,
Să-l port pe-a gândului aripă,
Ca dragostei să-i fie scut.

Îl voi păstra pe veşnicie
Şi am să-l returnez cândva,
În altă viaţă, numai ţie,
Ne-om regăsi, te-oi căuta.

Iar când vom fi din nou alături,
Nu te voi mai lăsa să-mi pleci
Precum un fulg purtat de vânturi,
Ne vom iubi frumos, pe veci.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mi ultima clipă

Ultima seară împreună,
Apoi, tu vei pleca departe,
Mai ţine-mă te rog de mână,
Căci cerul mâine ne desparte.

Să-mi laşi te rog ultima clipă,
Ascunde-mi-o într-un sărut,
Să-l port pe-a gândului aripă
Ca dragostei să-i fie scut.

Îl voi păstra pe veşnicie
Şi am să-l returnez cândva,
În altă viaţă, numai ţie,
Ne-om regăsi, te-oi căuta.

Iar când vom fi din nou alături,
Nu te voi mai lăsa să-mi pleci
Precum un fulg purtat de vânturi,
Ne vom iubi frumos, pe veci.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să tac

Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.

E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?

Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.

Noi suntem nişte trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?

Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiţi şi daţi-mi un răspuns
O viaţă aveţi... şi nu-i deajuns.

Sunt cred... cel mai înverşunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deşert,
Şi vreau pământ fertil nu sterp.

Îmi spui să cred că voi răzbi...
Şi dragoste voi întâlni...
Speranţa mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?

Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.

Mi-e teamă... chiar şi să vorbesc
Pot multe inimi să rănesc.
Aşa că tac şi mă ascund
În jur e Răul până-n fund.

E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulţumesc anticipat
Nu tac... dar totuşi am plecat!

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi

Dacă iubirea mea e străvezie,
eu pot să o privesc doar când visez.
... Am să îi fac frumoasă ie
şi o maramă am să-i inventez.
Şi în păduri, la "amuţitul cucului"voi fi.
Cu fete despletite voi dansa în noapte.
Te-astept cu Sânzienele să vii.
Iubirea ne-o vom spune doar în şoapte.
Focuri în noapte vom aprinde numai noi
şi vom lăsa tristeţea pe cărare.
Vom prinde în cunună amândoi, flori galbene
... fărâme dintr-un soare.
Şi totuşi, dacă n-ai să vii cu mine,
o altă şansă eu nu îţi voi da.
Vor râde Sânzienele.
... Dar fără tine.
Şi eu în noapte
voi aprinde altă stea.

poezie de Iulia Giuşcă din poezie nepublicată (2017)
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mic secret

Dimineaţă, pe străduţă
Am văzut o pisicuţă:
Tare-ncet mai mieuna,
Cred că o durea ceva.

– Pisicuţă, draga mea!
De vrei, lapte îţi voi da
Şi în braţe te voi ţine
Dacă vii, acum, cu mine!

Ne vom strecura uşor,
Drept la mine-n dormitor,
O să te mai las şi-n pat,
Acum, că te-am adoptat.

Doar ceva te voi ruga,
Un secret să poţi păstra:
Să nu afle lumea toată
Cât sunt de dezordonată!

poezie pentru copii de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă poţi păstra

Frunzele de-or mişca în vânt
Mâna caldă să nu ţi-o retragi
E adierea sunt eu un gând
O rază de soare prin crengi

O clipă să nu te-ndoieşti
De soarta care ne-a unit
În gândul tău tu mă doreşti
Fi în pururea al meu iubit

Aşa ne-a fost sortit să fie
Ne-am întâlnit atunci la greu
Mai alintat mi ai dat bucurie
Voi fi adierea vântului mereu

Nu este timpul de altă părere
Atinge copacul ce se mişcă
Mă poţi păstra cu a ta putere
Iubirea noastră este mirifică

Nu fi trist tu ieşi acum în lume
Zâmbeşte şi te vei îndrăgosti
Suflet bun chinuit de o durere
Îndrăgostit liniştit vei trăi

Eu din liniştea cea cerească
Te voi vegea să fie bine
E dat omul să iubească
Zâmbind gândeşte -te la mine

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ultim romantic

Tu suflet care tremuri... în taina nopţii albastre,
De n-ai fi fost tu... nici eu nu existam.
Te-am căutat o viaţă... acolo printre astre,
Numai cu tine noaptea, plângeam când te visam.

Străbat întreg pământul cuprins de al tău dor
Străjer î-mi este vântul... în spate simt fior.
La fel şi îmbrăţişarea, să -ţi simt întregul trup
Nu mai ştiu în ce parte, aş mai putea să fug?

Esenţa vieţii însăşi... împerechează lumea,
Destinul cel pierdut acum ni s-a unit.
Şi dacă te voi pierde... acum e oare vina...?
Când după tine... o viaţă mereu am chinuit.

Am amintiri plăcute... sunt... cred un... visător,
Sunt ultimul romantic ce... mai visează încă.
Eu ştiu că -n viaţa asta totul e trecător,
Dar voi rămâne... acelaşi romantic călător.

Tu... ia-mă iar în braţe, dă -mi un sărut fierbinte,
Să î-mi străpungă noaptea, întregul corp aş vrea.
Sunt prea departe încă, dar tu... exişti în minte,
Şi fără tine viaţa, î-mi este foarte grea.

Dă -mi mâna... şi... vin-o să străbatem infinitul
Să rămânem undeva... pierduţi... de negăsit.
Adormi pe bratul meu, azi... nu vine sfârşitul
Şi îmbrăţişează... un ultim romantic fericit.

poezie de Ioan Cojocariu din Orhideea albastră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul ceai

Stiam că n-ai să vii...
Dar eu... te aşteptăm cu atâta înfrigurare...
Era un simplu ceai...
În orele tărzii,
Cănd...
Amândoi visam...
Lună şi soare.

Ultimul ceai... fierbinte aromat,
L-am pregătit...
Încet şi fără grabă.
Ştiam că n-ai să vii...
Şi că ai plecat!
Şi totuşi... eu speram...
La gura de la sobă.

Sorbeam din ceaiul...
Ce timpul mi-l aduce,
Şi... ochii-i închideam ca să te văd.
Tu... erai prea frumoasă,
Şi prea dulce,
Dar deschizăndu-mi ochii
În jur era prăpăd.

N-am înţeles... de ce...
Am viaţa... atăt de apăsătoare...?
De ce un samovar...
Nu-ţi este îndeajuns?
De ce servesc un ceai..
Când inima mă doare,
De ce fără de milă,
Timpul... prea repede s-a scurs?

Mă amăgesc degeaba...
Doar trupul îmi tresare,
Îmi iau cana în mănă...
Mă uit la ceas... văd c-ai întârziat.
Mă arde... mult prea tare,
Şi-mi spun în minte..
Că totul e trucat.

Şi sorb o gură... din ceaiul aromat,
Găndindu-mă la tine...
O cât... te-am adorat!
Un ultim ceai şi-o seară fără tine,
Rămân acum tăcut...
Iar dacă sunt iar singur...
Sunt trist şi abătut.

Un ultim ceai... ce s-a răcit de mult.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns în ceaţă

Râde vecinul, că nu mi-e bine,
Cred... de-ar putea, m-ar otrăvi.
Dar bag de seamă, că îi e ruşine
Şi zilnic, ştiţi, eu îl voi chinui.

Ascuns în ceaţă... dus de dimineaţă
Îmi ar cu drag pământul meu.
Când o fi soare... şi iarbă creaţă,
Ştiu c-am semănat tot ce-am vrut eu
.
Satul... mă cheamă acum din depărtare...
N-aş merge, dar nu am de ales.
Loc e destul ştiu... pentru fiecare,
Dar nimeni nu mă ajută la cules.

O zână... vine şi-mi spune... hai acasă,
Să ştii că niciodată nu te voi părăsi.
Inima ar vrea... dar anii nu mă lasă
Rănit în suflet doar câmpul l-aş păşi.

O clipă simt că doare... oare cât voi putea...
Să încerc să fiu tare... să-frunt zodia mea.
Ascuns în ceaţă, mă zbat într-o credinţă
Şi-n 'cerc ca să câştig dragostea ta.

Dar strig zadarnic... mă lupt chiar cu destinul,
Dau totul la o parte, chiar dacă sunt lovit.
Ştiu că se poate, că îmi alini tot chinul
Şi-aş merge înainte ca să fiu fericit.

Degeaba mai încerc... că Dumnezeu îmi spune,
Ioane...! timp... puţin ţi-a mai rămas.
Dar încă sunt puternic, încă am un nume,
Şi pot să întorc grăbit, ultimul ceas.

Doresc să port opincă, o coasă pe umăr să am.
Să plec de acasă nu vreau îmi este frică
Rămân să cânt într-un pustiu încă un an.
Şi-apoi... când Dumnezeu va vrea, un suflet mai ridică.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu să nu mă însoţeşti

Astăzi plec din astă lume.
Tu să nu mă însoţeşti!
Aici ţie-ţi este bine.
Aici tu poţi să iubeşti.
Să nu fii trist! Nu-ţi pară rău!
Atunci când vii cu flori la mine
să-ţi aminteşti c-am fost şi eu,
o viaţă-întreagă lângă tine.
Acuma plec la Dumnezeu,
dar nu te-am părăsit.
Port în suflet chipul tău
ca şi atunci când te-am iubit.
De sus, în fiecare noapte
te voi privi la infinit.
În vis îţi voi trimite şoapte,
în timpul fără de sfârşit.
Când steaua mea va străluci
să mă priveşti seară de seară.
De tine îmi voi aminti
cum ne iubeam în nopţi de vară.
Pe pământ am fost o floare
bătută uneori de vânt.
De-acuma voi fi steaua care,
zace sub al tău pământ.
Când vei bea apă din izvor,
de mine tu să-ţi aminteşti.
Acolo ne-am iubit cu dor
şi mi-ai promis că mă iubeşti.
Dacă de mine-ţi va fi dor,
sus, în cer mă vei găsi.
Escaladează orice nor
şi sigur ne vom întâlni.
Voi fi stea în carul mare,
tu luceafăr lângă mine.
Vom lumina ca un soare,
vom simţi c-am fost pe lume.

poezie de Dumitru Delcă (8 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, cea a nimănui...

Îmi aparţin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine şi nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu ştiu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte

Nu vreau să-mi plâng de milă deşi o fac mereu
Căci viaţa asta-i scurtă şi sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Şi nici cu diamante sau chiar aurul tot

Nu ştiu de unde vin şi nu voi şti vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ţi-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă răneşti prea crunt

Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi şi noroi?

Iertat să fii de mine, eu, cea a nimănui
Şi-n clipa cea din urmă, să uiţi c-am existat,
Aşa cum ştii că totul are un loc al lui
În viaţa asta care pe toţi ne-a acceptat...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi pământ

Nu mă-ntreba dacă mă tem
În viaţa asta de ceva
O moarte am şi nu mai mult
De ce să mă mai tem de ea?

Cât timp mai sunt cu tine-aici
De vrei, mă poţi privi de "sus"
Şi mă poţi critica acum
Pentru ce-am scris sau ce am spus

Nu face asta-n ziua când
Eu, înarmată, până-n dinţi
Doar cu nimic din ce-am avut
Voi căuta drum către sfinţi

Am îndrăznit să nu accept
Ce alţii au tot vrut să fiu
Venind, plecam spre nică ieri
Când prea devreme-a fost târziu

Tot ce-am iubit şi am visat
Lăsat-am în al meu cuvânt
Suflet şi trup am fost cândva
Sub pasul tău voi fi pământ...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept, iubire!

Când tu vei vrea să fii cu mine
Voi fi mereu aici.
În orice depărtare te-ai afla
Te voi aduce lângă mine.
În fiecare zi eu voi trăi doar pentru tine
Şi voi îngenunchea în faţa ta
Şi-ţi voi cânta decât poeme de iubire.
Şi când tu vei fi pregătită
Şi vei vrea iubire,
Voi fi mereu aici şi te voi aştepta
Cu sufletul în palmă.
Voi aştepta venirea ta, iubită doamnă!
Iubirea de mult aşteptată.
Te vreau să-mi fi tu zâmbetul ce îmi alină inima.
Din vise adânci, iubirea noastră a zămislit.
Iar tu vorbindu-mi fără un subiect anume
Lăsându-mă decât pe mine să vorbesc despre iubire
Trăind în lumea mea de vis, un basm de nedescris ai să adormi.
Şi am jurat pe-a mea iubire
Că voi păstra ăi visul, dar şi dragostea.
Te-aştept sa vii!
Te-aştept să faci şi tu un pas spre mine,
Că doar aşa vom dobândi ce-am căutat
Iar eu promit că îţi voi dărui iubirea
Ce vreau să îţi aducă fericirea,
La care ai visat şi altădat.
Mereu de mână să fim amândoi.
În zile albe, nesfârşite.
Să nu-mi mai fie noaptea zi
Şi visul sec în zorii dimineţii,
Să fim doi purtători de viaţă
Pe cerul timpului să-nflorim,
Să fim în doi la bine şi la rău, mereu îndrăgostiţi
Şi să ne dăruim decât iubire.
Mereu stângaci ca-n prima zi,
Pierduţi în nopţi cu lună plină
Cuminţi, sub dulci îmbrăţişări
Sorbind lumină din iubire
Să ne cunoaştem fiecare of şi dor
Doar tu şi eu pierduţi în noi ca-n Paradis.
Şi să uităm de astă lume...
Dă-mi mâna când vei vrea să fii iubită!
Să-ţi pun pe deget un inel de vise.
Cunună-te cu mine!
Luminile sunt stinse...
 

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posibilitate

La orizont e doar iubire
si mă îndrept timid spre ea,
spre clipa mea de fericire
dac-o voi prinde? Voi vedea.

Mi-am luat cu mine şi speranţa
care mă roagă să o cred,
poate acum îmi este şansa
de nenoroc să mă dezleg.

La orizont e doar iubire
si soarele dogoritor,
îmi încălzesc sânge şi rime
umplându-mă încet cu dor.

Din când în când o îndoială
înfiripată-n al meu gând,
îmi dă o stare temătoare
şi mi-o alung cu un surâs.

Totul îmi pare înflorire
în trupul meu cel obosit,
la orizont e doar iubire
şi merg spre ea în ritm grăbit.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpăr clipa

Iubito!... îmi cumpăr o clipă,
Mă duc în bazar să găsesc,
Cât costă această risipă
Nu ştiu, dar o iau şi plătesc!

Voi lua o bucată din lună,
Cu bani spre târziu căpătaţi
Şi-apoi te voi pune stăpână
A hoţilor... ce azi îmi sunt fraţi.

Nimic nu mai este ce-a fost,
Iar lumea-i murdară şi dură,
Tâlharii făcându-şi un rost,
Călcând prea sfinţita scriptură.

Îmi cumpăr iubito!... o viaţă,
Cu linişte, furtuni şi-mpliniri,
Plăti-voi la preţul din piaţă
Parfumul discretei iubiri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Credeam că ştiu ce-i frumuseţea
Că eleganţa-am cunoscut
Credeam că ştiu ce e iubirea
Până ce chipul ţi-am văzut.

Credeam că inima se crapă
C-ai mei genunchi îi simt slăbind
Credeam că ştiu cum cântă mierla
Până te-am auzit vorbind.

Credeam că trandafiru-i roşu
Că ceru-albastru e tăcut
Credeam că-mi place mult natura
Până când tu ai apărut.

Credeam că soarele luceşte
Că am văzut tot ce se poate
Credeam că stau drept în picioare
Până când tu m-ai dat pe spate.

Credeam că ochii-mi sunt deschişi
Că văd că nu am niciun rost
Dar, iată, sunt îndrăgostit
Cum niciodată n-am mai fost.

Ce simt acum voi păstra veşnic
În sinea mea, ca într-o groapă
Până în clipa aceea în care
Iubirea noastră o să-nceapă...

poezie de Ashley Peter Loasby, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept!...

Te aştept, grăbeşte-te, dă-i zor!
Te-aştept, că-s încă răbdător
Şi, stau cu-al meu calculator,
Ce-mi ţine până vii, de dor.

Te-aştept de-un an, dragul meu fiu.
Vino, încă nu-i prea tarziu.
Sunt încă om, încă sunt viu.
Te-aştept... că mă iubeşti! O ştiu!

Dar... n-ar fi ultima-amăgire!
De n-ai să poţi veni cumva.
Pentru mine e ceva,
Iubirea şi dragostea ta.

Copile, te-aşteaptă mama,
De-acum un an, te tot chema!
De cum zorile se ridică,
Pe tine, mereu te strigă!
Vino să-ţi mai vezi părinţii,
Te rog, vino cu nepoţii.
Nu ţi i-am văzut vreodată,
Vă aştept copii în poartă.
Iar, peste timpuri de-ai să vrei,
S-ajungi pe la părinţii tăi,
Poate că, nu-i vei mai găsi.
Rămâne-vor locuri pustii.
Tăicuţul meu şi, scumpă mamă,
Vă voi pierde cândva, mi-e teamă...
Astăzi, la voi, dragilor viu.
N-aş vrea să cred că-i prea târziu.

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (5 martie 1998)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!