Eu nu fumez

Uneori plictisit de viaţă
dau o fugă până la moartea din colţ;
tipa aceea cu dinţii îngălbeniţi de tutun
si cu degetele descărnate
de atâta tras la coasă.
,, Un pistol si un glonte!"- comand scurt
aruncându-i în poala mantalei
arginţii încă necheltuiţi ai vieţii.
Mă priveşte dispreţuitoare si îmi întinde
un pix si un caiet studenţesc...
Mă resemnez si plec bodogănind, în timp ce aud piatra lunecând pe oţelul cenusiu:
Fâşşş-fâş-fâş!
Mă întorc brusc din drum si îi întind pachetul nedesfăcut.
,, Ia bre si tu o ţigară...
Esti de treabă până la urmă!"
Din găvanele albastre i se rostogolesc lacrimi...
,, Nu voi veni înainte să termini pachetul",
îmi şopteşte dusă pe gânduri.
Pun ţigările în buzunar şi plec zâmbind.
,, Săraca, a îmbătrânit rău... a uitat că eu nu fumez".
De aceea mă şi plictisesc uneori de viaţă
şi dau o fugă până la moartea din colţ...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă fumez în goliciunea mea
fără filtru
mă fumez până în memorii
cu inimă cu tot
mă fumez de tristeţe
de disperare
de frică
mă fumez resemnat
şi mă scutur pe trotuar
sunt propria mea ţigară
ultima din pachetul vieţii

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preinfarct (jocul cu moartea)

şi ce dacă la noapte
îmi înlocuiesc somnul
şi ies din realitate puţin

de fapt poate dau o fugă
până dincolo...

oricum nu mai am timp să
împart cu nimeni nimic
inima se încăpăţânează
să mai fie gestul
ce-mi aparţine
şi atunci
îmi îndoi genunchii
şi-n aceea porţiune de linişte
îmi desenez amintirile

ştiu că e o simplă
întrerupere înăuntru...

dar unii cred c-am murit
o nu nu nu...

sunt doar câteva rupturi
între mine şi lucruri...

moment în care Dumnezeu
suflă-n lumânare

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc până la ultima

ţigară fără filtru cu tutun mai iute
o ţin în secret de multe duminici
vreau s-o fumez în timp
ce te mai iubesc cu disperare
fumul amăgirilor se duce direct
la inimă duminica când ne plouă
sufletul plin de amărăciune

te iubesc până la filtru când schimb
pachetul aşezat între noi doi
ne atingem discret cu degetele
îngălbenite de la nicotina trasă
direct pe piele prin orice mijloace

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de fluturi

A trecut atâta vreme
C-am uitat să mai socot,
Am uitat a mă mai teme,
Şi din suflet să te scot.

În noapte vorbesc cu luna
Şi cu stelele vorbesc,
Aş vrea pentru totdeauna
Cu ele să mă sfătuiesc.

Cer păreri, ele-mi dau sfaturi,
Îmi arată calea bună,
Şi plec într-un zbor de fluturi
Departe de-a ta minciună.

Voi cunoaşte poate teama
Iubirii ce nu corespunde,
Şi poate îmi voi da seama
Că nu mă mai pot ascunde.

Ies în faţă, lupt cu viaţa
Vreau să las în urmă totul,
Să-mi recapăt iar speranţa,
Să-mi găsesc în viaţă rostul.

Zbor de fluturi mi-e iubirea
Şi ades o poartă vântul,
Face să îmi pierd gândirea,
Uneori chiar şi cuvântul.

poezie de Răzvan Isac (25 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

La malul fumului

Îi curgea cartea din mână până a început să citească din palme.
Toboşarii întindeau pielea cerului
peste groapa tăbăcită.
Eu îmi scoteam gura din buzunar
să o fumez cu o ţigară
răguşită.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fum, un foc, o ţigară...

parfum şi scrum de ţigară
într-o cameră tristă şi goală
lumina curge haotic
pe geamul spart de gânduri
o viaţă, un om, o ţigară
stăteam de vorbă cu anii
trecuţi, petrecuţi
timpul se înghesuia în rucsacul nedesfăcut
aruncat aiurea într-un colţ
fără sens, fără rost
uitase să plece departe
era tăcere într-o cameră închisă
doar scrum printre rânduri
plouă, într-o lume pierdută, uitată
aştept şi îmi vine să plec
să dau de pereţi cu viaţa, cu lumea, cu toate
pe tâmple curg gânduri ciudate
ţigara arde pe masă
nu e nimeni acasă
decât un om şi o ţigară arsă pe o masă
înnod tristeţi printre vise îngenuncheate
m-am rezemat de trupul ăsta un veac
a mai trecut un veac, şi...
nu cer acum decât un foc şi o ţigară
un lucru firesc
în tulburătorul abis
al sufletelor rătăcite

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără scrumieră

de dragul tău
am să m-apuc de fumat
fiecare zi o voi fuma
ca şi cum ar fi ultima
voi trage în plămâni
parfumul irişilor
din ochii tăi
şi ameţită
voi urca
în rotocoale
treptele înconştienţei
până ai să mă urmezi
treaptă cu treaptă
şi
acolo
ca un drogat
vei fi nelipsit
din pachetul zilnic
de viaţă.

poezie de Elena Anuţa Spiridon (17 iulie 2018)
Adăugat de Elena AnuČ›a Spiridon
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mai bine aprind eu focul
plăcerile mele sunt veşnice
precum acest poem
scris pe fugă,
o floare de colţ

la poalele muntelui izvorul
albastru de şoapte
ne cântă ceva din întâmplare
închid ochii, dau din aripi
văd luna pe cer

câteodată cuvinte
până la tăcere
cum şi acum miroşi a tămâioară
nu pare să fie nimic de şters
ori de înlocuit

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Votează moartea şi e beată
dansează popi-n urma ei
Votează moartea ştampilată
cu două oase pe cercei.
Îşi bea din craniu fără lapte
morbida cafeluţă rece
Votează moartea peste noapte
A nemişcat... Partidul Rece!
E bucuroasă şi în dinte
sclipirea minţii o apasă
Votează moartea cele Sfinte
Votează moartea Sfânta Coasă!
Se dă agheazmă de pomană
Se dau în ceruri acatiste
Se-aplaudă pe sub sutană
Votează morţii de pe liste.

Acum că moartea a plecat
Mă uit la coasă şi la mine
Cu ce partid eu am votat?
De viaţă ştiu că nu-i a bine...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp îngenuncheat

uneori când mă trezesc din somn
îmi dau seama că îmi eşti atât de străin încât
dacă te-aş atinge
braţele mi s-ar împietri
şi niciodată
dar niciodată
nu m-aş putea ridica din această nenorocire

uneori când te privesc
îmi dau seama că tu n-ai fost al meu
nici măcar o secundă
te-ai pierdut printre oameni
ca firul de nisip
în adâncul mărilor şi oceanelor

uneori când mă trezesc
şi te privesc
şi încerc
îmi dau seama că şi timpul stă în genunchi
rugându-te să te bucuri
măcar o dată
că sunt femeia care te iubeşte
fără să îţi ceară
nimic

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu carul... alegoric

Vreau să pătrund intim, în tine gând să înmoi,
Să mă pliez, din dur să mă îndoi,
Să plecăm umezi amândoi până la lacrimi,
Fără a spune din secrete... plini de patimi.

Vreau din atingere din trupu-mi să-mi răscoli
De atâta nou dorit mister, ce altul ştie
Şi, plictisit.... de-a ta savoare nu reînvie,
Uitând dorinţele... atracţia de poli.

Vreau să mă satur fără pudic de dezmăţ,
Să mă curg ape învolburate de gheizer,
Să te inund până a durea, plăceri, răsfăţ,
Să mă vrei iar... înamorat cu cazier.

Vreau să plec beat de atâta vis înfăptuit
Cu gol de tine, toată tremur împlinit
Şi din ascuns să-l văd din nou când îmi lipseşte...
Să-ntind doar mâna... Eşti sinapsa ce-mi lipeşte...

... Atât de mult pe dor, ce-l simţi şi ce tot creşte, creşte, creşte...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o plajă

împletesc cununi de gânduri
pe plaja goală
de lume, de viaţă, de toate
doar valurile ţipă uneori
când nu dorm, adun norii în palmă
curgeau bezmetici, aiurea
nu privesc, plec
plec, să ascund durerea, în cer
plec ca să mor
acolo sus, dincolo de zări
departe de voi
unde plâng în zare cocorii
pe ţărm, corbi negrii, neliniştiţi, se adună
plec, las în urmă cuvinte
legate cu fir de iarbă, verde-crud
să nu plece
alunec apoi în visare, în marea uitare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţii transcendentale

melancolia îngerului s-a transferat în mine
mi-e frică, mă doare apropierea de amurg
mă zbat să las în urmă gânduri senine
între stânci şi pietre ca izvorul curg.

în ploi de lumină patimi limpezesc
şi crucea mea ce grea a devenit
adâncimile vieţii le ating căci iubesc
tot ce mă înconjoară până la zenit.

dorinţe de puritate se dezvoltă în minte
până la capăt îmi voi duce destinul
chiar de-am să trec prin foc de azi înainte
voi transcende în steaua ce îmi arde suspinul.

elanuri pure produc fermecător extaz
storc din mine lacrimi şiroind pe obraz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec, dar fără rădăcină...

Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O să-mi fie poezia ca o lacrimă amară,
Mă dă viaţa, înc-o dată, din grădina ei, afară.

Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca să mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colţ din casă.
Ce-aş rămâne-acasă, Doamne, însă viaţa nu mă lasă!

Ce să iau din toată viaţa, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puţine.
Mult voi bântui lăcaşul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost şi nu mai este.

Şi mă duc în lumea mare, să-mi pierd urma, să le fie
Lor, duşmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
Să bârfească pe la colţuri, şi veninul să îl verse,
Să se-nece în minciuna ce le curge în averse.

Casa mea, ca o grădină, să nu mă încarci cu vină,
Că te las pe mâini străine. Plec, dar fără rădăcină.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menită sunt să plec curând

Ci iată-mă:
eroare pe-o tâmplă de pământ

de mine desprinzându-mă
până mă-ntunec
până din nou voi fi punct
umilul punct...

Mă-ntâmpină în mine ceaţa –
menită sunt să plec curând
Până atunci voi înflori
într-un imens şi trist sărut
şi devorată de lumină
rămân o casă mişcătoare
cum melci cu balele uscate
la întâmplare duşi de vânt.

poezie de Olga Alexandra Diaconu din Dreptul la nemurire (6 iunie 1989)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa, furnica îşi luă inima în dinţi şi, uşoară, se coborî în buzunar. Scotoci încolo şi-ncoace; într-un colţ dădu peste câţiva bani de aramă. Îi pipăi, îi mirosi — întrebuinţare nu le putu găsi! "Ce-o fi făcând oamenii cu lucruri care, după cât se vede, nu le aduc nici un folos?" judecă ea. Porni mai departe. Mai în sus, alt buzunar. Hai şi-acolo! De-abia se coborî însă, şi, repede, căută să fugă înapoi. Buzunarul, îmbâcsit cu foi de tutun, o ameţise. "Iată ce fel de buruieni ştiu culege oamenii!" îşi zise, dezgustată, furnica. N-avea noroc! O luă mai sus; se urcă până după gâtul vânătorului. Acesta ridică tocmai atunci mâna. Ispititoare, veni, sprintenă, pe mânecă, până lângă pumnul încleştat pe gâtul unei puşti.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Călătoare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De acolo până acasă

la margini de lume nemaiauzite sunete
pe o limbă de trol te-ar putea atrage în genune
felicită-te că ai atâta timp la îndemână
să răstălmăceşti pe cele
încântătoare auzite pe drum
stânca aceea pe care te odihneşti o clipă
rămâne pe loc
e adevărat până ea să rămână
multe s-au rostogolit în hăul adânc
nu trebuie să regreţi că ai întârziat
până la urmă orice drum se înfundă
aşa că poţi ocoli puţin
adu-ţi aminte că ţi-e sete
îmbarcă-te iute în autobuzul de seară
ce te va duce la izvorul în grabă părăsit
şi te vei socoti norocos
nu băusei din el îndeajuns să sece
iar de acolo
nu mai e decât o aruncătură de băţ
până acasă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără mine

Voi pleca singură,
Fără mine,
Sluga mea cea credincioasă
De-o viaţă,
Pentru că numai eu
M-am însoţit
În drumul anevoios
Spre Eben-Ezer.

Voi pleca singură,
Fără mine,
Către Elyoenai.
Voi arde odată
Cu uleiul de măsline
Al Menorei,
Până la mistuirea
Flăcării albastre
Din al şaptelea braţ.

E-adevărat,
În timpul Jertfei de Seară,
După atâta Arderedetot,
Despărţirea asta
Nu mai doare.

Până târziu,
Până departe,
Până la Manahat,
Voi ajunge
În sfârşit...
Singură,
Fără mine.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (martie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu veni, încă, primăvară

NU VENI, ÎNCĂ, PRIMĂVARĂ
Daniel Voica

Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăboveşte până trece,
Jalea din lume şi ţară,
Moartea cu fioru-i rece.

Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăboveşte până când,
Vom putea ieşi afară,
Firul ierbii căutând.

Să simţim parfum de tei,
De liliac abia-nflorit,
Îmbrăţisând-ui pe acei,
Ce, cu ardoare, i-am dorit.

Nu veni, încă, Primăvară,
Ţine doliu ca şi noi,
Şi plângi şi tu seară de seară,
Când ne listăm morţii, pe foi.

Nu veni, încă, Primăvară,
Cât te privim doar din balcon,
Cât viaţa ne este amară,
Şi respirăm printr-un tifon.

Nu veni, încă, Primăvară,
Cât parcurile sunt închise,
Şi drepturile noastre, toate,
În Ordonanţe sunt cuprinse!

poezie de Daniel Voica
Adăugat de Voica Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte să-i critici pe cei din jur, dă o fugă până la oglindă!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!