Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Maria Elena Chindea

Iarbă gestantă

[alfabetul eului în braille]


așteptați-mă în memoria ierbii
merg pe oasele mele
stratificate
atât de unită cu mine
că nici vânturile nordului nu pot
să-mi decojească vreo umbră
din burice

ploaia îmi arde din umeri păcatul primordial
a fi în toate oglinzile fără contur este o axiomă solară
lumii îi trebuie doar stigmatul luminii să-i sângere
palmele
când coboară de pe crucea pământului

autopsia timpului meu arată clar profilul chipului
pierdut în căutări tantalice
printre faldurile cărnii
ierbii
sau sângelui verde

acolo unde nu privesc
de spaima vederii ciclopice

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Maria Elena Chindea

În căutarea focului rece

[locul unde se formează tăcerea]


fără de limbă cum să-mi îmbrac spațiul perfect
lumina cuvântului
nu dă viață statuilor chiar vopsite-n magie
comoara piraților îngropată-n artere
nu se găsește instant
doar căutarea arde de jur împrejurul timpului
de împrumut
sub mareele sângelui

vestală în templele minți
am ratat atâtea geneze în carne

file albe
au înghițit deșertul din mine
cu focuri în buricele degetelor nu îndrăznesc lipesc
tandrețea
ca liant de chipuri
amprentele lumii canibale lasă descoperite morminte în epidermă
piroanele încă-s vizibile
ochiului din umbră

oasele mele
stânci înroșite de iubiri prometeice
se fărâmă sub sărutul
zilei
descusută de vise

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Salvați vântul nordului

[eșarfa cântului]


partitura muzicală a timpului sfarmă vertebrele
îmi țin râsul în talpă curat
nu privesc peste umăr
când alunec pe gâtul clepsidrei ca și cum aș fi tu
iar țipătul îmbracă armura tăcerii

înainte de-a tasta codul arterelor tale pătimașe
scutur din gene inocența sorilor
viziunea poemelor cărnii
e intraductibilă
tăiată pe o singură gură

eu sunt
(în travestiurile curcubeului nebotezat de vânturi)
nu mai țin discursuri falice de complezență
de la nici o tribună a viului

pe tabla nudă a eului semnătura lui Nesus
indescifrabilă
dă adâncime curentului care mișcă
submarinele sângelui

la capătul mareelor sunetul pulsului desface ghiocul cerului
în supernove ludice

râsul sparge buza lutului retușând pupila

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Iluminare

[numărându-mi invers pașii]


expir magia din centru
(încă sperie bulboanele prea roșii)
mișc timpi solitari pe elipsa eului

genunchii scorburoși de căderi
sunt cei mai iscusiți tăietori de chipuri
despart cu un fulger
talazurile sângelui
drum de jăratec șterge nisipul din urme
sorții din flăcări
pe mine din sinele lutos

ispite ca niște putrede fructe se prăbușesc amețitor
îngrașă pământul din vintre

dezleg vânturile arterelor cosmice
opresc doar pentru un mic dejun fugar pe bordura zorilor
tarat pe toate meridianele
de pașii sulfurici ai omenirii
idolatru prin programare genetică
privesc printre zăbrele
convulsiile cărnii

umbrele
țin urzeala de haruri în tensiune
până tapetez cu pupile zidurile infinitului

atâtea ținte și o singură săgeată care descuie cerul perfect

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Degetul roșu dinafara timpului

îmi vreau ochii înapoi
toate ființele și lucrurile s-au întrecut liciteze pentru ei
din vremurile șotronului cu îngeri
și-al pisicii meșteră în tors basme în poala bunicii

pământul a făcut electroșocuri cu padele de verde viselor

pentru a merge drept frământ deșerturi cu arome de zboruri
în coca prezentului
mi-este foame de mine și privesc uluită cum scurg în atingeri
pretutindeni
nimeni nu-mi numără martirii din oase
trecătorii
și hoții de anotimpuri

corp de sticlă adună văzduhurile ca rugăciuni de păsări

în praful unui sărut caut stele
închid marea în lampa lui Aladin să nu te pierd iubite
alunecă greu realul pe gâtul uscat
versanții clipei mi-au înnodat halogramele chipului
gândurile
și-au despărțit meridianele prin fulgere
necunoscuții fără vertebre țipă din pupile că nu le dau viză

ochii tatălui au căzut din cer printre gratii de ruguri
pântecul mamei
orb
nu i-a putut broda cu luceferi

naștere după naștere mai străvezii îmi sunt brațele
oglinzile
s-au disipat în sângele unui zeu fără contur


să-mi recuperez ochii iubirii râd și las cereri pe orizonturi

îngrop toate privirile
care n-au extras curcubeiele ca pe aur din pământul făgăduinței
și trag cortina materiei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Eden poezie

(bilanț spectral)

după ce am respirat toate ispitele sub pomul cunoașterii
și-am fecundat lucruri și gesturi încuiate în zori
cunosc măsurile zilei aș putea zice
în mile de terori insolubile
steril în care am ars cărbunele sângelui meu
încălzesc morții așternutul
pruncii gerului mi-au traversat oceanul din pântec să mă supună iluziei timpului
să-mi împăneze văzduhul cu lut mai greu decât stânca

oedip și-a pierdut vederea în oasele mele ca să-mi plătească viziunea

după ce-am tocit pingelele viului cât m-am priceput
doar atât pot spune
am un pachet de amintiri legat cu șnur de victorii și înfrângeri
mi-am executat greșelile
chiar repetitiv de cele mai multe ori
pedepselor am sorbit lacom ambrozia nu otrava mărului
pe care am făcut-o armură
războaielor nevăzute cu mine însumi
țărmurile s-au umplut de leșuri pe care nimeni nu le-a revendicat

acum locuiesc benevol noaptea

e un element decorativ la modă și-au spus rădăcinile mele
infiltrate de oameni
instalez confortabil în miezul ei cel mai dens pentru știu
cărțile mele degetele sorții le vor scrie pe flăcări

și nici o grădină din inimă nu-și va usca verdele chiar dacă i-am întoarce vremii
tălpile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drumul meu

Drumul acesta poartă-n spinare,
sub soare lasciv șerpuiește
pănă undeva, departe,
acolo unde atinge cerul
ca o vie ispită pierdută ochilor
în cețuri fine de mister albastru.

O umbră rănită asupra-i plutește,
peste țărâna măcinată sub tălpile timpului.
Ce vultur își poartă, oare, dansul rotund
ca pe un ritual păgân al durerii?
O inima! E inima mea deasupra norilor, uscată,
ploaia n-o atinge-n veci, nici umbra!

Sărmanul talisman de aur,
l-am topit în focurile cele mari,
din nopțile lungi fără de somn,
când nu întelegeam te-am pierdut...
Acea prăpastie a vieții mele
pe care a săpat-o trecerea ta erozivă...

L-am uitat apoi în forme necunoscute
și a cristalizat într-un buzdugan.
De atunci îmi străjuiește calea, de undeva de sus,
ca o stea a Nordului
și vestește sosirea mea,
lovind năpraznic în toate porțile lumii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Acolo

muntele-i prea verde de timp crescut
albă este pielea ta
o clipă crescută din mine, ciudat
aleargă spre viitor
în mine sunt, nu știu, imagini multe văd
sunt un fonograf, gol
plutesc fără greutate și cânt apăsat, viața
strune fiindu-mi cârlionții tăi
pe-o tamplă uitadu-se la mine
privesc printr-o fereastră, simt cadru de film
dincolo, tu te disipezi
poiana ta este verde-albastră pe-un cearceaf alb
lumină în liniștită dimineață
singurătatea ierbii înalță tăcerea spre cer
capul tău întors îmi privește însă tristețea
ești dincolo de mine, departe
poiana din sufletul tău se uită la mine
nu pot sa ajung acolo, unde nici măcar...
privirea mea nu te poate atinge
am fost un nor prin viața ta trecător

poezie de
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Maria Elena Chindea

Piciorul atlant al minții

și această singurătate aglomerată de urlete mute
va trece
precum rătăcita zăpadă sub ștreașina lui mai

pe corzi de-ntuneric
escaladez absențele tale prea roșii pentru ridurile iluziei
săgeți de gheață îmi spulberă gleznele
și troia sucombă înlăuntrul oasele mitice

ploaia cu oameni de tablă mi-a înmuiat țipătul
a decapitat ecoul

nu mai merg pe sunete
să nu pleznească sub mușcătura gerului struna inimii
nevăzute răni duce genunea pe umeri

îmi sângerează limba de așteptări tu unde desenezi stele
încă n-am aflat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Ninsoarea de noi

în căutarea ochiului care ne-ncapă
cerul iubirii
fur axa timpului
șterg urmele din nisipul sângelui să pot jura
ne-am rătăcit iubitule
într-o respirație prea scurtă
pentru aripi

mult prea subțire albastrul urzelii cu aștri
cenușă de vise acoperă pleoapele
după erupții milenare
de voluptăți
albe

cuvântul a-ntrupat paradisul
în coapsa ispititoare
ca un atlant trec palmele
peste pajiștea cărnii
stabilesc fisurile în care ne vom clăti patimile
dureri
îndoieli
nu vor mai ninge nopți corozive
când focurile vor fi de mult izvoare
și timpul asurzește de noi

doar geana de împărat
discret
ne ventilează trupul bicefal cu zori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

și m-am trezit plângând

am obosit.
somnul meu duce în spate toate spaimele lumii
și încă nu dă semne s-ar opri
cu toate că trupul meu își cere odihna

singur, în mijlocul lui niciunde
acolo unde cerul coboară și-ți sărută fruntea
doar eu cu singurătatea mea nelămurită
și cu temerile mele

mi-ați pus mantie roșie pe umeri
ca știți cine e cel ce plânge
și fugiți cât mai departe
să nu vă stingă ploaia lacrimilor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Cineva cu o foarfecă

[ostatec între mine și foame]


și așa voi pleca
cu un surâs în care silabele fac dragoste
pe mormintele ochiului
de foame
am topit într-un trup de pasăre armura depărtărilor
fascinată de pelerinajele ierbii

încui timpul în piatră
răsucesc perfect pupila în cheia sol
și las călătoria
invadeze celulele viului

fără să cer procură stelară să-mi șterg trupul
din rădăcinile focului
în cuvânt scutur drumurile coapte

și mănânc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Fagure uranic

(impregnări cosmice)

am ocupat suprafața unui zero absolut să pot demonstra
teorema adevărului sustenabilă acestei culori
magia ultimului înec iubite coboară ancora în trup
precum un oratoriu uranic în asfințit

oricât te-aș durea nu-mi face spânzurătoare din artere

ceea ce sunt dislocă din timpul auriu
mai mult spațiu decât s-a lipit pe brațele vieților mele fluide
arhimede e depășit
respirația și-a găsit centrul de greutate în secunda zeică
dincolo de buzele noastre
de oasele zornăitoare
pavate cu ochi prismatici sunt stelele bârfitoare
din carne

pentru tine am făcut butoniere focului iubite
ceruri prea multe au greșit ritmul pământul e prea greu
în pielea subțiată de gravitație
dansul rotitor al sângelui și-a absorbit toate reflexiile
când ne-am numărat atingerilor de spirit

cartilajul de spațiu pe care respir semănat printre maci
înfășurat în golul unui zero absolut
îmi colorează chipul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copacul din mine

Cu mâinile palpez
respirația ierbii,
umplu ochii cu liniște
atât cât tu
să-mi poți
percepe pulsul.

Tălpile prind rădăcini adânci
în ciobul lutos,
pompând seva de viață
în venele copacului
care se-nalță maiestos
printre oasele pieptului.

Mâinile tale leagăn
prinse de ramul trunchiului meu
balansează
dincolo de sclipirea stelelor.

poezie de
Adăugat de Iulian LorinczSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

A treia zi

rog pentru mine
ploi de lumină să-mi împăneze zidurile gândului
ca o anafură îmi străbați nervurile limbii
primăvară despotică

și eu îngenunchez între coastele tale
ca un blestem prea copt
-și mai dezvăluie amarul esenței

rugăciune păgână sparge văzduhurile golgotei prea crude
mai rumenească păcatul
privirea încolăcită împrejurul strigătului
dă golul afară

scoteți-mă din mine fără milă
să-mi danseze poemele
mâini fără osii-ncleiate de neguri

rog învii
după ce te-am răstignit pe diagonala pupilei întoarse în mine
a treia zi
a treia zi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Cufere de păsări

[prin labirintul sângelui]

dacă aș mai avea un suflet de aruncat la zaruri
aș învăța duhul să mă danseze
capetele copiilor îmi zornăie la glezne
cu sunet sec
nebăut de arșița vremii nu pot să-mi privesc sufletul cum îmbracă lumina
între libelule înțelepte
trec strada cărnii primăveri fantaste cu urechi de pasăre
înhămați la memorii cuantice
războinicii se-mbăiază în cuvinte blindate
atât de ușor se-apasă
butoanele roșii

tălpi de cristal frământă colbul istoriei îngrașă aer sidefiu în aripă
văzduhurile se prăbușesc ucise

lut presat în vertebre reverberează tăcerea de aștrii
călimara de gânduri e plină cu aterizări eșuate
oameni săraci nevorbitori de iubire
se-neacă în zațuri diverse
sub gloduri putrezesc tratatele de la malta
plină de ruine albastre nu pot muri decât o dată în ploaie de lavă
cărții de aur îi curg pecețile pulsului
în pasta hărților muiate în sânge de înger dictatorii fac penitență
catargele trupului meu urcă în velă sori vindecători

în pleoapă transparentă din cuferele ruginite ale timpului
ies molii numărate în temple de flacăra dansului

în atriu zarurile sunt aruncate
capul meu rostogolește abisul șifonat pe la colțuri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

În rest totul e nisip...

într-o bună zi voi coborî
de pe linia orizontului
și voi trece malul
toate întâmplările vor fi
numai ale mele
știu asta...
bătăile de clopt
îmi vor deschide poarta
înspre Dumnezeu
acolo e mama
acolo e tata
acolo e și cireșul înflorit
de sub care tata
îmi zâmbea
când alergam după fluturi
acolo e și o parte din mine

drumul va fi lung dar
nu atât de lung
încât
nu pot evada din mine
din când în când
o săprivesc
prin ochiul lui Dumnezeu

din urmele acoperite cu lacrimile fiicei mele
vor crește liniști
în rest totul e nisip...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nonsensuri

(despre tine)

enigme în tristul de ploaie strică umbra
încolțind o luciditate a morții în grădina luminii de-ntuneric
săpând la rădăcina minciunii fântâni de-adevăr
tu vii către a locui apa nimicului eu
vrând a urca acolo unde se coboară,
nălucă de sorgintea tăcerii
izvodită-n albul de sub strigătele poeților ești,
femeie fără truismele existenței,
cu rănile eternității,
în galop pe umbra ta din tristul de ploaie
pe glia visului meu treci fără poveri de-ntrebare
gândul doar mi se mai vopsește mirare,
duhul, bând clipa lângă nemoarte
din pipa cu fum fără timp cheamă scribul
urce zidire pe unde se coboară
toată ploaia asta fără umbră,
asemenea fantomei tale de femeie...

poezie de
Adăugat de EnigmaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Cândva, cândva, măiastră-nchipuire
Fi-voi pentru tine doar o amintire

Și se va șterge tristul meu contur
Din amintirea ta cu ochi de-azur.

Îmi vei uita profilul de barbară
Și fruntea-n fum albastru de țigară,

Și veșnicul meu râs cu stropi ce mint
Și ploaia de inele de argint.

Pe mâna mea, mansarda-ntunecoasă,
Dezordinea divină de pe masă,

În veacu-nălțător și fără milă
Când mică tu erai, iar eu - copilă.

poezie clasică de din Poezii (noiembrie 1919), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Eu mor în fiecare dimineață

las apoi îngropat de realitate
de la inimă în jos spre rădăcină
să-mi caut seva prin măruntaiele pământului
defect profesional-desigur
minerul din mine nu a uitat întunericul
doar partea aceasta care se visa marinar
mai strigă cerului sufocarea vieții
străduiesc învăț tăcerea
nu mai șoptesc nici ierbii dorința
desfac doar piatra-n patru să-i caut centrul
între timp întorc în mine
din ce în ce mai adânc
până la înec
să-mi găsesc în sfârșit atlantida
desfac minunea minunilor
în atomi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce mă judeci

Hainele
zdrențuite
oasele
și sângele
pe cant
pasul
ca banul aruncat
în fântâna ultimă
a norocului
nu mai are nici
poate cine știe.

Ce știi omule despre mine?
aud în pașii tăi
plânsul nereidelor stâlcite
de talpa ploilor nepașită
în flori
de lumină
tu ce auzi când n-auzi?
Cu ochiu-ți tăios
de călău
decapitezi istoriile
cărnii
deja decapitate
de timp.

Când
zgârie norii sângelui
au căzut
în genunchi
ai crezut ești mai om
decât omul din mine.

Sunt olarul vieții
fără lut
n-am pământ
sa-mi acopăr osul murit
voi sta așa cu morțile
deschise ca la licitație
în trup
pentru o gură de tină.

Iarna
în oasele mele
cuib de păsări albe,
ciripit amorțit de sânge
clepsidră carpatică
a cărei avalanșă
picătură cu picătură
tortură chinezească
dezgheață timpul
în mine.

Am cerșit
tot ce se putea cerși
în lumea asta
n-a mai fost
o oază de lumină
în care
să-mi spăl
numele
copilului și omului ultim
al răstignirilor din mine.

de ce primăvara asta
n-a găsit rădăcina osului meu?
ce doare mai tare, libertatea cerșetorului
sau lanțul deținutului?
ce știi omule despre mine?
de ce e mut clopotul pasului meu?
de ce galopul cailor sălbatici
de firul sângelui se spânzură?
de ce judeci?

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Andreea.GeeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook