Rondelul sufletului zbuciumat

Dacă un suflet este zbuciumat
Şi nu-şi găseşte loc printre ai săi,
Simte că-i un erou abandonat,
Privind cu demnitate spre călăi.

Îşi vede idealul perimat,
Trăind printre ratoni şi popândăi,
Un suflet care-i veşnic zbuciumat
Şi nu-şi găseşte loc printre ai săi.

Dar ce îl doare cu adevărat
Şi-i trece prin destin poteci şi căi?
Adulmecat, trădat şi sfârtecat
De propriii prieteni, ca dulăi,

Se simte un erou abandonat.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că nu se găseşte îndurare în propriii săi ochi este cea dintâi pedeapsă pentru un vinovat.

citat din Iuvenal
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

erou

Un erou este un individ obişnuit care găseşte puterea de a îndura şi persevera în ciuda obstacolelor copleşitoare.

definiţie de Christopher Reeve
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine îşi doreşte muzică în loc de zgomot, bucurie în loc de plăcere, suflet în loc de aur, o muncă creativă decât o afacere, o pasiune în loc de prostie, nu-şi află sălaş în lumea noastră trivială.

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

scriitor

Scriitorul adevărat este un om care nu-şi găseşte cuvintele. Atunci le caută. Şi căutându-le, găseşte ceva mai bun.

definiţie celebră de Paul Valery în Poietică (1920)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu ne simţim niciodată în largul nostru în prezenţa unui învăţător? Întrucât suntem conştienţi că şi el nu se simte tocmai degajat în preajma noastră. El se simte nelalocul lui şi în afara societăţii egalilor săi. El apare precum Gulliver ivit din mijlocul micuţilor săi oameni.

citat din Charles Lamb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroul

Eroului necunoscut
I-au pus schije
În loc de aripi
Şi gloanţe
În loc de talismane
Aşa ca să-l tragă
Pe linie moartă
Dar el străbate
Timpuri imemorabile
Aşa ca să trăiască
Veşnic printre noi
Căutând pacea în suflet
A ieşit din anonimat
În cuantumul vieţii netrăite
Prin lucrare colectivă
Numai el a devenit
Un monument viu.

poezie de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei sticle cu vin

Se simte omul "onorat"
Când îşi găseşte alinare
Dintr-o sticlă de Muscat,
De Murfatlar sau Dealul Mare.

El nu se lasă de băut,
Nicidecum din întâmplare,
Găseşte parcă-i un făcut,
Îşi ţine sticla... alinare!

Când te opreşte un oarecare
Şi-l vezi că are-o tulburare,
Trezeşte-l uşurel acum,
Că-abia se clatină pe drum!

Celui ce se simte avizat...

rondel de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o haită de lupi iubirea nu-şi găseşte loc.

citat din Frans E. Sillanpaa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ignoranţă

Ignoranţa este o buruiană dăunătoare, pe care dictatorii o pot cultiva printre nătărăii lor, dar pe care nici o democraţie nu şi-o poate permite printre cetăţenii săi.

definiţie de W.H. Beveridge
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abandonul

Piatra alergătoare a abandonat.
Peste piatra alergătoare a abandonat
încă o piatră alergătoare
peste care îndrăgostitul
abandonat
a ridicat în sus floarea din mână
şi a apăsat trăgaciul de "Start".
Toate păsările lumii
speriate
au abandonat stolul.
Toţi au abandonat.
Nu se ştie încă cine a câştigat!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peşte

Doar petala soarelui la apus a mai rămas în ochii lui
Oricum va mai fi şi mâine timp pentru a sparge oglinda
El plin de deferenţă locuieşte-n oraşul H
Un plop zboară în jurul lui
Privind întâmplător în sus vede
Fum alb de oase plutind deasupra unui horn
Sau poate sunt fluturi?

Îşi freacă aripioarele şi se gândeşte
Între timp alburiul de dincolo de geam devine miriade de luminiţe
El este singurul erou a mii de poveşti
Numai scuturând dorsala ar putea provoca încă un dezastru
Întorcându-şi ochii în sus...
Priveşte! Solzi aurii dar nu sunt înotătoare
Ce fel de peşti sunt aceştia?

Mai târziu ghemuit sub streaşină
Mănâncă un fruct numit lună
Scuipând seminţele zdrobite spre cer
Ele devin stele
Pe vârful limbii reci ca gheaţa
Simte un parfum de zăpadă arsă
După un timp ridică o piatră,
Valsează de-a lungul zidului
Face piruete împrejurul fântânii secate
Apoi privind în jos
Nu-şi mai vede faţa.

poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Individul care nu se interesează de semenii săi este acela care întâlneşte cele mai mari greutăţi în viaţă şi care este cel mai periculos pentru societate. Printre aceste fiinţe se găseşte cel mai mare număr de rataţi.

citat clasic din Alfred Adler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul român se simte abandonat, dar nu ştie de cine.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi marea

Îmbrăcat în salopetă
Că e vremea friguroasă,
Omul pune-n cap caschetă
Şi pleacă în zori de-acasă.

Munca lui pe şantier
E mai grea decât s-ar crede,
Gândul lui e un mister:
Cât trudeşte nu se vede.

N-are mare avuţie,
Câştigul nu prea-l împunge,
Dar marea lui bogăţie
Este-n suflet şi-i ajunge.

Sufletu-i e blând şi cald,
Vorba calmă şi sfătoasă,
Ochii lui ca de smarald,
Pentru cei rămaşi acasă.

Marea din spatele lui,
Agitată-i ca şi viaţa,
Iar lumina cerului
Îi îndulceşte speranţa.

Întoarce spatele mării,
Briza-i mângâie obrazul,
Aer umed, gustul sării
Îl fac să-i simtă talazul.

Toată ziua cât munceşte
Gândul lui e încruntat,
Seara când se odihneşte
Şade tolănit în pat.

Tot încearcă să-nţeleagă
Tristeţea şi bucuria,
Cum de soarta e beteagă,
Nu-şi găseşte fălnicia.

Licăreşte o speranţă,
N-o va pierde, că-i promite,
Dar e prea mare distanţă
Şi e sigur că nu-l minte.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţele închise într-un loc strâmt, fără ieşire, se sufocă unele pe altele; de aici apare acea plictiseală, nemulţumire de sine şi agitaţie a unui suflet care nu-şi găseşte liniştea nicăieri, şi o îndurare tristă şi chinuită a propriului său timp liber, mai ales când individului îi este ruşine să-şi mărturisească motivele, iar pudoarea îi îndreaptă chinurile înspre interior.

Democrit în Euthymia
Adăugat de Adina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rareori sublimul îşi găseşte locul printre oameni şi atunci, de obicei, o face prin muzică.

Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelesuri

Valuri de cuvinte
mi se lovesc zbuciumat de suflet
Straturi de sensuri,
Se vânzolesc răsucite printre alte straturi acoperitoare,
Spre marea disperare a cărturarilor.

În faţa ochilor îmi stăruie placidă,
Printre pături de vorbe,
nefărâmiţată, Kabbalah aceasta
Nedescifrat, acest vas sigilat
De parfumurile lui ieri.

Eteruri idilice, visuri temerare,
coarde de sărit peste gardul câmpiilor elizee,
toate toate
rămân busculate în minus infinit.
Toate toate,
strigând cu voci mici, de ajutor, de salvare
de portiţa unică,
Cu o flamură albă în cerdac
Să reînvie acum balerina în verde,
Degas,
din inima cerşetoarei la uşa vremii,
suprapune fotografic
fericirea.

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur cu toată lumea

carnea înveleşte oasele
şi ei pun şi-o minte acolo
şi uneori şi-un suflet
şi femeile sparg vaze
de pereţi
şi bărbaţii beau prea mult
şi nimeni nu-şi găseşte
perechea
dar o ţin tot într-o
căutare
târându-se în paturi
afară din paturi.
carnea înveleşte oasele
şi carnea caută
ceva mai mult decât
carnea.

n-avem nicio şansă:
suntem prizonierii
aceluiaşi scenariu.

nimeni nu-şi găseşte
perechea.

gropile de gunoi pline
ospiciile pline
spitalele pline
cimitirele pline
nimic altceva
plin.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt

Freamăt de şoapte
Se zbate-n uitare;
Ziuă şi noapte,
Lună şi soare...

Ocean de cuvinte,
Izvor nesecat,
Zburdă prin minte,
Pe drum neumblat.

Petale de gânduri
Visând nemurire;
Suflet în rânduri,
Rămas amintire.

Călător printre stele
Pe aripi de vis;
Gânduri rebele
Plutind spre abis.

Om visător,
De neînţeles;
Frumos, iubitor
Se scaldă în vers...

Erou ne-nfricat
De timpuri uitat;
Se avântă în zbor
Spre viitor...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu trup şi suflet

Crezi tu că nu pot scrie, dacă nu mă raportez la tine?
Eu pot acoperi preaplinul cu un frumos poem, el primul
Eu pot acoperi tăcerea cu flori de imortela, lacrimi ascunse-n suflet,
Dar am ales întâia oară să fiu în armonie totală.
Astăzi am reînviat!
Simte inima de lumina goală,
Au nevoie de mine, cu sufletul vuind ca un clopot.
Printre ruine, aud al secundelor ropot...

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!