Incertitudinea arderii

[pierderea identităţii]

lumina
pune-n orbită coroană
(de-i zeul sau umbra tăiată de-o lume canibală
încă nu mi s-a confirmat)

numai hlamida de carne este zdrenţuită
de ciclonul timpului

apa umflă cu sete porturile celulei rebele indiferent de toanele lunii

palma apucătoare contabilizează avar
oamenii de tablă
care defrişează furioşi pădurile sângelui

îmi putrezeşte sub limbă
jăratecul
când mă rostesc în lume fără oglindă
strălucirea roşului ilegal fisurează scutul la încheietura înţelegerii

mă scuipă
îndărătul pleoapei
cel ce vede un măcel de lumină şi nu mă-neacă în lacrimă

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metastazele tăcerii

misterului din celulă n-am să-i cos tighel de arginţi iubite
nu cumpăr ce mă vinde în secunda mută
absenţele
sunt gratii pentru cel ce-şi frânge umbra îmi revelează îngerul pleoapei înainte de cină
nu te străbate nimeni fără procură de sânge
scufundarea în tine lipsit de golgota dizolvată în sete orbire canibală
se iscăleşte

ar trebui să ştii
călăii amintirilor nu au niciodată satârele ascuţite
şi o moarte
nu te goleşte de toate regretele

să nu-mi scrumească spaţiul dintre orbite decantez dansurile Salomeii
eviscerate de patimi ispitele mustesc de păsări
hoţ de ceruri tu ai îngropat cânturile
sub lespezi anonime

sunt fericită urlă pielea mea saturată de lume
putrezesc ninsorile în ulcioarele primăverii tu încă n-ai curaj s-o bei întreagă
iubirea nu se consumă ca o pastramă pietrificată
la misterioasa cină nefiinţa nu este o garnitură opţional-consumabilă
iubite cu vulturi captivi între coastele calpe

de când i-am descuiat pupilei astmatice
cămările solare
însetările mi s-au subţiat
limba mea de minotaur sfredeleşte tuneluri în ziua aceasta
colorează sau nu sângele meu fila pe care te scriu
n-am nevoie iubite
de niciun măr să dau validare raiului

sticla ferestrei spre tine explodează de zboruri

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea focului rece

[locul unde se formează tăcerea]

fără de limbă cum să-mi îmbrac spaţiul perfect
lumina cuvântului
nu dă viaţă statuilor chiar vopsite-n magie
comoara piraţilor îngropată-n artere
nu se găseşte instant
doar căutarea arde de jur împrejurul timpului
de împrumut
sub mareele sângelui

vestală în templele minţi
am ratat atâtea geneze în carne

file albe
au înghiţit deşertul din mine
cu focuri în buricele degetelor nu îndrăznesc să lipesc
tandreţea
ca liant de chipuri
amprentele lumii canibale lasă descoperite morminte în epidermă
piroanele încă-s vizibile
ochiului din umbră

oasele mele
stânci înroşite de iubiri prometeice
se fărâmă sub sărutul
zilei
descusută de vise

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă gestantă

[alfabetul eului în braille]

aşteptaţi-mă în memoria ierbii
merg pe oasele mele
stratificate
atât de unită cu mine
că nici vânturile nordului nu pot
să-mi decojească vreo umbră
din burice

ploaia îmi arde din umeri păcatul primordial
a fi în toate oglinzile fără contur este o axiomă solară
lumii îi trebuie doar stigmatul luminii să-i sângere
palmele
când coboară de pe crucea pământului

autopsia timpului meu arată clar profilul chipului
pierdut în căutări tantalice
printre faldurile cărnii
ierbii
sau sângelui verde

acolo unde nu privesc
de spaima vederii ciclopice

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut lumina...

Caut lumina divină, sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată făptura omenească
Sau ca văzduhul suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată să-mi răsfăţ inima,
Ca noaptea instelată
În viaţa mea sau peste iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc şi frumuseţea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.

Dar unde-i lumina divină?
La câţi ani lumină?
Şi iubirea visată...
La ce distanţă de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Că încă mai există şi are vise.

Şi, ce sunt lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toţii până la moarte,
Decât sfânta înţelepciune,
Sau pacea şi armonia oamenilor
În lume şi în toate.

poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni în oglindă

(vestire compromisă)

cine se naşte
cine pe cine trăieşte
acelaşi alt anonim ţipă cu gura închisă
sub pietre

se moare zdrobit de frigul cetăţii din vene

fără de magi
steaua îşi uită menirea şi-şi resoarbe lumina

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvaţi vântul nordului

[eşarfa cântului]

partitura muzicală a timpului sfarmă vertebrele
îmi ţin râsul în talpă curat
nu privesc peste umăr
când alunec pe gâtul clepsidrei ca şi cum aş fi tu
iar ţipătul îmbracă armura tăcerii

înainte de-a tasta codul arterelor tale pătimaşe
scutur din gene inocenţa sorilor
viziunea poemelor cărnii
e intraductibilă
tăiată pe o singură gură

eu sunt
(în travestiurile curcubeului nebotezat de vânturi)
nu mai ţin discursuri falice de complezenţă
de la nici o tribună a viului

pe tabla nudă a eului semnătura lui Nesus
indescifrabilă
dă adâncime curentului care mişcă
submarinele sângelui

la capătul mareelor sunetul pulsului desface ghiocul cerului
în supernove ludice

râsul sparge buza lutului retuşând pupila

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa fericirii

Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
şi ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înţeleg ce s-a întâmplat
în acel rărărit de soare
când cerul săruta pământul
şi aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te aşez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.

poezie de Maria Ciobotariu (4 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa fericirii

Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
şi ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înţeleg ce s-a întâmplat
în acel răsărit de soare
când cerul săruta pământul
şi aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te aşez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.

poezie de Maria Ciobotariu (10 iunie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut lumina...

Caut lumina divină,
Sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată, făptura omenească,
Şi ca văzduhul, suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată,
Să-mi răsfăţ inima flămândă,
Ca noaptea, de stele înfometată,
Şi ca viaţa, de iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc şi frumuseţea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.

Dar, unde-i lumina divină?
La câţi ani, lumină?
Şi iubirea visată...
La ce distanţă-i de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Căci, încă mai rezistă şi are vise.

Şi, ce este lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toţii până la moarte,
Decât, Sfânta înţelepciune,
Sau pacea şi armonia oamenilor,
În lume şi-n toate.

poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când puterile în stat nu se controlează reciproc, când există puteri care sunt incontrolabile, în mod natural se ajunge la un deficit de democraţie. Nu numai în România. Oriunde în lume. Chiar în Statele Unite ale Americii, CIA-ul a avut astfel de derapaje şi exemplul cel mai concludent care îmi vine în minte este cel legat de traficul ilegal de droguri pentru achiziţionarea de fonduri în favoarea contraşilor din Nicaragua. Sau celebrul Watergate. Dar fiind o democraţie consolidată şi existând controlul reciproc al puterilor în stat, s-a intervenit rapid şi lucrurile au revenit în matca firească.

Vasile Astărăstoae în interviu (31 iulie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Măriilor!

Când s-a-nălţat la cer, Maria,
Să fie-aproape de Iisus,
A lăsat vorbă către lume,
Că s-a mutat şi nu s-a dus.

Şi că-i prilej de bucurie
Şi nu de lacrimă, să ştiţi!
Deci, ziua-aceasta să vă fie
Prilej ca să vă veseliţi!

Toţi purtătorii-acestui nume
Să fie luminoşi ca Ea!
Când a plecat din astă lume,
Era-mpăcată, nu plângea...

Şi să îmi fie cu iertare,
Dar, eu un ''La mulţi ani'' vă zic,
Că este zi de sărbătoare
Şi vă trimit câte-un pupic.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi
din lumina aceea-nsetată adânc de
vieaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul.
"Să fie lumină!"
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri
de-avânturi, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci-cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd-minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără sfârşit

Strâge-ţi palma
înainte de a scrie 's-a sfârşit'
Şterge doar clipele
complicate de zâmbete şi
liniştea forţata când
îmi atingeai mâna.
Ştrege-ţi doar ochii
părând citind o carte
în care toate sentimentele
noastre erau oarbe,
numai buzele-ţi întredeschise citeau
ce gândeam odată.
Nu scrie cuvântul 'sfârşit'
închizând poarta Universului
oprind pulsul stelelor
şi strălucirea Lunii
reflectându-ţi visele.
Respiraţia ta e ancorată în viaţă.
Şterge-ţi numai neîncrederea
şi schimbă cerneala.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina vieţii

Dumnezeiesc mi-e drumul pe care am pornit,
În faţă merge Domnul, cu cete de lumină,
În spate îmi duc crucea aşa cum mi-am dorit,
Când am venit pe lume, ea nu mi-a fost străină!

Dumnezeiesc mi-e totul, de-i noapte sau de-i ziuă,
Mi-s paşii în tandem cu clipa ce-i disipă,
Privesc cum sosesc îngeri, pe haina vieţii-mi nouă...
Şi-n mersul lor cel tainic, nu-mi fac din ea, risipă!

Dumnezeiesc mi-e văzul cu tot ce am lăuntric,
În leagănul curat mă creşte Maica Sfântă,
De-ngenunchez, când merg, mi-e Crezul emblematic,
Văzând, în faţa mea, cum Domnul îmi cuvântă!

poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alterarea sângelui şi deteriorarea rasei reprezintă singurele cauze care explică declinul civilizaţiilor străvechi; niciodată războiul nu a ruinat naţiunile, ci pierderea puterii lor de rezistenţă – caracteristica exclusivă a sângelui raselor pure. În această lume, oricine nu este de sorginte sănătoasă poate fi considerat pleavă.

Adolf Hitler în Mein Kampf
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeta - poem dedicat unei prietene de suflet, Mariana Gurza

zidită între tăceri
o inimă se zbate
pe coala albă, în cetate
eşti strop suav de iubire
ce arzi în cuvânt
eşti clipa senină
eşti strop de lumină
o inimă bate
pe coala murdară
în neliniştea gândului şi ţipătul timpului
îţi este dor de ploi
de-o ploaie cu stele
ploaia să-ţi zideasca iubirea
să simţi lacrimile cerului la porţile dorului
îmi este dor de nopti cu stele
în vis să te privesc în ele
cuvântul, o lacrimă în palma ta
un trecator
ce trece pe un drum
scriind sau poate cântând
departe de lume, aproape de cer
visând într-un gând
aici, acolo, pe un rând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În templul focului rece

(zeul cald de sub gheţuri)

odată cu vânturile estului
intru în templul focului
cu ochii închişi număr paşii dintre mine şi mine
cei tăiaţi la mijloc se reciclează periodic după ce mai amputează
o galaxie de umbre
trag roata dintre pleoape
cât pot de bine o ascund pe Rocinanta în glezne
să bat potcoave de argint drumurilor fără frâie
n-ar trebui să-mi ia mai mult de-o
moarte suculentă

hergheliile duhului îmi tatuează pielea pe toate fusele orare
chiar şi când uit numele unul câte unul

mă pietruiesc încă ispite cu miros de busuioc
atâtea odăi fără vertebre cu număr cuantic şi duşumele de aripi
nu mai revin în insomnii
spăşită

niciodată fără mine n-am să-ţi fiu oglindă
iubite de-o seară prea lungă

cu un şoim pe umăr rotunjesc respiraţia spaţiului
invoc puterea artei dresajului
(nu vreau să mă-nghită neluminată prea răbdătoarea humă)
doar vânturile estului citesc meridianele corect
şi hărţile albe
pentru topirea ultimă

alfabete solare îmi transpiră în palme văzduhuri friabile şi scriu vieţii
poveşti transparente sub unghii

iluzie mioapă
libertatea sapă tranşee în primăveri
câte una pentru fiecare erou îngropat între coaste fără onoruri
stoarce de seve
travestitele toamne pentru un smoothy
hipnotic
prea multe eternităţi cuvintele mi-au dospit în vene
fără drojdia focului pâinea înţelepciunii
împănată cu vulturi

inelele timpului odată scoase de pe degete
bat piroane văzului sferic

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D de la Dragoste

[de doi unul]

inima ta
seif de lumină
eu

cifrul care-l descuie

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credendo vides

cu un piron furat din praful Golgotei
în aripă ni se bate ordonanţă în pietrele cerului
sub nici o formă şi speţă
să nu ne zidim trupul

precum Socrate
noi tocăm între dinţi seminţele zborului
scuipând sudalme cu pumnii strânşi izbim o pleoapă de plumb
într-o horă de şchiopi ne prinde destinul şi nu ne dă drumul
dacă voluntari în morga luminii cu piepturi deschise
bisturiului nu-i vom săruta tăişul

nu vom putea renega fără tribut sângeros această noapte
atât de greu aşezată pe umerii tuturor

o armată de îngeri s-ar putea Rubiconul decimaţi
să ne treacă
între oase şi carne
sufletul va bătea pene de aştri
cu mirare ne vom spăla pe faţă cu aproapele nostru
fără spaime şi rubine de ură încastrate
în falsa coroană
şi sceptru
conştienţi că doar în palma goală nici un virus nu va avea putere
cu fire de-abis să ne coasă

ce spumă acidulată înroşeşte buza lipită de cupa Graalului
şi ce sete profetică nu lasă geana să cadă
până când
mântuiţi prin iertare
din stigmate ne vom prelinge smeriţi

paşaport înnoit
unor vremuri şi zaruri mai bune

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la două lumi

Privesc în ceaţă
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur şi văd balanţa
Dintre tristeţe şi fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Şi văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deşi, poate, destinul şi-a dorit...
În jurul meu negura se înteţeşte,
Acum este de netrecut.

Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.

Şi ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin

Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiţi în ceaţă?

Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit şi în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.

Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aş duce – e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?

Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură şi răcoare
E prezent şi e trecut
E un univers comun.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!