Pește
Doar petala soarelui la apus a mai rămas în ochii lui
Oricum va mai fi și mâine timp pentru a sparge oglinda
El plin de deferență locuiește-n orașul H
Un plop zboară în jurul lui
Privind întâmplător în sus vede
Fum alb de oase plutind deasupra unui horn
Sau poate sunt fluturi?
Își freacă aripioarele și se gândește
Între timp alburiul de dincolo de geam devine miriade de luminițe
El este singurul erou a mii de povești
Numai scuturând dorsala ar putea provoca încă un dezastru
Întorcându-și ochii în sus...
Privește! Solzi aurii dar nu sunt înotătoare
Ce fel de pești sunt aceștia?
Mai târziu ghemuit sub streașină
Mănâncă un fruct numit lună
Scuipând semințele zdrobite spre cer
Ele devin stele
Pe vârful limbii reci ca gheața
Simte un parfum de zăpadă arsă
După un timp ridică o piatră,
Valsează de-a lungul zidului
Face piruete împrejurul fântânii secate
Apoi privind în jos
Nu-și mai vede fața.
poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre pești
- poezii despre devenire
- poezii despre înot
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zbor
- poezii despre viitor
- poezii despre vals
- poezii despre stele
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.